ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2506/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1709 din 21

mai 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat

inculpatul P.V.C., în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 16 din aceeași lege, și a art. 40 C. pen., la 5 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a aplicat dispozițiile art. 71 și

64 lit. a), b), c) și e) C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului

și s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenția de la 6 aprilie 2005 la zi.

A fost descontopită pedeapsa

rezultantă de un milion lei aplicată prin sentința penală nr. 1244 din 18

decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-au repus în

individualitatea lor pedepsele de un milion lei și 500.000 lei, iar în baza art.

1 și 8 din Legea nr. 543/2000 s-au constatat grațiate integral și condiționat

cele două pedepse cu amendă penală.

S-a mai constatat că drogurile care

au făcut obiectul infracțiunii au fost consumate în procesul de laborator și

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 2.500.000 lei dobândite din

valorificarea drogurilor.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că, la data de 23 martie 2005, numitul P.M., cercetat în

starea de arest preventiv în dosarul penal nr. 576/D/P/2005 al D.I.I.C.O.T. – Biroul

Teritorial București a formulat un denunț privind activitatea infracțională de

trafic ilicit de droguri desfășurată de numiții S., S. și M.

Pentru identificarea acestor

persoane a fost indicat numitul B.A. care la rândul său s-a menționat pe

numiții D. și Șt. care își procurau droguri de la D.C.

Acesta din urmă a recunoscut că este

consumator de droguri și a formulat un denunț în care a arătat că persoana de

la care își procură drogurile este P.V.C.

Pe baza acestui denunț și a consimțământului

numitului D.C. s-a organizat operațiunea de prindere în flagrant a inculpatului

P.V.C.

Martorul însoțit de martorul

asistent B.N. s-a deplasat în zona Pieței Sf. Gheorghe unde s-a întâlnit cu

inculpatul și martorul C.C., acesta aflându-se la locul faptei ca urmare a

solicitării denunțătorului și pentru a întări inculpatului încrederea în

siguranța tranzacției.

În aceste împrejurări D.C. i-a dat

inculpatului P.V.C. suma de 2.500.000 lei solicitându-i procurarea a 8 doze

heroină.

Inculpatul și martorul C.C. au plecat,

stabilind să se întâlnească cu denunțătorul, în jurul orei 18,00, pe B-dul

Magheru la cofetăria P. pentru a-i transmite cele 8 doze.

Această locație a fost supravegheată

de organele poliției care au observat momentul în care inculpatul P.V.C. i-a

înmânat denunțătorului un pachețel, după care a intrat în sediul SC S. SRL.

Aici inculpatul a încercat să

schimbe cinci bancnote de câte 100.000 lei într-o bancnotă de 500.000 lei,

moment în care au intervenit organele de urmărire penală care l-au imobilizat.

În urma verificării seriilor celor

cinci bancnote s-a constatat că aveau seriile corespunzătoare celor consemnate

în procesul verbal.

Cu același prilej denunțătorul a

predat organelor de poliție cele 8 pliculețe conținând un praf de culoare brun

roșcat primite de la inculpat, constatându-se în baza analizelor chimice

efectuate, că ele conțin 0,26 grame heroină în amestec cu cofeină și

griseofulsin, această probă fiind consumată în procesul analizelor de

laborator.

Pe parcursul urmăririi penale

inculpatul P.V.C., a colaborat cu organele poliției oferind date despre

persoana care i-a vândut cantitatea de 8 doze heroină, respectiv despre numitul

M.M.M.

Ca urmare, denunțătorului P.V.C. i-a

fost pusă la dispoziție suma de 1.520.000 lei cu care a cumpărat de la M.M.M. o

punguță cu heroină, acesta din urmă fiind prins în flagrant.

Împotriva acestei persoane s-a

dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 efectuându-se cercetări în dosarul nr. 1805/D/P/2005

al D.I.I.C.O.T. – Biroul Teritorial București.

