ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5493/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe

rolul Tribunalului Sibiu la data de 12 august 2002, reclamanții S.T., F.M. și

A.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul comunei Șelimbăr,

Inspectoratul de poliție al județului Sibiu și Consiliul județean Sibiu,

următoarele:

- anularea dispoziției nr. 52/2002 emisă de

Primarul comunei Șelimbăr și obligarea acestuia la emiterea unei noi dispoziții

de restituire în natură în baza art. 12 alin. 1 din Legea nr. 10/2001;

- constatarea nulității deciziei nr. 1006/1989

a fostului Consiliu Popular al județului Sibiu privind constituirea

(transformarea) dreptului de administrare operativă în favoarea Inspectoratului

de poliție al județului Sibiu;

- rectificarea C.F. Șelimbăr, nr. top. 63/1/I,

64/1/ I prin constatarea nulității înscrierii dreptului de administrare

operativă a Inspectoratul de poliție a județului Sibiu de sub B.3 și a

încheierii de intabulare nr. 1011/93, cu consecința repunerii cărții funciare

în situația anterioară acestei înscrieri;

- stabilirea valorii reale de despăgubire,

corespunzătoare valorii de circulație a imobilului.

Prin sentința civilă nr. 368 din 27

mai 2003 pronunțată de

Tribunalul Sibiu, s-a admis în parte contestația și s-a

dispus anularea dispoziției nr. 52/2002 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de

Primarul comunei Șelimbăr, stabilindu-se că valoarea reală de circulație, în

funcție de starea imobilelor la data preluării, este de 769.624.500 lei, iar

valoarea actuală de circulație este de 1.222.874.500 lei.

Au fost respinse celelalte capete de

cerere.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut că dispoziția nr. 52 din 25 aprilie 2002 emisă de

Primarul comunei Șelimbăr încalcă competența stabilită expres prin lege și

atrage nulitatea absolută a acesteia, deoarece unitatea deținătoare este

Inspectoratul de poliție al județului Sibiu, acesta fiind obligat să se

pronunțe asupra notificării prin decizie sau dispoziție motivată.

S-a mai apreciat că până la

soluționarea notificării în cadrul procedurii administrative prealabile,

instanța nu se poate pronunța asupra celorlalte capete de cerere.

În ce privește stabilirea valorii

imobilului, instanța s-a considerat competentă întrucât partea în litigiu este

și unitate deținătoare, iar potrivit art. 22 din Legea nr. 10/2001 și art. 36

din Normele metodologice, valoarea imobilului se stabilește prin expertiză de

evaluare.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel reclamanții, susținând nelegalitatea hotărârii și arătând că se

impune restituirea în natură a imobilului.

Prin decizia civilă nr. 472 din 5

decembrie 2003, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul declarat de reclamanți

și a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a respins și capătul de

cerere privind stabilirea valorii de circulație a imobilului.

A dispus obligarea pârâtei Primăria

comunei Șelimbăr, prin primar să trimită notificarea contestatorilor la

Inspectoratul județean de poliție Sibiu spre soluționare.

S-a reținut în considerente că,

întrucât reclamanții solicită restituirea în natură a imobilului, nu se

justifică vreun interes în stabilirea unei valori de circulație a acestuia, ca

bază de calcul a unor eventuale despăgubiri pe care nu și le doresc.

S-a mai apreciat că se impune

transmiterea notificării către unitatea deținătoare, potrivit dispozițiilor

Legii nr. 10/2001, în speță aceasta fiind Inspectoratul județean de poliție

Sibiu.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamanții, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 6, 9

și 10 C. proc. civ.

S-a susținut astfel că, respingând

cererea referitoare la stabilirea valorii de despăgubire (constatată de către

instanța de fond), instanța de apel a agravat situația reclamanților în propria

lor cale de atac.

Pe de altă parte, instanța de apel

(ca de altfel și instanța de fond) nu a examinat cererile accesorii legate de

valabilitatea titlului de constituire a dreptului de administrare și de

rectificare a cărții funciare, prin anularea înscrierii acestui drept în

favoarea Inspectoratului județean de poliție Sibiu.

În cauză au fost formulate

întâmpinări de către Consiliul județean Sibiu, acesta arătând că nu se opune

recursului declarat de reclamanți și de câtre Inspectoratul județean de poliție

Sibiu, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este fondat, urmând a fi

admis, pentru considerentele ce succed.

Primul motiv de recurs invocat de

reclamanți, privind agravarea situației în propria cale de atac, este

întemeiat, fiind nesocotite de către instanța de apel dispozițiile art. 296 C.

proc. civ.

Prin acțiunea introductivă

reclamanții au solicitat și stabilirea valorii de despăgubire a imobilului în

litigiu, situație în care aprecierile făcute de instanța de apel în sensul că

acesta nu justifică un interes în formularea unei astfel de cereri îi dezavantajează

pe apelanți și le creează o situație mai grea decât aceea din hotărârea

atacată, încălcându-se principiul

non reformatio in pejus

.

Acest principiu al dreptului

procesual civil presupune că, prin admiterea apelului, nu se poate crea părții

al cărei apel a fost admis o situație mai rea decât aceea stabilită prin

hotărârea primei instanțe, soluție care n-a fost atacată cu apel de părțile

adverse.

În speță, pârâții nu au declarat

apel prin care să critice dezlegarea în drept dată de instanța de fond

situației juridice deduse judecății, astfel că aceasta nu putea schimba

sentința primei instanței, în sensul înrăutățirii situației apelanților.

Pe fondul cauzei, se reține că

imobilul în litigiu a fost preluat de către stat în anul 1987, prin decizia nr.

235 din 28 martie 1987, dată în aplicarea Decretului nr. 223/1974, fiind

înscris în C.F. Șelimbăr un drept de proprietate exclusiv în favoarea statului.

Ulterior, în anul 1989 s-a procedat

la constituirea unui drept de administrare operativă în favoarea Inspectoratului

de poliție al județului Sibiu asupra imobilului în litigiu, intabularea acestui

drept în C.F. fiind făcută la data de 28 ianuarie 1993.

Prin urmare, intimatul Inspectoratul

județean de poliție Sibiu, având doar un drept de administrare asupra

imobilului în litigiu, nu are competența de a emite o decizie în soluționarea

notificării formulate de reclamanți în temeiul Legii nr. 10/2001, neavând

calitatea de persoană juridică deținătoare în sensul prevederilor acestui act

normativ.

În consecință, având în vedere

considerentele expuse anterior, soluția care se impune este aceea de admitere a

recursului, casare a deciziei nr. 472 din 5 decembrie 2003 pronunțată de Curtea

de Apel Alba-Iulia și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța de

trimitere va analiza și cererile accesorii formulate de reclamanți referitoare

la validitatea titlului de constituire a dreptului de administrare în favoarea

Inspectoratului județean de poliție Sibiu și de rectificare a C.F., prin

anularea înscrierii acestui drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții S.T. F.M. și A.S. împotriva deciziei civile nr. 472/A din 5

decembrie 2003 a Curții de Apel Alba-Iulia.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi 6 iunie 2006.