ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2186/2006

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Călărași, reclamanta D.G.F.P. Călărași – A.F.P. Oltenița a

solicitat constatarea nulității mențiunilor de radiere a unui număr de 16

societăți comerciale, cerere promovată în temeiul art. 5 alin. (3) din Legea nr.

314/2001 alineat introdus prin Legea nr. 428/2002.

Acțiunea reclamantei a fost

precizată, la data de 6 februarie 2004 și, respectiv 27 februarie 2004, în

sensul că obiectul acțiunii este constatarea nulității radierii din Registrul

Comerțului a societăților pârâte i-a chemat în judecată și administratorii

persoane fizice ai acestor societăți.

Prin sentința civilă nr. 363 din 30

martie 2004, Tribunalul Călărași a respins acțiunea reclamantei ca fiind

formulată împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință

pentru persoanele juridice și lipsa calității procesuale pasive a persoanelor

fizice.

Instanța de fond a reținut în

considerentele hotărârii astfel pronunțată că potrivit încheierii judecătorului

delegat al Oficiului Registrului comerțului de pe lângă Camera de Comerț și

Industrie Călărași nr. 850 din 21 decembrie 2001, societățile comerciale pârâte

au fost radiate din Registrul Comerțului, astfel încât la data promovării

acțiunii reclamantei, persoanele juridice nu mai aveau capacitate de folosință,

condiție esențială, ce ține de însăși existența acestora.

Pornind de la acest raționament,

instanța fondului a apreciat că administratorii persoane fizice nu pot avea

calitate procesuală pasivă în condițiile în care ei nu mai pot reprezenta

societăți comerciale inexistente, aceștia pierzându-și calitatea deținută ca

efect al radierii societăților pe care le administrau.

În fine, s-a reținut că legea nu

prevede vreo obligație în sarcina foștilor administratori ai societăților

radiate, obligație ce ar avea legătură cu prezenta cauză.

Împotriva sentinței de fond a

declarat apel reclamanta D.G.F.P.S. – A.F.P. Oltenița, criticile vizând greșita

aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 5 alin. (4) din Legea nr.

314/2001.

Prin decizia comercială nr. 652 din

17 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis

apelul reclamantei, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins

excepția lipsei calității procesuale de folosință a pârâtelor, a constatat nule

mențiunile privind radierea din Registrul Comerțului a pârâtelor.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență că, în mod greșit instanța de fond a soluționat

excepțiile privind calitatea procesuală a pârâtelor raportat la dispozițiile

Legii nr. 428/2002 pentru aprobarea O.U.G. nr. 181/2001 privind modificarea și

completarea Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situației unor societăți.

Se reține că deși societățile pârâte

au fost radiate potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 314/2001, instanța

de fond urma să facă aplicarea în cauză a dispozițiilor legii nou intervenite,

cu referire la art. 5 alin. (4) din Legea nr. 314/2001 astfel cum fusese

modificată, potrivit căruia „radierea este nulă de drept în toate cazurile

privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat”.

În temeiul textului normativ sus

indicat, instanța de apel a reținut existența calității procesuale pasive a

pârâtelor și examinând cauza în fond, a reținut că, potrivit probatoriului

administrat în cauză, cu referire la somațiile și titlurile executorii emise conform

art. 47 alin. (1) din O.G. nr. 61/2001, reclamanta a făcut dovada că

societățile pârâte aveau datorii către bugetul de stat.

Așa fiind, s-a reținut incidența dispozițiilor

Legii nr. 428/2002 privind sancțiunea nulității de drept și a constatat nule

mențiunile privind radierea din Registrul Comerțului a pârâtelor.

Împotriva deciziei din apel au declarat

recurs pârâtele SC G. SRL Oltenița prin administrator C.V., SC G.M. SRL

Oltenița și SC C. SRL Oltenița.

Recursul SC G. SRL Oltenița declarat

de C.V. fostul administrator al societății, vizează netemeinicia deciziei

atacate și, implicit nelegalitatea acesteia.

Recurentul pârât susține că în mod

greșit instanța de apel a apreciat asupra dovezilor produse de reclamantă în

condițiile în care nu există întocmit un bilanț, semnat sau înaintat de către

societate din care să rezulte profituri sau pierderi.

În lipsa acestei dovezi, instanța de

apel nu putea face aplicarea dispozițiilor Legii nr. 314/2001 modificată,

nefiind îndeplinite condițiile expres prevăzute de acest act normativ pentru

constatarea nulității radierii.

Recursul pârâtei SC G.M. SRL

Oltenița a fost promovat în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor formulate,

recurenta susține că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea legii, cu

referire la dispozițiile art. 60 și următoarele din Legea nr. 31/1990

Republicată, privind societățile comerciale.

Se apreciată astfel că instanța de

apel a nesocotit caracterul irevocabil al încheierii nr. 850 din 21 decembrie

2001 pronunțată Judecătorul delegat al Oficiului Registrului Comerțului precum

și autoritatea de lucru judecat conferit de aceasta.

