ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2186/2006

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, reclamanta D.G.F.P. Călărași – A.F.P. Oltenița a solicitat constatarea nulității mențiunilor de radiere a unui număr de 16 societăți comerciale, cerere promovată în temeiul art. 5 alin. (3) din Legea nr. 314/2001 alineat introdus prin Legea nr. 428/2002. Acțiunea reclamantei a fost precizată la data de 6 februarie 2004 și, respectiv 27 februarie 2004, în sensul că obiectul acțiunii este constatarea nulității radierii din Registrul Comerțului a societăților pârâte i-a chemat în judecată și administratorii persoane fizice ai acestor societăți. Prin sentința civilă nr. 363 din 30 martie 2004, Tribunalul Călărași a respins acțiunea reclamantei ca fiind formulată împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință pentru persoanele juridice și lipsa calității procesuale pasive a persoanelor fizice.

Instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii astfel pronunțată că potrivit încheierii judecătorului delegat al Oficiului Registrului comerțului de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Călărași nr. 850 din 21 decembrie 2001, societățile comerciale pârâte au fost radiate din Registrul Comerțului, astfel încât la data promovării acțiunii reclamantei, persoanele juridice nu mai aveau capacitate de folosință, condiție esențială, ce ține de însăși existența acestora. Pornind de la acest raționament, instanța fondului a apreciat că administratorii persoane fizice nu pot avea calitate procesuală pasivă în condițiile în care ei nu mai pot reprezenta societăți comerciale inexistente, aceștia pierzându-și calitatea deținută ca efect al radierii societăților pe care le administrau.

În fine, s-a reținut că legea nu prevede vreo obligație în sarcina foștilor administratori ai societăților radiate, obligație ce ar avea legătură cu prezenta cauză. Împotriva sentinței de fond a declarat apel reclamanta D.G.F.P.S. – A.F.P. Oltenița, criticile vizând greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001. Prin decizia comercială nr. 652 din 17 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins excepția lipsei calității procesuale de folosință a pârâtelor, a constatat nule mențiunile privind radierea din Registrul Comerțului a pârâtelor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență că, în mod greșit instanța de fond a soluționat excepțiile privind calitatea procesuală a pârâtelor raportat la dispozițiile Legii nr. 428 din 27 iunie 2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 181/2001 privind modificarea și completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situației unor societăți. Se reține că deși societățile pârâte au fost radiate potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 314/2001, instanța de fond urma să facă aplicarea în cauză a dispozițiilor legii nou intervenite, cu referire la art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 astfel cum fusese modificată, potrivit căruia „radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat”.

În temeiul textului normativ sus indicat, instanța de apel a reținut existența calității procesuale pasive a pârâtelor și examinând cauza în fond, a reținut că, potrivit probatoriului administrat în cauză, cu referire la somațiile și titlurile executorii emise conform art. 47 alin. (1) din O.G. nr. 61/2001, reclamanta a făcut dovada că societățile pârâte aveau datorii către bugetul de stat. Așa fiind, s-a reținut incidența dispozițiilor Legii nr. 428/2002 privind sancțiunea nulității de drept și a constatat nule mențiunile privind radierea din Registrul Comerțului a pârâtelor. Împotriva deciziei din apel au declarat recurs pârâtele SC G. SRL Oltenița prin administrator C.V., SC G.M. SRL Oltenița și SC C. SRL Oltenița.

Recursul SC G. SRL Oltenița declarat de C.V. fostul administrator al societății, vizează netemeinicia deciziei atacate și, implicit nelegalitatea acesteia. Recurentul pârât susține că în mod greșit instanța de apel a apreciat asupra dovezilor produse de reclamantă în condițiile în care nu există întocmit un bilanț, semnat sau înaintat de către societate din care să rezulte profituri sau pierderi. În lipsa acestei dovezi, instanța de apel nu putea face aplicarea dispozițiilor Legii nr. 314/2001 modificată, nefiind îndeplinite condițiile expres prevăzute de acest act normativ pentru constatarea nulității radierii. Recursul pârâtei SC G.M. SRL Oltenița a fost promovat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea legii, cu referire la dispozițiile art. 60 și următoarele din Legea nr. 31/1990 Republicată, privind societățile comerciale. Se apreciază astfel că instanța de apel a nesocotit caracterul irevocabil al încheierii nr. 850 din 21 decembrie 2001 pronunțată Judecătorul delegat al Oficiului Registrului Comerțului precum și autoritatea de lucru judecat conferit de aceasta. Așadar, în opinia recurentei, instanța de apel nu putea printr-o acțiune în constatare să modifice o hotărâre irevocabilă, aceasta putând fi desființată, în cel mai bun caz, printr-o contestație în anulare sau revizuire, deci supusă controlului judiciar specific căilor de retractare.

