ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2186/2006

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Călărași, reclamanta D.G.F.P. Călărași – A.F.P. Oltenița

a solicitat constatarea nulității mențiunilor de radiere a unui număr de 16

societăți comerciale, cerere promovată în temeiul art. 5 alin. (3) din Legea nr.

314/2001 alineat introdus prin Legea nr. 428/2002.

Acțiunea reclamantei a fost

precizată la data de 6 februarie 2004 și, respectiv 27 februarie 2004, în

sensul că obiectul acțiunii este constatarea nulității radierii din Registrul Comerțului

a societăților pârâte i-a chemat în judecată și administratorii persoane fizice

ai acestor societăți.

Prin sentința civilă nr. 363

din 30 martie 2004, Tribunalul Călărași a respins acțiunea reclamantei ca fiind

formulată împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință

pentru persoanele juridice și lipsa calității procesuale pasive a persoanelor

fizice.

Instanța de fond a reținut

în considerentele hotărârii astfel pronunțată că potrivit încheierii

judecătorului delegat al Oficiului Registrului comerțului de pe lângă Camera de

Comerț și Industrie Călărași nr. 850 din 21 decembrie 2001, societățile

comerciale pârâte au fost radiate din Registrul Comerțului, astfel încât la

data promovării acțiunii reclamantei, persoanele juridice nu mai aveau

capacitate de folosință, condiție esențială, ce ține de însăși existența

acestora.

Pornind de la acest

raționament, instanța fondului a apreciat că administratorii persoane fizice nu

pot avea calitate procesuală pasivă în condițiile în care ei nu mai pot

reprezenta societăți comerciale inexistente, aceștia pierzându-și calitatea

deținută ca efect al radierii societăților pe care le administrau.

În fine, s-a reținut că

legea nu prevede vreo obligație în sarcina foștilor administratori ai

societăților radiate, obligație ce ar avea legătură cu prezenta cauză.

Împotriva sentinței de fond

a declarat apel reclamanta D.G.F.P.S. – A.F.P. Oltenița, criticile vizând

greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 5 alin. (4) din

Legea nr. 314/2001.

Prin decizia comercială nr. 652

din 17 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a

admis apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a

respins excepția lipsei calității procesuale de folosință a pârâtelor, a

constatat nule mențiunile privind radierea din Registrul Comerțului a

pârâtelor.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut, în esență că, în mod greșit instanța de fond a

soluționat excepțiile privind calitatea procesuală a pârâtelor raportat la

dispozițiile Legii nr. 428 din 27 iunie 2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 181/2001

privind modificarea și completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea

situației unor societăți.

Se reține că deși

societățile pârâte au fost radiate potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 314/2001,

instanța de fond urma să facă aplicarea în cauză a dispozițiilor legii nou

intervenite, cu referire la art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 astfel cum

fusese modificată, potrivit căruia „radierea este nulă de drept în toate

cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de

stat”.

În temeiul textului normativ

sus indicat, instanța de apel a reținut existența calității procesuale pasive a

pârâtelor și examinând cauza în fond, a reținut că, potrivit probatoriului

administrat în cauză, cu referire la somațiile și titlurile executorii emise conform

art. 47 alin. (1) din O.G. nr. 61/2001, reclamanta a făcut dovada că

societățile pârâte aveau datorii către bugetul de stat.

Așa fiind, s-a reținut

incidența dispozițiilor Legii nr. 428/2002 privind sancțiunea nulității de

drept și a constatat nule mențiunile privind radierea din Registrul Comerțului

a pârâtelor.

Împotriva deciziei din apel

au declarat recurs pârâtele SC G. SRL Oltenița prin administrator C.V., SC G.M.

SRL Oltenița și SC C. SRL Oltenița.

Recursul SC G. SRL Oltenița

declarat de C.V. fostul administrator al societății, vizează netemeinicia

deciziei atacate și, implicit nelegalitatea acesteia.

Recurentul pârât susține că

în mod greșit instanța de apel a apreciat asupra dovezilor produse de

reclamantă în condițiile în care nu există întocmit un bilanț, semnat sau

înaintat de către societate din care să rezulte profituri sau pierderi.

În lipsa acestei dovezi,

instanța de apel nu putea face aplicarea dispozițiilor Legii nr. 314/2001

modificată, nefiind îndeplinite condițiile expres prevăzute de acest act

normativ pentru constatarea nulității radierii.

Recursul pârâtei SC G.M. SRL

Oltenița a fost promovat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor

formulate, recurenta susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea

legii, cu referire la dispozițiile art. 60 și următoarele din Legea nr. 31/1990

Republicată, privind societățile comerciale.

Se apreciază astfel că instanța

de apel a nesocotit caracterul irevocabil al încheierii nr. 850 din 21

decembrie 2001 pronunțată Judecătorul delegat al Oficiului Registrului

Comerțului precum și autoritatea de lucru judecat conferit de aceasta.

