ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3236/2005

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Judecătoriei sectorului 1 București petenta B.T.R. prin lichidator, a solicitat

investirea cu formulă executorie a contractului de credit nr. 783 bis din data

de 21 iulie 2000, precum și a actelor adiționale la acesta din datele de 26

iulie 2000 și 5 octombrie 2000 încheiate între B.T.R. SA și SC A. SRL.

Prin încheierea de ședință de la 23

aprilie 2004, Judecătoria sectorului 1 București a admis cererea formulată de

petentă și a dispus investirea cu formulă executorie a contractului de credit

nr. 004667/783 bis din 21 iulie 2000 și a actelor adiționale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

apreciat că sunt întrunite cerințele art. 376 C. proc. civ. și art. 54 din

Legea nr. 58/1998.

Împotriva acestei încheieri, SC A.

SRL a declarat recurs.

La termenul din 19 octombrie 2004,

tribunalul, în baza art. 84 C. proc. civ., a calificat calea de atac a

încheierii de ședință din 23 aprilie 2004, ca fiind apel și în temeiul art. 373

3

C. proc. civ., a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a

instanței în soluționarea apelului și prin decizia civilă nr. 586 din 19

octombrie 2004 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții

de Apel București.

La rândul său, instanța de apel a

pus în discuția părților calificarea căii de atac ca fiind recurs, precum și

excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București în soluționarea

recursului.

S-a motivat că potrivit art. 373

3

alin. (1) – teza 1 C. proc. civ., „încheierea prin care președintele instanței

judecătorești respinge cererea de investire cu formulă executorie a hotărârii

judecătorești sau a altui înscris, în cazurile prevăzute de lege, poate fi

atacată cu recurs de către creditor”.

Instanța de apel a apreciat în

raport de aceste dispoziții că debitorul nu poate beneficia de o situație

privilegiată, în raport cu creditorul, respectiv de a avea la îndemână două căi

de atac, a calificat calea de atac ca recurs și a declinat competența de

soluționare în favoarea Tribunalului București conform deciziei nr. 134 din 15

februarie 2005.

Constatând ivit conflictul negativ

de competență, în baza art. 20 și art. 21 C. proc. civ., a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În soluționarea conflictului negativ

intervenit, Înalta Curte reține că în adevăr potrivit art. 373

3

alin. (1) teza 1 C. proc. civ., „încheierea prin care președintele instanței

judecătorești respinge cererea de investire cu formulă executorie a hotărârii

judecătorești sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege, poate fi

atacată cu recurs de către creditor”.

Față de obiectul cererii de chemare

în judecată, precum și încheierea civilă din 23 aprilie 2004, prin care s-a

dispus investirea cu formulă executorie a contractului de credit și a actelor

adiționale, Înalta Curte apreciază că aceasta este susceptibilă de a fi atacată

cu apel și recurs.

Această concluzie rezultă din

principiul legalității căilor de atac.

Din conținutul dispozițiilor art.

373 și art. 373

1-3

nu rezultă că a fost înlăturată în mod expres

calea de atac a apelului, astfel că încheierea prin care s-a dispus investirea

cu formulă executorie este supusă apelului și recursului.

În sensul celor menționate anterior

sunt și argumente derivând din caracterul necontencios al acestei proceduri,

astfel că potrivit art. 336 C. proc. civ., încheierea de investire cu formulă

executorie este supusă apelului și recursului.

Dispozițiile imperative ale textelor

de lege arătate nu dau loc la interpretări neputându-se aplica prin analogie și

debitorului nu mai calea de atac a recursului cum susține instanța de apel.

În considerarea celor reținute

anterior, Înalta Curte apreciază că în speță calea de atac este apelul și

conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ., competența de soluționare revine Curții de

Apel București.

Văzând dispozițiile art. 20 alin.

(5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 27 mai 2005.