ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4421/2006

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 12/ PI din 30 ianuarie 2006, pronunțată în dosarul nr. 4008/P/2005 al Curții de Apel Timișoara, s-a dispus, în temeiul art. 289 C. pen., condamnarea inculpatei G.E. la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani și 6 luni. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Prin aceeași hotărâre, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 290, C. pen., pentru care inculpata M.V.

a fost condamnată la o pedeapsă de 6 luni închisoare. În baza art. 25, raportat la art. 289 C. pen., aceeași inculpată a fost condamnată la o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, iar în baza art. 291 C. pen., i s-a aplicat pedeapsa de un an închisoare. Conform art. 33 și 34 C. pen., au fost contopite cele trei pedepse, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea adică 1 an și 6 luni închisoare. În temeiul art. 81 și 82 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe timpul termenului de încercare de 3 ani și 6 luni. S-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Totodată, s-a dispus anularea actelor false, respectiv a contractului de garanție imobiliară și încheierea de autentificare nr. 1848 din 10 septembrie 1998. Conform art. 191 C. pen., inculpatele au fost obligate la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt. În luna septembrie 1998, inculpata M.V. s-a adresat Agenției Moldova Nouă a B.R.D., sucursala Caraș-Severin pentru acordarea unui împrumut în sumă de 200.000.000 lei. Întrucât avea nevoie de garanții pentru acel credit a apelat la numita B.M., care a fost de acord, ca împreună cu soțul, B.I. să gireze, o parte din sumă cu apartamentul proprietate personală. În acest scop, pe data de 9 septembrie 1998, inculpata M.V., partea vătămată B.M. și martora M.I. s-au prezentat în fața notarului, inculpata G.E., pentru a autentifica contractul de garanție imobiliară. Inculpata G.E. a cerut să fie prezent și partea vătămată B.I., dar în cele din urmă a fost de acord să restituie inculpatei M.V.

documentația, cu condiția prezentării ulterioare și cu semnătura numitului B.I. A doua zi, inculpata M.V. a revenit la notarul public, cu documentația pe care se afla și semnătura lui B.I., care a autentificat contractul de garanție prin încheierea nr. 1848 din 10 septembrie 1998, consemnând în fals că B.I. ar fi fost prezent și ar fi semnat în fața sa. În urma semnării acestor documente, inculpata a beneficiat de împrumutul solicitat, dar pentru că nu a plătit ratele scadente, banca a emis somația nr. 12 din 5 iunie 2002, luându-se măsura notării dreptului de executare silită a apartamentului. Ca urmare a emiterii publicației de vânzare a apartamentului, B.I. a aflat de contractul de garanție, și fiindcă nu l-a semnat, a depus plângere penală.

Împotriva hotărârii sus-arătate, în termen legal, a declarat recurs inculpata G.E. solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen., iar în subsidiar încetarea procesului penal, întrucât a intervenit prescripția specială. De asemenea, hotărârea primei instanțe a fost atacată cu recurs și de inculpata M.V., care, prin apărătorul ales, a solicitat încetarea procesului penal ca urmare a prescripției răspunderii penale. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu hotărârea atacată, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 121 alin. (1) C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 124 C. pen., prescripția înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut în art. 122 C. pen., este depășit cu încă jumătate. În cazul infracțiunilor prevăzute de art. 289, art. 290 și art. 291 C. pen., termenul de prescripție este cel prevăzut de art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen., adică de 5 ani, iar termenul de prescripție specială este de 7 ani și 6 luni. Având în vedere că fapta inculpatei G.E. (fals intelectual) cât și faptele inculpatei M.V.

(instigare la fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnătură privată și uz de fals) au fost săvârșite pe data de 10 septembrie 1998, Înalta Curte constată că în cauză termenul de prescripție specială s-a împlinit pe data de 10 martie 2006. În consecință, se vor admite recursurile declarate de inculpate, se va casa în parte sentința penală atacată și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 C. pen., se va dispune încetarea procesului penal față de inculpatele G.E. și M.V., pentru infracțiunile reținute în sarcina lor. Totodată, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpatele G.E. și M.V. împotriva sentinței penale nr. 12/ PI din 30 ianuarie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 4008/P/2005. Casează, în parte, hotărârea atacată și în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., cu referire la art. 122 alin. (1) lit. d) și art. 124 C. pen., încetează procesul penal față de inculpata G.E., pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen., precum și față de inculpata M.V., pentru infracțiunile de instigare la fals intelectual, prevăzută de art. 25 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen.

și uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., în cauză intervenind prescripția răspunderii penale. Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate. Suma de 100 lei noi, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată G.E., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 iulie 2006.