Mai mult, hotărârea atacată reprezintă o încălcare a principiului neretroactivității legilor. Dispozițiile Legii nr. 428/2002 nu puteau produce efecte asupra unei încheieri executorii, pronunțată la 21 decembrie 2001, întrucât ar fi contrar ordinii de drept stabilite prin principiile legii procesual civile. Dispozițiile normei legale invocate nu puteau produce efecte decât după data publicării acesteia în M. Of. și, în nici un caz, nu priveau hotărârile pronunțate înainte de această dată. Recursul pârâtei SC C. SRL Oltenița. Recurenta pârâtă critică decizia atacată sub aspectul nelegalității, din dezvoltarea criticilor rezultând greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 314/2001.

Recurentele pârâte au solicitat casarea deciziei atacate și, pe fond, menținerea hotărârii instanței de fond. Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează: Având în vedere soluția pronunțată în cauză, prin prisma criticilor formulate, considerentele vor fi comune celor 3 recursuri declarate în cauză. Criticile vor fi abordate atât sub aspectul greșitei soluționări a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, dar și asupra fondului cauzei. Argumentul principal al instanței de apel l-a constituit incidența în cauză a dispozițiilor art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 introdus prin Legea nr. 428/2002. În mod cert este vorba de o greșită interpretare și aplicare a legii de către instanța de apel, pentru următoarele considerente: Potrivit textului de lege sus invocat „radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat”.

Din economia textului rezultă că legiuitorul, pe lângă procedura reglementată în Legea nr. 314/2001, cu referire la dizolvarea de drept, lichidarea și radierea societăților comerciale care nu și-au majorat capitalul social, a introdus, în plus, o sancțiune, nulitatea absolută pentru situațiile expres prevăzute în text. Este adevărat că ar. 5 alin. (4) din norma invocată nu conține nici o precizare cu privire la aplicarea sa în timp și nici cu privire la efectele acestei sancțiuni care s-au urmărit prin modificarea legii amintite. În această situație, aplicarea dispozițiilor trebuie să se bazeze pe principiile generale ce guvernează procesul civil. Analizând instituția nulității absolute, în speță a pronunțării încheierii de radiere, se constată că aceasta intervine numai pentru sancționarea încălcării unor condiții legale imperative existente la momentul încheierii actului.

Din acest punct de vedere, instanța de apel nu a analizat condițiile cerute de lege, cu referire la momentul radierii din 21 decembrie 2001, raportat la textul de lege privind nulitatea acesteia și momentul intervenției legii noi, 27 iunie 2002. O altă interpretare ar conduce la o încălcare a principiului constituțional al neretroactivității legii. Pentru a face aplicarea instituției nulității conferită creditorilor enumerați în art. 5 alin. (4) din Legea nr. 428/2002, aceștia trebuie să demonstreze că la pronunțarea încheierii de radiere s-au încălcat condițiile legale imperative și nu ulterior acestei date. Ori, tocmai această dovadă nu a fost făcută, cât timp nu rezultă din lucrările dosarului că s-a pronunțat radierea, deși debitele era în ființă la acea dată.

Dacă s-ar admite ipoteza că prin reglementarea adoptată s-a intenționat o readucere în ființă a societății comerciale radiate, care astfel dobândește calitatea de subiect de drept, tot nu s-ar putea reține că nulitatea de drept operează independent de condițiile cerute de articolul respectiv și de contextul Legii nr. 314/2001. Prin textul normativ indicat s-au stabilit reglementări cu caracter de constrângere, sancționate cu radiere societății care nu și-a majorat capitalul social, dar din punct de vedere procedural, astfel cum a stabilit și practica judiciară în materie, nu derogă de la reglementările generale privind căile de atac ce pot fi utilizate împotriva dizolvării și lichidării societății comerciale.

În consecință, pentru cele ce preced, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., va admite recursurile și va modifica decizia atacată, în sensul respingerii apelului reclamantei D.G.F.P.S. – A.F.P. Oltenița, potrivit dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de pârâtele SC G. SRL Oltenița prin administrator C.V., SC G.M. SRL Oltenița și SC C. SRL Oltenița, împotriva deciziei nr. 652 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică decizia și respinge apelul declarat de reclamanta D.G.F.P. Călărași prin A.F.P. Oltenița împotriva sentinței nr. 363/30 martie 2004 a Tribunalului Călărași. Irevocabilă . Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 iunie 2006.