ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3856/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 147 din 2 februarie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul M.C., la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. a) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 20 februarie 2005, la zi. Totodată, a fost confiscat un cuțit, corp delict, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 36.859.707 lei vechi către C.A.S.

București, cu dobânda legală aferentă și a constatat că partea vătămată A.N. nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut, în speță, următoarea situație de fapt: Inculpatul și partea vătămată erau concubini, având și un copil. La data de 22 octombrie 2004 între cei doi au avut loc discuții referitoare la faptul că inculpatul nu avea un loc de muncă, motiv pentru care partea vătămată i-a cerut să plece din casă, având intenția de a se despărți. În jurul orelor 22,30 s-au dus în camerele lor, ei locuind în apartamentul părinților părții vătămată și cu surorile ei. Pe la ora 2,30 – 3,00 noaptea, partea vătămată A.N. a simțit că este strânsă de gât, s-a trezit și a constatat că avea în jurul gâtului un șnur.

L-a văzut pe inculpat deasupra sa încercând să o sugrume, fiind lovită în momentul în care a încercat să strige după ajutor. Voind să se ridice din pat inculpatul a scos un cuțit de sub pernă și i-a aplicat o lovitură în gât. Partea vătămată a reușit să se ridice din pat, a spart un pahar pentru a face zgomot, s-a îndreptat spre ușă, a lovit-o cu intenția de a atrage atenția, astfel că tatăl său a forțat ușa încuiată până a deschis-o. Inculpatul a sărit pe fereastră în timp ce victima a fost transportată de urgență la spital unde a fost internată cu diagnosticul „Traheotomie, Pareză stângă”. Raportul medico legal întocmit în cauză a concluzionat că victima a suferit leziuni care au necesitat 40 de zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața acesteia.

Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale întocmite, planșelor fotografice, declarațiilor părții vătămate, depozițiilor martorilor A.I., A.Șt., A.I., N.D., H.A. și B.F., actelor medicale și raportului de expertiză medico-legală, probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 342 din 27 aprilie 2006, a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat în parte sentința atacată și a schimbat încadrarea juridică din art. 20 raportat la art. 174 C. pen., în art. 20 raportat la art. 174 și 175 lit. a) C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul a fost condamnat, la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și la 3 ani interzicerea unor drepturi.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și a fost respins apelul inculpatului, apel ce a vizat în exclusivitate individualizarea pedepsei. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de omor, învederând că nu a acționat cu premeditare. Totodată, a solicitat și reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen. Recursul nu este fondat. Instanța de recurs a reținut corect situația de fapt și încadrarea juridică, situație de fapt în concordanță cu probele administrate în cauză. Pentru existența premeditării, în sensul art. 175 lit. a) C. pen., se cere, pe de o parte, ca luarea rezoluției infracționale să preceadă cu un oarecare timp activitatea infracțională, iar, pe de altă parte, ca această hotărâre, luată mai dinainte și menținută până în momentul executării, să se materializeze în unele activități de pregătire a infracțiunii.

În speță, inculpatul nu numai că a luat hotărârea de a suprima viața victimei cu circa 4 ore mai înainte de săvârșirea faptei, fiind deci în situația de a reflecta suficient cu privire la comiterea infracțiunii, la timpul și locul de realizare a ei, dar a făcut și acte de pregătire, s-a înarmat cu un cuțit pe care l-a ascuns sub pernă pentru a-l folosi în eventualitatea în care nu ar fi reușit să o sugrume pe concubina sa, a încuiat (pentru prima dată) ușa dormitorului prin interior, cu o cheie procurată în acest scop și a desfăcut anterior grilajul metalic al ferestrei pentru a-și asigura fuga. În raport de aceste împrejurări, relevate de probele aflate la dosar, în mod judicios instanța a ajuns la concluzia că tentativa la infracțiunea de omor a fost comisă cu premeditare și a făcut aplicarea art. 175 lit. a) C. pen.

Și cel de-al doilea motiv de recurs invocat de inculpat, pentru reținerea circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu este fondat. Potrivit textului de lege menționat, constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Din împrejurările comiterii faptei și a modului în care a acționat inculpatul nu se poate desprinde concluzia că în momentul săvârșirii faptei acesta se afla într-o puternică stare de tulburare, victima neexercitând asupra sa nici una din acțiunile arătate.

Ca atare, recursul declarat de inculpat nu este fondat și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Se va computa perioada arestării preventive, inculpatul urmând a fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 342 din 27 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 20 februarie 2005 la 16 iunie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2006.