ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2651/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la

data de 1 septembrie 2005 pe rolul Tribunalului Sibiu, B.A. și B.M., în temeiul

Legii nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247 din 22 iulie

2005, au solicitat constatarea nulității Dispoziției nr. 1595 din 21 iulie 2005

emisă de intimatul Primarul municipiului Sibiu, obligarea intimatului la

emiterea unei decizii de restituire în natură asupra imobilului situat în

Sibiu, și înscris în C.F. nr. 2415 Șelimbăr nr.top. 1130/1/2/9/2 precum și

obligarea la plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi de la data

rămânerii definitive a sentinței și până la emiterea deciziei solicitate.

În subsidiar, contestatorii au

solicitat în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, obligarea

intimatului la emiterea unei decizii de acordare de despăgubiri bănești, cel

puțin la suma prevăzută în oferta nr. 30 din 25 aprilie 2005.

Prin sentința civilă nr. 564 din 5

iunie 2006, Tribunalul Sibiu a respins excepția tardivității invocate de

intimat și pe fond a respins contestația.

În motivarea hotărârii s-a arătat că

imobilul din litigiu înscris în C.F. Șelimbăr nr.top. 1130/1/2/9/2 a fost

proprietatea contestatorilor, trecând în proprietatea statului în baza

Decretului nr. 223/1974 prin decizia nr. 43/1997.

Contestatorii au solicitat

restituirea în natură a acestui imobil atât în baza Legii nr. 112/1995 cât și

în baza Legii nr. 10/2001, iar prin sentința civilă nr. 475 din 24 ianuarie

2001 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a constatat că imobilul

din litigiu a trecut în proprietatea statului fără titlu.

Comisia județeană de aplicare a

Legii nr. 112/1995 a admis prin Hotărârea nr. 219 din 24 octombrie 1996,

cererea petenților B., de acordare a despăgubirilor bănești, despăgubiri care

nu au fost încasate hotărârea fiind contestată.

Prin oferta nr. 30 din 25 aprilie

2005, s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului și se acordă

despăgubiri.

Prin sentința civilă nr. 1017/2005 a

Tribunalului Sibiu, pronunțată ca urmare a contestației formulate împotriva

ofertei de acordare de despăgubiri, s-a anulat oferta primarului și a fost

obligat să facă o ofertă de despăgubiri potrivit legii speciale privind regimul

de stabilire și plată a despăgubirilor pentru imobilul din litigiu.

Pentru același imobil, ca urmare a

notificării cu nr. 72539 din 10 iulie 2001, a fost emisă Dispoziția nr. 1595

din 21 iulie 2005 de către intimat, prin care s-a respins cererea de restituire

în natură a imobilului și s-au stabilit măsuri reparatorii în echivalent bănesc.

Instanța de fond a mai arătat că

restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, întrucât acesta a fost

înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995, și nu s-a făcut dovada anulării

contractului de vânzare-cumpărare printr-o hotărâre judecătorească.

Prin Legea nr. 247/2005, titlul VII,

se reglementează procedura de acordare a despăgubirilor pentru imobilele care

nu pot fi restituite în natură.

În final, s-a arătat că tribunalul

nu este competent să stabilească cuantumul despăgubirilor, aceasta revenind Comisiei

Centrale pentru stabilirea despăgubirilor din subordinea Cancelariei Primului

Ministru.

Prin decizia nr. 278/A din 6

octombrie 2006, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelul declarat de

contestatori.

În motivarea hotărârii, instanța de

apel a reținut că stabilirea cuantumului despăgubirilor este de competența

exclusivă a Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor conform art. 13

din titlul VII din Legea nr. 247/2005 astfel că hotărârea instanței de fond

este legală și temeinică.

Împotriva hotărârii pronunțate de

instanța de apel, contestatorii B.A. și B.M. au declarat recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a susținut

că instanța de apel, deși s-a considerat că nu este competentă să acorde despăgubiri

bănești, a apreciat că este competentă să dispună constatarea nulității

deciziei contestate și să oblige intimatul să emită dispoziție prin care să

facă propunerea Comisiei pentru stabilirea despăgubirilor potrivit Legii nr.

247/2005.

S-a mai arătat că prin dispoziția

contestată, nu s-au avut în vedere condițiile evoluției prețurilor și

raportului de expertiză contabilă, efectuat în cauză, în modalitatea în care

s-a stabilit cuantumul despăgubirilor acordate.

Recursul va fi respins ca nefondat

pentru următoarele considerente:

Prin dispoziția nr. 1595 din 21

iulie 2005, emisă de Primarul municipiului Sibiu s-a respins cererea de

restituire în natură a imobilului situat administrativ în Sibiu, înscris în

C.F. nr. 2415 Șelimbăr nr.top. 1130/1/2/9/2, și s-au stabilit măsuri

reparatorii în echivalent bănesc în sumă de 10.696.861 lei.

Potrivit modificărilor aduse Legii

nr. 10/2001, republicată prin Titlurile I și IV ale Legii nr. 247/2005, în

cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri

reparatorii prin echivalent ce vor consta în compensare cu alte bunuri sau

servicii oferite de entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul

persoanei îndreptățite sau despăgubiri acordate în condițiile prevederile

speciale.

Titlul VII al legii amintite prevede

că evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent este atributul

evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către Comisia Specială

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Faptul că, în speță, s-a stabilit o

valoare a despăgubirilor fără a ține seama de evoluția prețurilor și a

concluziilor din raportul de expertiză contabilă nu are relevanță, întrucât

acordarea despăgubirilor se va realiza conform procedurii administrative

prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și de Normele metodologice

aprobate prin H.G. nr. 1095/2005.

Astfel, conform art. 16.6. ultimul

alin. al H.G. 1095/2005 după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii

judecătorești, decizia sau dispoziția care a făcut obiectul litigiului va fi

înaintată Secretariatului Comisiei Centrale care o va transmite, împreună cu

toată documentația privind imobilul, evaluatorului sau societății de

evaluatori.

Potrivit art. 16.12 din același act

normativ, raportul întocmit de evaluator va conține cuantumul despăgubirilor în

limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

Față de cele arătate, se constată,

că nu sunt fondate criticile, formulate de recurenți, că hotărârea pronunțată

de instanța de apel este legală, și în raport de dispozițiile art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții B.A. și B.M. împotriva deciziei nr. 278/A din 6

octombrie 2006 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2007.