ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4266/2006

Deliberând

în condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra cauzei civile de față a reținut

următoarele:

Tribunalul Dolj, prin sentința

civilă nr. 191 din 7 aprilie 2003, pronunțată în dosarul nr. 8016/2002, a

respins contestația formulată de C.H.A. în contradictoriu cu Primăria

municipiului Craiova împotriva dispoziției nr. 6543/2002 emisă de pârât prin

care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent bănesc pentru suprafața de

teren de 700 mp situată în Craiova.

În

motivarea sentinței se arată că, potrivit raportului de expertiză efectuat în

cauză, terenul solicitat a fi restituit în natură este afectat de lucrări de

investiții și zonă aparținătoare blocului edificat pe teren.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

nr. 317 din 7 noiembrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 3382/2003, a admis

apelul declarat de reclamant, a anulat sentința cu reținerea cauzei spre

rejudecare.

Pentru a pronunța decizia s-a

reținut că pentru justa soluționare a cauzei se impune efectuarea unei

cercetări locale pentru a se verifica dacă restituirea în natură este sau nu

posibilă.

După efectuarea probatoriului

dispus, instanța de apel, prin decizia nr. 2820 din 10 septembrie 2004 a

respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului.

În considerentele deciziei se arată

că, urmare a realizării scopului exproprierii, din întreaga suprafață de 700 mp,

au rămas două terenuri în suprafață de 80 mp și respectiv 140 mp.

Se arată că suprafața de 80 mp este

un scuar, la intersecția a două străzi, în mijlocul carosabilului, motiv pentru

care nu poate fi restituită în natură.

Suprafața de 140 mp, situată în

spatele blocului, este amenajată ca spațiu verde și traversată de alei de

acces.

Conchide instanța, că față de

dispozițiile art. 11, art. 23 și art. 36 din Legea nr. 10/2001, restituirea în

natură nu este posibilă, deoarece primul teren reprezintă o amenajare rutieră,

iar cel de-al doilea servește bunei utilizări a blocului de locuințe.

Împotriva deciziei a declarat recurs

apelantul-reclamant întemeiat în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10

C. proc. civ.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs

este criticată decizia pentru cele ce succed.

Hotărârea nu este motivată conform

probelor de la dosar, deoarece terenul în suprafață de 80 mp, denumit scuar, nu

este situat în mijlocul străzii și nu a fost inclus în hotărârea consiliului

local; pe acest teren nu trec conducte și nu sunt amenajări, fiind posibilă

restituirea în natură, astfel cum se arată și în expertiză, cu atât mai mult cu

cât terenul nu este evidențiat în hotărârea administrativă.

Analizând hotărârea recurată prin

prisma criticilor formulate și în raport de probele administrate în toate

etapele procesuale, Înalta Curte a reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin.

(3) din Legea nr. 10/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005,

persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren

rămasă liberă, în situația în care construcțiile expropriate au fost integral

demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul

parțial.

Porțiunea de teren rămasă liberă se

restituie în natură doar dacă nu este afectată servituțiilor legale ori altor

amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale.

În această ipoteză, lucrările ocupă

funcțional întregul teren, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent

pentru întregul imobil.

Din probele efectuate, expertiza

tehnică judiciară și cercetarea la fața locului, a rezultat că terenul

expropriat este ocupat funcțional de lucrările efectuate.

Astfel, suprafața de teren de 80 mp,

ce face în fapt obiectul recursului, se află la intersecția dintre străzile Î. și

N. astfel cum rezultă din schița de amplasament și delimitare (fila 46 dosar

fond) și procesul-verbal încheiat cu ocazia efectuării cercetării locale (fila

20 dosar apel).

Împrejurarea că în Hotărârea

Consiliului local nr. 147/1999 nu este menționat în mod expres scuarul este

lipsit de relevanță, câtă vreme sunt menționate cele două străzi, Î. și N.,

precum și caracteristicile acestora: lungimea și lățimea carosabilului,

trotuarele, natura îmbrăcăminții drumului (filele 58-62 dosar fond), scuarul

fiind astfel inclus la intersecția celor două străzi.

Cum terenul expropriat este ocupat

funcțional în întregime, dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 au fost

corect aplicate în calea devolutivă de atac a apelului.

Referitor la criticile întemeiate în

baza dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ. se constată cele ce

urmează.

Urmare a anulării sentinței civile

nr. 191/2003, instanța de apel a fost investită cu soluționarea în fond a

acțiunii civile formulate de reclamantul C.H.A., prin care a solicitat

retrocedarea în natură a unor suprafețe din terenul expropriat.

Prin dispozitivul deciziei recurate,

în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., instanța de

apel s-a pronunțat asupra cererii introductive de instanță, în sensul

respingerii acesteia ca nefondată.

În decizia recurată, potrivit

dispozițiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., sunt arătate considerentele de

fapt și de drept ce au condus la formarea opiniei instanței, așa cum de altfel

s-a arătat în partea descriptivă a prezentei decizii.

Recurentul, deși a indicat drept

motiv de recurs, și pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., nu precizează care este

actul juridic dedus judecății pe care instanța l-a interpretat greșit ori i-a

schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit îndoielnic al acestuia, așa

încât temeiul de drept invocat este pur formal.

Indică recurentul drept temei al

recursului și motivele prevăzute de pct. 10 al art. 304, fără a menționa care

este acea probă administrată de natură să conducă la reținerea unei alte

situații de fapt și deci, la pronunțarea unei alte soluții decât cea adoptată.

Așa cum s-a arătat, decizia recurată

este redactată cu respectarea dispozițiilor art. 261 C. proc. civ. în sensul

menționării probelor ce au condus la formarea convingerii instanței.

Înalta Curte, constatând că motivele

de recurs întemeiate în baza dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc.

civ. nu au corespondent în cauză, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul C.H.A. împotriva deciziei nr. 2820 din 10 septembrie 2004 a Curții

de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 mai 2006.