Așadar, în opinia

recurentei, instanța de apel nu putea printr-o acțiune în constatare să

modifice o hotărâre irevocabilă, aceasta putând fi desființată, în cel mai bun

caz, printr-o contestație în anulare sau revizuire, deci supusă controlului judiciar

specific căilor de retractare.

Mai mult, hotărârea atacată

reprezintă o încălcare a principiului neretroactivității legilor. Dispozițiile

Legii nr. 428/2002 nu puteau produce efecte asupra unei încheieri executorii,

pronunțată la 21 decembrie 2001, întrucât ar fi contrar ordinii de drept

stabilite prin principiile legii procesual civile.

Dispozițiile normei legale

invocate nu puteau produce efecte decât după data publicării acesteia în M. Of.

și, în nici un caz, nu priveau hotărârile pronunțate înainte de această dată.

Recursul pârâtei SC C. SRL

Oltenița.

Recurenta pârâtă critică

decizia atacată sub aspectul nelegalității, din dezvoltarea criticilor

rezultând greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 4 din

Legea nr. 314/2001.

Recurentele pârâte au

solicitat casarea deciziei atacate și, pe fond, menținerea hotărârii instanței

de fond.

Recursurile sunt fondate

pentru considerentele ce urmează:

Având în vedere soluția

pronunțată în cauză, prin prisma criticilor formulate, considerentele vor fi

comune celor 3 recursuri declarate în cauză.

Criticile vor fi abordate

atât sub aspectul greșitei soluționări a excepțiilor lipsei calității

procesuale pasive a pârâtelor, dar și asupra fondului cauzei.

Argumentul principal al

instanței de apel l-a constituit incidența în cauză a dispozițiilor art. 5 alin.

(4) din Legea nr. 314/2001 introdus prin Legea nr. 428/2002.

În mod cert este vorba de o

greșită interpretare și aplicare a legii de către instanța de apel, pentru

următoarele considerente:

Potrivit textului de lege

sus invocat „radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la

societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat”.

Din economia textului

rezultă că legiuitorul, pe lângă procedura reglementată în Legea nr. 314/2001,

cu referire la dizolvarea de drept, lichidarea și radierea societăților

comerciale care nu și-au majorat capitalul social, a introdus, în plus, o

sancțiune, nulitatea absolută pentru situațiile expres prevăzute în text.

Este adevărat că ar. 5 alin.

(4) din norma invocată nu conține nici o precizare cu privire la aplicarea sa

în timp și nici cu privire la efectele acestei sancțiuni care s-au urmărit prin

modificarea legii amintite. În această situație, aplicarea dispozițiilor

trebuie să se bazeze pe principiile generale ce guvernează procesul civil.

Analizând instituția

nulității absolute, în speță a pronunțării încheierii de radiere, se constată

că aceasta intervine numai pentru sancționarea încălcării unor condiții legale

imperative existente la momentul încheierii actului.

Din acest punct de vedere,

instanța de apel nu a analizat condițiile cerute de lege, cu referire la

momentul radierii din 21 decembrie 2001, raportat la textul de lege privind

nulitatea acesteia și momentul intervenției legii noi, 27 iunie 2002. O altă

interpretare ar conduce la o încălcare a principiului constituțional al

neretroactivității legii.

Pentru a face aplicarea

instituției nulității conferită creditorilor enumerați în art. 5 alin. (4) din

Legea nr. 428/2002, aceștia trebuie să demonstreze că la pronunțarea încheierii

de radiere s-au încălcat condițiile legale imperative și nu ulterior acestei

date. Ori, tocmai această dovadă nu a fost făcută, cât timp nu rezultă din

lucrările dosarului că s-a pronunțat radierea, deși debitele era în ființă la

acea dată.

Dacă s-ar admite ipoteza că

prin reglementarea adoptată s-a intenționat o readucere în ființă a societății

comerciale radiate, care astfel dobândește calitatea de subiect de drept, tot

nu s-ar putea reține că nulitatea de drept operează independent de condițiile

cerute de articolul respectiv și de contextul Legii nr. 314/2001.

Prin textul normativ indicat

s-au stabilit reglementări cu caracter de constrângere, sancționate cu radiere

societății care nu și-a majorat capitalul social, dar din punct de vedere

procedural, astfel cum a stabilit și practica judiciară în materie, nu derogă

de la reglementările generale privind căile de atac ce pot fi utilizate

împotriva dizolvării și lichidării societății comerciale.

În consecință, pentru cele

ce preced, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 314 C. proc. civ.,

va admite recursurile și va modifica decizia atacată, în sensul respingerii

apelului reclamantei D.G.F.P.S. – A.F.P. Oltenița, potrivit dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursurile declarate

de pârâtele SC G. SRL Oltenița prin administrator C.V., SC G.M. SRL Oltenița și

SC C. SRL Oltenița, împotriva deciziei nr. 652 din 17 noiembrie 2004 a Curții

de Apel București, secția a VI-a comercială.

Modifică decizia și respinge

apelul declarat de reclamanta D.G.F.P. Călărași prin A.F.P. Oltenița împotriva

sentinței nr. 363/30 martie 2004 a Tribunalului Călărași.

Irevocabilă

.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 iunie 2006.