ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3561/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 februarie 2004, T.S. a solicitat ca, în contradictoriu cu Inspectoratul de Protecție a Mediului Constanța să se dispună anularea deciziei nr. 6 din 23 februarie 2001, prin care a fost eliberat din funcția de consilier, categoria A, clasa 4 gradul I, ca nelegală. De asemenea, a cerut obligarea autorității publice pârâte la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada 23 februarie 2000 - 23 februarie 2003, în cuantum de 300.000.000 lei. Prin sentința civilă nr. 357/CA din 28 iulie 2005, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ, a admis excepția invocată de pârâtă și pe cale de consecință, a respins acțiunea, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul T.S. La termenul din 9 februarie 2006, prin încheiere, Curtea de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a dispus conform art. 244 1 C. proc. civ., suspendarea judecății recursului. Instanța de recurs a motivat că soluția respectivă se impune în raport cu înscrisurile prezentate de recurent, cu care s-a dovedit existența pe rolul Tribunalului Constanța, a unei acțiuni introduse de el împotriva Agenției de Mediu Constanța, având ca obiect „obligația de a face”. S-a apreciat, totodată, că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 1 C. proc. civ., pentru suspendarea judecății recursului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, pârâta Agenția pentru Protecția Mediului Constanța. Recurenta a susținut că suspendarea judecății recursului declarat în cauză a fost dispusă cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Că, în realitate, la momentul formulării cererii de suspendare nu exista o nouă acțiune, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, ci doar intenția reclamantului T.S. de a introduce o astfel de acțiune. Noua acțiune a fost înregistrată la grefa tribunalului în chiar ziua ședinței de judecată din 9 februarie 2006, după solicitarea suspendării judecății recursului în litigiul de față. Pe de altă parte, nu s-a demonstrat câtuși de puțin faptul că dezlegarea pricinii atârnă în totul sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care, face obiectul unei alte judecăți, pentru a se justifica măsura suspendării.

Criticile sunt întemeiate. Din încheierea de ședință recurată, rezultă că la termenul din 9 februarie 2006, avocatul recurentului T.S. a solicitat suspendarea judecății recursului, întrucât pe rolul Tribunalului Constanța exista o acțiune având ca obiect „obligația de a face” și care vizează aceleași părți. El a anexat copia unei asemenea acțiuni care, însă, nu conține nici o rezoluție de primire și nici mențiunea înregistrării ei la instanța de judecată competentă. Această acțiune are ca obiect, cererea reclamantului T.S., pentru obligarea pârâtelor Agenția de Protecția Mediului Constanța și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, de a prezenta adresele privind ofertele posturilor și modalitățile de ocupare a lor, precum și la plata unor despăgubiri materiale și morale în sumă totală de 900.000.000 lei.

Certificatul eliberat de Tribunalul Constanța, și depus ulterior, atestă înregistrarea noii acțiuni în chiar ziua ședinței de judecată, dar după formularea de către avocatul recurentului, a cererii de suspendare. Este evident că în condițiile date, instanța de recurs a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., deoarece a suspendat judecata recursului într-o cauză în legătură cu care nu a existat, la momentul formulării cererii, nici o acțiune înregistrată pe rolul altei instanțe și a cărei rezolvare ar putea influența în vreun fel, dezlegarea ce urmează a fi dată pricinii de față. Ținând seama de aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul și va dispune casarea încheierii atacate, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Agenția pentru Protecția Mediului Constanța împotriva încheierii din 9 februarie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția comercială maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal. Casează încheierea atacată și trimite cauza, pentru continuarea judecății, Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, precum și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal . Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2006.