Așadar, în opinia recurentei,

instanța de apel nu putea printr-o acțiune în constatare să modifice o hotărâre

irevocabilă, aceasta putând fi desființată, în cel mai bun caz, printr-o

contestație în anulare sau revizuire, deci supusă controlului judiciar specific

căilor de retractare.

Mai mult, hotărârea atacată

reprezintă o încălcare a principiului neretroactivității legilor. Dispozițiile

Legii nr. 428/2002 nu puteau produce efecte asupra unei încheieri executorii,

pronunțată la 21 decembrie 2001, întrucât ar fi contrar ordinii de drept

stabilite prin principiile legii procesual civile.

Dispozițiile normei legale invocate

nu puteau produce efecte decât după data publicării acesteia în M. Of. și, în

nici un caz, nu priveau hotărârile pronunțate înainte de această dată.

Recursul pârâtei SC C. SRL Oltenița.

Recurenta pârâtă critică decizia

atacată sub aspectul nelegalității, din dezvoltarea criticilor rezultând

greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 4 din Legea nr.

314/2001.

Recurentele pârâte au solicitat

casarea deciziei atacate și, pe fond, menținerea hotărârii instanței de fond.

Recursurile sunt fondate pentru

considerentele ce urmează:

Având în vedere soluția pronunțată

în cauză, prin prisma criticilor formulate, considerentele vor fi comune celor

3 recursuri declarate în cauză.

Criticile vor fi abordate atât sub

aspectul greșitei soluționări a excepțiilor lipsei calității procesuale pasive

a pârâtelor, dar și asupra fondului cauzei.

Argumentul principal al instanței de

apel l-a constituit incidența în cauză a dispozițiilor art. 5 alin. (4) din

Legea nr. 314/2001 introdus prin Legea nr. 428/2002.

În mod cert este vorba de o greșită

interpretare și aplicare a legii de către instanța de apel, pentru următoarele

considerente:

Potrivit textului de lege sus

invocat „radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la

societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat..”.

Din economia textului rezultă că

legiuitorul, pe lângă procedura reglementată în Legea nr. 314/2001, cu referire

la dizolvarea de drept, lichidarea și radierea societăților comerciale care nu

și-au majorat capitalul social, a introdus, în plus, o sancțiune, nulitatea

absolută pentru situațiile expres prevăzute în text.

Este adevărat că art. 5 alin. (4)

din norma invocată nu conține nici o precizare cu privire la aplicarea sa în

timp și nici cu privire la efectele acestei sancțiuni care s-au urmărit prin

modificarea legii amintite. În această situație, aplicarea dispozițiilor

trebuie să se bazeze pe principiile generale ce guvernează procesul civil.

Analizând instituția nulității

absolute, în speță a pronunțării încheierii de radiere, se constată că aceasta

intervine numai pentru sancționarea încălcării unor condiții legale imperative

existente la momentul încheierii actului.

Din acest punct de vedere, instanța

de apel nu a analizat condițiile cerute de lege, cu referire la momentul

radierii din 21 decembrie 2001, raportat la textul de lege privind nulitatea

acesteia și momentul intervenției legii noi, 27 iunie 2002. O altă interpretare

ar conduce la o încălcare a principiului constituțional al neretroactivității

legii.

Pentru a face aplicarea instituției

nulității conferită creditorilor enumerați în art. 5 alin. (4) din Legea nr. 428/2002,

aceștia trebuie să demonstreze că la pronunțarea încheierii de radiere s-au

încălcat condițiile legale imperative și nu ulterior acestei date. Ori, tocmai

această dovadă nu a fost făcută, cât timp nu rezultă din lucrările dosarului că

s-a pronunțat radierea, deși debitele era în ființă la acea dată.

Dacă s-ar admite ipoteza că prin

reglementarea adoptată s-a intenționat o readucere în ființă a societății

comerciale radiate, care astfel dobândește calitatea de subiect de drept, tot

nu s-ar putea reține că nulitatea de drept operează independent de condițiile

cerute de articolul respectiv și de contextul Legii nr. 314/2001.

Prin textul normativ indicat s-au

stabilit reglementări cu caracter de constrângere, sancționate cu radiere

societății care nu și-a majorat capitalul social, dar din punct de vedere

procedural, astfel cum a stabilit și practica judiciară în materie, nu derogă

de la reglementările generale privind căile de atac ce pot fi utilizate

împotriva dizolvării și lichidării societății comerciale.

În consecință, pentru cele ce

preced, Înalta Curte va da eficiență dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., va admite recursurile și va modifica decizia atacată, în sensul respingerii

apelului reclamantei D.G.F.P.S. – A.F.P. Oltenița, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

pârâtele SC G. SRL Oltenița prin administrator C.V., SC G.M. SRL Oltenița și SC

C. SRL Oltenița, împotriva deciziei nr. 652 din 17 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Modifică decizia și respinge apelul

declarat de reclamanta D.G.F.P. Călărași prin A.F.P. Oltenița împotriva

sentinței nr. 363 din 30 martie 2004 a Tribunalului Călărași.

I

revocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 iunie 2006.