ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 27.05.2005

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3236/2005

HOTĂRÂRE
27.05.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3236/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 1 București petenta B.T.R. prin lichidator, a solicitat

investirea cu formulă executorie a contractului de credit nr. 783 bis din data

de 21 iulie 2000, precum și a actelor adiționale la acesta din datele de 26

iulie 2000 și 5 octombrie 2000 încheiate între B.T.R. SA și SC A. SRL.

Prin încheierea de ședință de la 23

aprilie 2004, Judecătoria sectorului 1 București a admis cererea formulată de

petentă și a dispus investirea cu formulă executorie a contractului de credit

nr. 004667/783 bis din 21 iulie 2000 și a actelor adiționale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

apreciat că sunt întrunite cerințele art. 376 C. proc. civ. și art. 54 din

Legea nr. 58/1998.

Împotriva acestei încheieri, SC A.

SRL a declarat recurs.

La termenul din 19 octombrie 2004,

tribunalul, în baza art. 84 C. proc. civ., a calificat calea de atac a

încheierii de ședință din 23 aprilie 2004, ca fiind apel și în temeiul art. 373

3

instanței în soluționarea apelului și prin decizia civilă nr. 586 din 19

octombrie 2004 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel București.

La rândul său, instanța de apel a

pus în discuția părților calificarea căii de atac ca fiind recurs, precum și

excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în soluționarea

recursului.

S-a motivat că potrivit art. 373

3

alin. (1) – teza 1 C. proc. civ., „încheierea prin care președintele instanței

judecătorești respinge cererea de investire cu formulă executorie a hotărârii

judecătorești sau a altui înscris, în cazurile prevăzute de lege, poate fi

atacată cu recurs de către creditor”.

Instanța de apel a apreciat în

raport de aceste dispoziții că debitorul nu poate beneficia de o situație

privilegiată, în raport cu creditorul, respectiv de a avea la îndemână două căi

de atac, a calificat calea de atac ca recurs și a declinat competența de

soluționare în favoarea Tribunalului București conform deciziei nr. 134 din 15

februarie 2005.

Constatând ivit conflictul negativ

de competență, în baza art. 20 și art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În soluționarea conflictului negativ

intervenit, Înalta Curte reține că în adevăr potrivit art. 373

3

alin. (1) teza 1 C. proc. civ., „încheierea prin care președintele instanței

judecătorești respinge cererea de investire cu formulă executorie a hotărârii

judecătorești sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege, poate fi

atacată cu recurs de către creditor”.

Față de obiectul cererii de chemare

în judecată, precum și încheierea civilă din 23 aprilie 2004, prin care s-a

dispus investirea cu formulă executorie a contractului de credit și a actelor

adiționale, Înalta Curte apreciază că aceasta este susceptibilă de a fi atacată

cu apel și recurs.

Această concluzie rezultă din

principiul legalității căilor de atac.

Din conținutul dispozițiilor art.

373 și art. 373

1-3

nu rezultă că a fost înlăturată în mod expres

calea de atac a apelului, astfel că încheierea prin care s-a dispus investirea

cu formulă executorie este supusă apelului și recursului.

În sensul celor menționate anterior

sunt și argumente derivând din caracterul necontencios al acestei proceduri,

astfel că potrivit art. 336 C. proc. civ., încheierea de investire cu formulă

executorie este supusă apelului și recursului.

Dispozițiile imperative ale textelor

de lege arătate nu dau loc la interpretări neputându-se aplica prin analogie și

debitorului nu mai calea de atac a recursului cum susține instanța de apel.

În considerarea celor reținute

anterior, Înalta Curte apreciază că în speță calea de atac este apelul și

conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ., competența de soluționare revine Curții de

Apel București.

Văzând dispozițiile art. 20 alin.

(5) C. proc. civ.

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 27 mai 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-01-15
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 191/2009
tă cu soluționarea pricinii, chiar dacă ulterior investirii intervin modificări în ceea ce privește valoarea obiectului cauzei. De asemenea, nici încheierea unui contract de cesiune de drepturi litigioase nu poate schimba competența materia
ÎCCJ 2003-02-26
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5375/2004
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pârâta arbitrală SC T. S.R.L. a sesizat Tribunalul București, secția comercială, la data de 29 ianuarie 2004, cu acțiunea în anula
ÎCCJ 2006-03-08
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 978/2006
Asupra conflictului negativ de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 5610 din 30 aprilie 2004, Tribunalul București, secția a VI-a comercială a admis acțiunea formulată de B.R.S. și a obligat pâr
ÎCCJ 2008-06-04
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1954/2008
Ședința publică de la 4 iunie 2008 Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele : Prin contestația la executare adresată Judecătoriei Călărași la data de 10 august 2004, contestatoarea A.V.A.S. a soli
ÎCCJ 2004-10-26
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4032/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC S.T.I. SRL București, a chemat în judecată pe pârâtele G.S.E. și G.S.E.N.C.I., precum și A.V.A.B. București, solicitând rezoluțiunea contrac
Sursă