ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3561/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 24 februarie

2004, T.S. a solicitat ca, în contradictoriu cu Inspectoratul de Protecție a

Mediului Constanța să se dispună anularea deciziei nr. 6 din 23 februarie 2001,

prin care a fost eliberat din funcția de consilier, categoria A, clasa 4 gradul

I, ca nelegală.

De asemenea, a cerut

obligarea autorității publice pârâte la plata drepturilor salariale cuvenite pe

perioada 23 februarie 2000 - 23 februarie 2003, în cuantum de 300.000.000 lei.

Prin sentința civilă nr.

357/CA din 28 iulie 2005, Tribunalul Constanța, secția de contencios

administrativ, a admis excepția invocată de pârâtă și pe cale de consecință, a

respins acțiunea, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul T.S.

La termenul din 9 februarie

2006, prin încheiere, Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și

fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a

dispus conform art. 244

1

C. proc. civ., suspendarea judecății

recursului.

Instanța de recurs a motivat că

soluția respectivă se impune în raport cu înscrisurile prezentate de recurent,

cu care s-a dovedit existența pe rolul Tribunalului Constanța, a unei acțiuni

introduse de el împotriva Agenției de Mediu Constanța, având ca obiect

„obligația de a face”.

S-a apreciat, totodată, că

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244

1

C. proc. civ.,

pentru suspendarea judecății recursului.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs, pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Constanța.

Recurenta a susținut că

suspendarea judecății recursului declarat în cauză a fost dispusă cu încălcarea

și aplicarea greșită a legii. Că, în realitate, la momentul formulării cererii

de suspendare nu exista o nouă acțiune, înregistrată pe rolul Tribunalului

Constanța, ci doar intenția reclamantului T.S. de a introduce o astfel de

acțiune.

Noua acțiune a fost

înregistrată la grefa tribunalului în chiar ziua ședinței de judecată din 9

februarie 2006, după solicitarea suspendării judecății recursului în litigiul

de față.

Pe de altă parte, nu s-a

demonstrat câtuși de puțin faptul că dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în

parte, de existența sau inexistența unui drept care, face obiectul unei alte

judecăți, pentru a se justifica măsura suspendării.

Criticile sunt întemeiate.

Din încheierea de ședință

recurată, rezultă că la termenul din 9 februarie 2006, avocatul recurentului

T.S. a solicitat suspendarea judecății recursului, întrucât pe rolul

Tribunalului Constanța exista o acțiune având ca obiect „obligația de a face”

și care vizează aceleași părți. El a anexat copia unei asemenea acțiuni care,

însă, nu conține nici o rezoluție de primire și nici mențiunea înregistrării ei

la instanța de judecată competentă.

Această acțiune are ca

obiect, cererea reclamantului T.S., pentru obligarea pârâtelor Agenția de

Protecția Mediului Constanța și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, de

a prezenta adresele privind ofertele posturilor și modalitățile de ocupare a

lor, precum și la plata unor despăgubiri materiale și morale în sumă totală de

900.000.000 lei.

Certificatul eliberat de

Tribunalul Constanța, și depus ulterior, atestă înregistrarea noii acțiuni în

chiar ziua ședinței de judecată, dar după formularea de către avocatul

recurentului, a cererii de suspendare.

Este evident că în condițiile

date, instanța de recurs a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 244

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a suspendat judecata recursului într-o

cauză în legătură cu care nu a existat, la momentul formulării cererii, nici o

acțiune înregistrată pe rolul altei instanțe și a cărei rezolvare ar putea

influența în vreun fel, dezlegarea ce urmează a fi dată pricinii de față.

Ținând seama de aceste

considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul și va

dispune casarea încheierii atacate, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță,

pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenția

pentru Protecția Mediului Constanța împotriva încheierii din 9 februarie 2006 a

Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, precum și

pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Casează încheierea atacată

și trimite cauza, pentru continuarea judecății, Curții de Apel Constanța,

secția comercială, maritimă

și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal

.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2006.