ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 606/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr. 2206 din 6 februarie 2004,

oponenta S.N.P. P. SA București a solicitat în contradictoriu cu intimata B.C.I.Ț.

SA București pe calea opoziției la executare să se anuleze titlurile

execuționale reprezentate de C.E.C. - urile din 13 februarie 2003 emis la

Timișoara în valoare de 3.200.000.000 lei și 27 februarie 2003, emis la

Timișoara în valoare de 5.000.000.000 lei și a tuturor actelor de executare

inițiate, să se dispună încetarea executării acestor cecuri sau dacă s-au

executat să se dispună întoarcerea executării sumelor înscrise în aceste

cecuri.

Judecătoria Timișoara, prin sentința

civilă nr. 3041 din 6 aprilie 2004 a respins opoziția la executare.

În pronunțarea acestei hotărâri s-a

reținut că opoziția la executare formulată de S.N.P. P. SA este nefondată,

întrucât aceasta în calitate de emitent al cecurilor și directorul general al agenției

Arad, ca semnatar, răspund solidar față de posesorii actuali ai cecurilor.

Instanța a înlăturat susținerile

oponentei privind lipsa mandatului directorului agenției de a semna cecurile,

întrucât era reprezentantul sucursalei și a angajat răspunderea oponentei,

astfel că potrivit art. 35 alin. (2) din decretul nr. 31/1954, actele săvârșite

de reprezentanții legali ai persoanei juridice sunt chiar actele persoanei

juridice.

S-a mai reținut că cecurile au

îndeplinit toate condițiile de formă prevăzute de Legea nr. 59/1934.

Apelul declarat de S.N.P. P. SA

București împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de

Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr.

113 din 8 iunie 2005.

S-a reținut în esență că semnatarul

cecurilor, directorul agenției Arad a reprezentat-o pe apelantă, actele sale

fiind actele persoanei juridice și nu i se poate imputa intimatei acceptarea

acestor titluri, pe lipsa mandatului, cât timp nu i s-a adus la cunoștință

limitele împuternicirii de reprezentare și mandatul conferit, rezultate din

acte cu caracter intern.

Conform art. 395 C. com., mandatul

tacit al prepusului se socotește general și cuprinde toate actele necesare

exercițiului comerțului pentru care este dat.

S-a mai reținut că cecurile în

litigiu au fost postdatate, ceea ce nu duce la nulitatea titlului, ci la

neluarea în seamă a datei menționate.

Împotriva acestei decizii, S.N.P. P.

SA București a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

formulând următoarele critici:

- semnatarul cecurilor fostul

director al agenției Arad, nu a avut, împuternicire pentru semnarea titlurilor

de credit, astfel că greșit s-a reținut ca aplicabil art. 35 din decretul nr.

31/1954, potrivit căruia actele săvârșite de reprezentantul legal al unei

persoane juridice este chiar actul persoanei juridice.

- agenția comercială Arad, entitate

fără personalitate juridică, nu avea dreptul să fie titulara unui cont, nu

putea emite titluri de credit, astfel că este culpa băncii intimate, de a nu fi

cerut actele de înființare a agenției pentru a verifica legalitatea deschiderii

unui cont.

Prin decizia nr. 843/2000 s-a

interzis agenției Arad emiterea de cecuri.

- instanța a înlăturat greșit

susținerile privind reaua credință a intimatei, față de faptul că cecurile au

fost prezentate la plată la 20 februarie 2003 și 24 februarie 2003, când

semnatarul acestora, era în anchetă penală, fapt de notorietate, astfel că

cecurile erau nule.

- cecurile nu era valabile întrucât

nu purtau două semnături, așa cum prevede art. 18 alin. (10) și (11) din O.U.G.

nr. 47/1997, respectiv semnăturile directorului și ale directorului financiar.

- directorul agenției D.G.B. nu a

avut mandat să emită cecuri.

- emiterea cecurilor nu avea temei,

era abuzivă, în lipsa unor raporturi fundamentale de livrare a mărfii plătită

prin cecuri.

Recursul este nefondat și urmează să

fie respins pentru următoarele motive:

Recurenta prin criticile formulate,

susține culpa intimatei, B.C.I.Ț. de a nu fi verificat dacă agenția comercială

Arad putea să deschidă cont la bancă și dacă directorul acesteia D.G.B. avea

mandat de a emite cecuri.

Instanțele de fond și apel au

reținut întemeiat că este culpa SC P. SA, oponentă, de a nu fi supravegheat și

controlat unitățile în subordine, activitatea împuterniciților numiți ca

administratori.