S-a apreciat că fapta inculpatului P.V.C.

din 6 aprilie 2005 de a cumpăra de la o altă persoană și apoi vinde numitului D.C.

cantitatea de 0,26 grame heroină întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Având în vedere că în timpul

urmăririi penale inculpatul a denunțat și facilitat identificarea și tragerea

la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de

droguri, instanța a aplicat în cauză dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000

referitoare la reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a

infracțiunii flagrante, a raportului de constatare tehnico – științifică, a

declarațiilor martorilor C.C., D.C., L.E.F., P.D. și B.N., probe coroborate cu

recunoașterile inculpatului.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 118 din 16 februarie 2006, a respins apelul declarat de

inculpatul P.V.C. împotriva hotărârii primei instanțe considerând nefondată

critica formulată în sensul greșitei individualizări a pedepsei principale.

Astfel, s-a constatat că sancțiunea

de 5 ani închisoare este conformă cu pericolul social grav al faptei și ține

seama de atitudinea sinceră a inculpatului, care a facilitat tragerea la răspundere

penală, a unor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul P.V.C. care în principal prin apărător a

susținut că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 48 C. pen., că fapta

trebuia încadrată în dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 și în subsidiar

că pedeapsa ar fi prea severă, impunându-se reducerea ei.

Recursul declarat nu este întemeiat.

lucrărilor dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului în săvârșirea la 6 aprilie 2005 a

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000.

Probele administrate în cauză,

menționate mai sus, au confirmat, că la data arătată, inculpatul a cumpărat de

la o altă persoană și apoi a vândut denunțătorului D.C. cantitatea de 0,26

grame heroină, drog de mare risc.

Din ansamblul probator al cauzei nu

a rezultat că în momentul tranzacției cu stupefiante inculpatul s-ar fi aflat

în situația de a nu putea să își dea seama de acțiunile sale ori să nu fie

stăpân pe ele pentru a fi operantă iresponsabilitatea, drept cauză de

înlăturare a caracterului penal al faptei.

Dimpotrivă, a rezultat că inculpatul

a acționat conștient că săvârșește un act ilicit penal, căutând doar să

disimuleze infracțiunea, stabilind locuri de întâlnire deosebite unde s-au

consumat înțelegerea prealabilă cu denunțătorul, cumpărarea cantității avute de

la o altă persoană și apoi predarea contra sumei de bani menționate a celor

0,26 grame heroină.

Ca atare, susținerea formulată în

recurs în sensul că în momentul tranzacției cu droguri, inculpatul se afla în

stare de sevraj și că nu a realizat consecințele acțiunilor sale este în afara

probelor administrate.

în sensul că fapta inculpatului trebuia încadrată în dispozițiile art. 4 din

Legea nr. 143/2000 întrucât el ar fi deținut droguri pentru consum propriu,

este contrazisă de ansamblul probator al cauzei care atestă, conform celor

reținute anterior, că inculpatul a făcut operațiuni ilicite cu droguri de mare

risc.

Așa fiind, fapta a fost corect

încadrată în dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel că

motivul de casare invocat este neîntemeiat.

5 ani închisoare se constată că ea a fost individualizată sub minimul prevăzut

de Legea nr. 143/2000 avându-se în vedere dispozițiile art. 16 din aceeași

lege, cât și cele ale art. 72 C. pen.

Astfel, s-a ținut seama de pericolul

social grav al faptei, de împrejurările săvârșirii cât și de persoana

inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale fără a fi recidivist și

a denunțat persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri.

Se mai constată, că această pedeapsă

este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni și integrarea în comunitate a inculpatului.

Deoarece au fost respectate dispozițiile

legale menționate, iar din analiza actelor dosarului nu rezultă motive de

reducere a cuantumului sancțiunii aplicate critica formulată de recurent în

sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primită.

invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea hotărârii atacate nu se constată

existența unor motive de recurs din cele prevăzute de art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) din același cod,

urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea

acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 aprilie 2005 la 17 aprilie

2006 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.V.C. împotriva deciziei penale nr. 118 din 16

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 6 aprilie 2005 la 17 aprilie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 aprilie 2006.