ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 817/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 7 noiembrie

2003, Judecătoria sectorului 3 București a admis cererea petentei SC L.R. SA

București și a dispus investirea cu formulă executorie a cecului barat emis de

SC P.E.W. SRL București la 15 septembrie 2003, în valoare de 7.793.630.800 lei.

Împotriva acestei hotărâri, SC P.E.W.

SRL București a declarat recurs, susținând că investirea cu formulă executorie

este nelegală, întrucât cecul este nul.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin decizia nr. 619 din 25 octombrie 2004 a calificat calea de atac

drept apel și, în temeiul art. 3 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la acea dată,

urmare modificărilor cu O.G. nr. 58 din 25 iunie 2003, potrivit cărora curțile

de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de

judecătorii și tribunale în primă instanță, a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială, prin decizia nr. 249 din 29 martie 2005 a reținut că legea aplicabilă

este Legea nr. 59/1934 asupra cecului.

Potrivit art. 53 alin. (3) din

această lege, hotărârea de investire cu formulă executorie nu este supusă

apelului. Ca urmare, greșit Tribunalul a declinat soluționarea cauzei în

favoarea curții de apel.

S-a apreciat că tot potrivit legii

speciale, calea de atac este opoziția la executare, în cadrul căreia se pot

examina respectarea condițiilor de legalitate a titlului.

Alin. (2) al art. 54 din lege,

prevede că opoziția se introduce la instanța care a investit cecul, astfel că,

prin decizia nr. 249 din 29 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a

comercială a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei

sector 3 București.

Împotriva acestei ultime hotărâri,

SC P.E.W. SRL București a declarat recurs, susținând că, în adevăr, art. 53 din

Legea nr. 59/1934 prevede că hotărârea de investire cu formulă executorie nu

este supusă apelului, dar calea de atac este recursul, acțiunea fiind greșit

calificată drept opoziție la executare.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele motive:

Critica recurentei în sensul că

declinarea competenței este nelegală, întrucât hotărârea de investire cu

formulă executorie a cecului este supusă recursului, de competența Curții de

Apel București, este nefondată.

Dispozițiile speciale ale Legii nr. 59/1934,

în art. 53 alin. (2) și (3) prevăd că instanța competentă pentru investirea

cecului este judecătoria, iar hotărârea de investire nu este supusă apelului.

O reglementare similară cuprinde și

dispozițiile dreptului comun, art. 373

3

alin. (2) C. proc. civ.,

potrivit cărora, încheierea de admitere a cererii de investire cu formulă

executorie a hotărârilor judecătorești, nu este supusă nici unei căi de atac.

Ca urmare, cererea petentei prin

care se susține nulitatea titlului întemeiat a fost declinată la Judecătoria

care a investit titlul. Judecătoria urmează să decidă dacă cererea calificată

drept opoziție se încadrează în prevederile art. 54 din Legea nr. 59/1934.

Așa fiind, criticile fiind nefondate

recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

debitoarea SC P.E.W. SRL București, împotriva deciziei nr. 249 din 29 martie

2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în

dosar nr. 2610/2004, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 28 februarie 2006.