ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 817/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 7 noiembrie 2003, Judecătoria sectorului 3 București a admis cererea petentei SC L.R. SA București și a dispus investirea cu formulă executorie a cecului barat emis de SC P.E.W. SRL București la 15 septembrie 2003, în valoare de 7.793.630.800 lei. Împotriva acestei hotărâri, SC P.E.W. SRL București a declarat recurs, susținând că investirea cu formulă executorie este nelegală, întrucât cecul este nul. Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 619 din 25 octombrie 2004 a calificat calea de atac drept apel și, în temeiul art. 3 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la acea dată, urmare modificărilor cu O.G.

nr. 58 din 25 iunie 2003, potrivit cărora curțile de apel judecă apelurile declarate împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorii și tribunale în primă instanță, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 249 din 29 martie 2005 a reținut că legea aplicabilă este Legea nr. 59/1934 asupra cecului. Potrivit art. 53 alin. (3) din această lege, hotărârea de investire cu formulă executorie nu este supusă apelului. Ca urmare, greșit Tribunalul a declinat soluționarea cauzei în favoarea curții de apel. S-a apreciat că tot potrivit legii speciale, calea de atac este opoziția la executare, în cadrul căreia se pot examina respectarea condițiilor de legalitate a titlului.

Alin. (2) al art. 54 din lege, prevede că opoziția se introduce la instanța care a investit cecul, astfel că, prin decizia nr. 249 din 29 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București. Împotriva acestei ultime hotărâri, SC P.E.W. SRL București a declarat recurs, susținând că, în adevăr, art. 53 din Legea nr. 59/1934 prevede că hotărârea de investire cu formulă executorie nu este supusă apelului, dar calea de atac este recursul, acțiunea fiind greșit calificată drept opoziție la executare. Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele motive: Critica recurentei în sensul că declinarea competenței este nelegală, întrucât hotărârea de investire cu formulă executorie a cecului este supusă recursului, de competența Curții de Apel București, este nefondată.

Dispozițiile speciale ale Legii nr. 59/1934, în art. 53 alin. (2) și (3) prevăd că instanța competentă pentru investirea cecului este judecătoria, iar hotărârea de investire nu este supusă apelului. O reglementare similară cuprinde și dispozițiile dreptului comun, art. 373 3 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, încheierea de admitere a cererii de investire cu formulă executorie a hotărârilor judecătorești, nu este supusă nici unei căi de atac. Ca urmare, cererea petentei prin care se susține nulitatea titlului întemeiat a fost declinată la Judecătoria care a investit titlul. Judecătoria urmează să decidă dacă cererea calificată drept opoziție se încadrează în prevederile art. 54 din Legea nr. 59/1934.

Așa fiind, criticile fiind nefondate recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de debitoarea SC P.E.W. SRL București, împotriva deciziei nr. 249 din 29 martie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în dosar nr. 2610/2004, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 28 februarie 2006.