Faptul că recurenta a emis în 2000 o

decizie prin care a interzis agenției comerciale Arad emiterea de cecuri, nu

este opozabilă intimatei, cât timp nu s-a făcut dovada comunicării acesteia.

Directorul agenției Arad, semnatarul

cecurilor, a angajat societatea, conform art. 35 alin. (2) din decretul nr.

31/1954. Potrivit acestei prevederi legale, „actele juridice făcute de organele

persoanei juridice, în limita puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele

persoanei juridice însăși”.

Puterile directorului agenției erau

reglementate de regulile mandatului, iar semnarea cecurilor s-a făcut în

virtutea îndeplinirii unor operațiuni ce intrau normal în atribuțiile acestuia.

Art. 70 din Legea nr. 31/1990,

prevede că administratorii societății pot face toate operațiunile cerute pentru

aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate, afară de restricțiile

arătate în actul constitutiv.

Iar art. 55 din legea citată,

stabilește că în raporturile cu terții, societatea pe acțiuni este angajată

prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de

activitate, în afară de cazul în care ea dovedește că terții cunoșteau sau, în

împrejurările date, trebuiau să cunoască depășirea acestuia.

În alin. (2) se prevede că clauzele

actului constitutiv ori hotărârea organelor statutare ale societății prevăzute

în aliniatul precedent, care limitează puterile conferite de lege acestor

organe, sunt inopozabile terților, chiar dacă au fost publicate.

Din aceste reglementări, rezultă că

terții nu răspund pentru depășirea mandatului de către administratorii

societății, astfel că, fără temei, recurenta impută intimatei, depășirea

atribuțiilor de către directorul, semnatarul cecurilor, întrucât este

răspunzătoare pentru actele organelor sale.

În același sens, art. 395 C. com.

prevede că „față de cel de al treilea, mandatul tacit al prepusului socotește

general și cuprinde actele necesare exercițiului comerțului pentru care este

dat. Patronul nu poate opune celor de al treilea vreo restricțiune a mandatului

tacit, dacă nu probează că ei o cunoșteau în momentul contractării

obligațiunii”.

Ori, în cauză, nu numai că opozanta

nu a încunoștințat-o pe intimată asupra emiterii abuzive a cecurilor cu

încălcarea unor ordine emise de SC P. SA, dar, 4 cecuri au fost executate fără

obiecțiuni, ceea ce a fost de natură să nu ridice suspiciuni din partea

organului bancar, dimpotrivă, convingerea legitimității acestor titluri.

Criticile recurentei privind

nulitatea cecurilor, pe motiv că la data prezentării, februarie 2003,

semnatarul acestora fusese destituit, nu pot susține nulitatea titlurilor,

întrucât, după cum întemeiat au reținut instanțele de fond și apel, cecurile au

fost emise anterior suspendării din funcție, deci ele îndeplineau condițiile de

legalitate.

Sunt fără temei și motivele de

nulitate pentru invocarea necesității celei de a doua semnături la emiterea

cecurilor, adică și a directorului financiar.

Legea asupra Cecului nr. 59/1934, în

art. 1, în cele 6 puncte, prevede condițiile de valabilitate la emiterea

acestor titluri. Dispozițiile sunt de strictă interpretare, iar sancțiunea

nulității nu se poate extinde dincolo de cazurile prevăzute de legiuitor.

Ca urmare, nu se poate reține,

adăugând la lege, condiția semnăturii directorului financiar, care să determine

nulitatea cecului.

Cu privire la semnătură, art. 1 din

legea citată, prevede existența „semnăturii” celui care emite cecul

(trăgătorul).

În cazul societăților comerciale,

este necesară semnătura reprezentantului, a persoanei fizice ce reprezintă

societatea, în cazul în speță directorul agenției, și ștampila din care rezultă

denumirea persoanei juridice, fără a fi necesară o altă semnătură pe cec.

Sunt nefondate și criticile privind

ilegalitatea cecurilor prin faptul că nu au corespuns unor livrări de produse

petroliere, nu au existat relații comerciale reale cu beneficiarul cecurilor.

Aceasta întrucât, cecul fiind un

titlu formal și abstract, este independent de raportul fundamental,

preexistent, ce a determinat emiterea acestuia.

Așa fiind, hotărârea atacată se

reține a fi temeinică și legală, astfel că recursul urmează să fie respins, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta S.N.P. P. SA București, împotriva deciziei civile nr. 113

din 8 iunie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 14 februarie 2006.