ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2651/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la data de 1 septembrie 2005 pe rolul Tribunalului Sibiu, B.A. și B.M., în temeiul Legii nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247 din 22 iulie 2005, au solicitat constatarea nulității Dispoziției nr. 1595 din 21 iulie 2005 emisă de intimatul Primarul municipiului Sibiu, obligarea intimatului la emiterea unei decizii de restituire în natură asupra imobilului situat în Sibiu, și înscris în C.F. nr. 2415 Șelimbăr nr.top. 1130/1/2/9/2 precum și obligarea la plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de la data rămânerii definitive a sentinței și până la emiterea deciziei solicitate.

În subsidiar, contestatorii au solicitat în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, obligarea intimatului la emiterea unei decizii de acordare de despăgubiri bănești, cel puțin la suma prevăzută în oferta nr. 30 din 25 aprilie 2005. Prin sentința civilă nr. 564 din 5 iunie 2006, Tribunalul Sibiu a respins excepția tardivității invocate de intimat și pe fond a respins contestația. În motivarea hotărârii s-a arătat că imobilul din litigiu înscris în C.F. Șelimbăr nr.top. 1130/1/2/9/2 a fost proprietatea contestatorilor, trecând în proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 prin decizia nr. 43/1997. Contestatorii au solicitat restituirea în natură a acestui imobil atât în baza Legii nr. 112/1995 cât și în baza Legii nr. 10/2001, iar prin sentința civilă nr. 475 din 24 ianuarie 2001 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat că imobilul din litigiu a trecut în proprietatea statului fără titlu.

Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 112/1995 a admis prin Hotărârea nr. 219 din 24 octombrie 1996, cererea petenților B., de acordare a despăgubirilor bănești, despăgubiri care nu au fost încasate hotărârea fiind contestată. Prin oferta nr. 30 din 25 aprilie 2005, s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului și se acordă despăgubiri. Prin sentința civilă nr. 1017/2005 a Tribunalului Sibiu, pronunțată ca urmare a contestației formulate împotriva ofertei de acordare de despăgubiri, s-a anulat oferta primarului și a fost obligat să facă o ofertă de despăgubiri potrivit legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor pentru imobilul din litigiu. Pentru același imobil, ca urmare a notificării cu nr. 72539 din 10 iulie 2001, a fost emisă Dispoziția nr. 1595 din 21 iulie 2005 de către intimat, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului și s-au stabilit măsuri reparatorii în echivalent bănesc.

Instanța de fond a mai arătat că restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, întrucât acesta a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, și nu s-a făcut dovada anulării contractului de vânzare-cumpărare printr-o hotărâre judecătorească. Prin Legea nr. 247/2005, titlul VII, se reglementează procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură. În final, s-a arătat că tribunalul nu este competent să stabilească cuantumul despăgubirilor, aceasta revenind Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor din subordinea Cancelariei Primului Ministru. Prin decizia nr. 278/A din 6 octombrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelul declarat de contestatori.

În motivarea hotărârii, instanța de apel a reținut că stabilirea cuantumului despăgubirilor este de competența exclusivă a Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor conform art. 13 din titlul VII din Legea nr. 247/2005 astfel că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, contestatorii B.A. și B.M. au declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ. În motivarea recursului s-a susținut că instanța de apel, deși s-a considerat că nu este competentă să acorde despăgubiri bănești, a apreciat că este competentă să dispună constatarea nulității deciziei contestate și să oblige intimatul să emită dispoziție prin care să facă propunerea Comisiei pentru stabilirea despăgubirilor potrivit Legii nr. 247/2005.

S-a mai arătat că prin dispoziția contestată, nu s-au avut în vedere condițiile evoluției prețurilor și raportului de expertiză contabilă, efectuat în cauză, în modalitatea în care s-a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate. Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin dispoziția nr. 1595 din 21 iulie 2005, emisă de Primarul municipiului Sibiu s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat administrativ în Sibiu, înscris în C.F. nr. 2415 Șelimbăr nr.top. 1130/1/2/9/2, și s-au stabilit măsuri reparatorii în echivalent bănesc în sumă de 10.696.861 lei.

Potrivit modificărilor aduse Legii nr. 10/2001, republicată prin Titlurile I și IV ale Legii nr. 247/2005, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent ce vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederile speciale. Titlul VII al legii amintite prevede că evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent este atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către Comisia Specială pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Faptul că, în speță, s-a stabilit o valoare a despăgubirilor fără a ține seama de evoluția prețurilor și a concluziilor din raportul de expertiză contabilă nu are relevanță, întrucât acordarea despăgubirilor se va realiza conform procedurii administrative prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și de Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005. Astfel, conform art. 16.6. ultimul alin. al H.G. 1095/2005 după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, decizia sau dispoziția care a făcut obiectul litigiului va fi înaintată Secretariatului Comisiei Centrale care o va transmite, împreună cu toată documentația privind imobilul, evaluatorului sau societății de evaluatori.

Potrivit art. 16.12 din același act normativ, raportul întocmit de evaluator va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Față de cele arătate, se constată, că nu sunt fondate criticile, formulate de recurenți, că hotărârea pronunțată de instanța de apel este legală, și în raport de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B.A. și B.M. împotriva deciziei nr. 278/A din 6 octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2007.