ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3772/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, sub dosar nr. 4545/2005, reclamanta G.E. a solicitat,

în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Călărași, anularea hotărârii nr. 4529

din 15 noiembrie 2005 a Comisiei de aplicare a Legii nr. 189/2000, prin care i

s-a respins cererea formulată în baza Legii nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că părinții săi, E.G. și G.E.E., au făcut obiectul

schimbului de populație în septembrie 1940, în urma aplicării Tratatului româno

- bulgar, încheiat la Craiova pe data de 7 septembrie 1940, persecuția etnică

dăinuind pe toată perioada prevăzută de Legea nr. 189/2000, nu doar în momentul

strămutării.

Prin sentința civilă nr. 501

din 2 martie 2006, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei G.E., a anulat hotărârea nr.

4529 din 15 noiembrie 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii Călărași și a

obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să recunoască reclamantei,

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 septembrie 1944 -

6 martie 1945.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr. 4529/2005, pârâta Casa

Județeană de Pensii Călărași a respins cererea reclamantei, întemeiată pe

dispozițiile O.G. nr. 105/1999, aprobată și completată prin Legea nr. 189/2000,

cu motivarea că nu s-a făcut dovada persecuțiilor etnice, reclamanta născându-se

în timpul refugiului părinților săi, nefiind născută la data strămutării.

În baza probelor

administrate în cauză, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile

legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure

toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în

refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația

de refugiați a părinților.

A concluzionat instanța de

fond, că reclamanta a făcut dovada faptului că părinții săi au făcut obiectul

schimbului de populație care a avut loc în urma încheierii Tratatului de la Craiova la data de 7 septembrie 1940, că s-a născut în timpul refugiului părinților săi din

localitatea de domiciliu situată în Bulgaria, în localitatea Mihai Viteazu, județul

Constanța, astfel încât este îndreptățită să beneficieze de drepturile

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Tulcea, criticând-o pentru

nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit

dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Se susține, în esență,

că reclamanta nu s-a născut în anul 1940, când s-a încheiat Tratatul de la Craiova, astfel încât nu are cum să susțină că a fost strămutată, atâta vreme cât s-a născut

în anul 1944, an în care nu a avut loc nici un schimb de populație între

România și Bulgaria. Arată recurenta-pârâtă că, în aceste condiții, reclamanta

nu îndeplinește condițiile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr.

189/2000.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către

regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la

6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care,

în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a

fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele

care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

În cauză, este necontestat

și rezultă din dovezile administrate că reclamanta s-a născut la data de 15 septembrie

1944, în localitatea Mihai Viteazu, județul Constanța, după ce, în urma

Tratatului de la Craiova, încheiat la 7 septembrie 1940, părinții săi au fost

obligați să-și schimbe domiciliul, din localitatea Fândacli, județul Caliacra,

Bulgaria, în localitatea Mihai Viteazu, județul Constanța, România.

Fiind născută în perioada

refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților

refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care,

începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de

care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000

și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat,

menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Călărași

împotriva sentinței civile nr. 501 din 2 martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 noiembrie 2006.