ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 635/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Craiova, la 22 februarie 2005, SC S.C. SRL a solicitat, în

contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului Craiova, Guvernul

României, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor

Publice, constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr. 173/2001,

poziția 810, emisă de Consiliul Local Craiova și a H.G. nr. 965/2002, poziția

10, referitoare la existența în nomenclatorul străzilor din municipiul Craiova,

a stradelei Preda, având caracteristicile menționate în tabelul anexă la

hotărârea consiliului local.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că stradela Preda nu există fizic în municipiul Craiova, nefiind

evidențiată în planul de urbanism general și neexistând un act de înființare al

acesteia, că prin contractele de vânzare-cumpărare autentice încheiate în anul

1998, a cumpărat de la autorul său, două imobile casă ce formează un duplex.

Reclamanta a mai arătat că din

actele de proprietate ale vânzătorului rezultă că la momentul dobândirii

acestui imobil, una din laturi se învecina cu stradela Preda, însă ulterior, în

urma sistematizării zonei, această stradelă a fost desființată, astfel că în

mod nejustificat și fără a exista un act de înființare, stradela apare

evidențiată în inventarul străzilor craiovene, în cele două hotărâri atacate,

ca și cum ar fi fost reînființată.

Reclamanta a mai precizat că, deși a

formulat cerere de autorizație pentru realizarea împrejmuirii imobilului,

aceasta a fost respinsă în temeiul celor două hotărâri.

Pârâții Guvernul României,

Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice au

depus întâmpinări la dosarul cauzei, prin care au invocat pe cale de excepție,

inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, ca urmare a neîndeplinirii procedurii

prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tardivitatea

cererii în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (1) din același act normativ,

pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor

Publice invocând și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Pe fondul cauzei, Guvernul României

și Ministerul Administrației și Internelor au arătat că H.G. nr. 965/2002 este

temeinică și legală.

Prin sentința nr. 291 din 30 iunie

2005, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal,

acțiunea promovată de SC S.C. SRL a fost respinsă ca inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că hotărârile atacate sunt acte administrative supuse controlului

judecătoresc și că atât potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004,

privind contenciosul administrativ, cât și în conformitate cu dispozițiile art.

5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990, act normativ sub imperiul căruia au

fost emise hotărârile contestate, reclamanta avea obligația să îndeplinească

procedura administrativă prealabilă.

Totodată, instanța a mai învederat

că necomunicarea actelor contestate, reclamantei, este lipsită de relevanță,

deoarece aceasta are calitatea de terț, iar pârâții nu aveau obligația legală

de comunicare, astfel încât, în raport cu data publicării actelor în Monitorul

Oficial - 18.09.2002, când se prezumă că reclamanta a luat cunoștință de

existența acestora, acțiunea înregistrată la 22 februarie 2005 a fost formulată

mult peste termenul prevăzut atât de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990,

cât și de art. 11 din Legea nr. 554/2004, fiind în consecință, tardivă.

Împotriva sentinței civile sus

menționate a formulat recurs în termen legal, reclamanta SC S.C. SRL Craiova,

prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și casarea hotărârii atacate, cu

consecința trimiterii cauzei, spre judecare, aceleiași instanțe, pentru a se

stabili în mod corect natura acțiunii promovate și a se administra probele

necesare în soluționarea acesteia.

A arătat recurenta, prin motivele de

recurs, că în mod greșit instanța de fond a apreciat că era necesar să se

formuleze anterior introducerii acțiunii în contencios administrativ, plângere

prealabilă, întrucât Legea nr. 29/1990 nu prevede această formalitate, în cazul

în care se invocă nulitatea absolută a actului administrativ atacat.

Pentru motivele de nulitate

absolută, cum este cazul reclamantei, acțiunea se putea introduce oricând și

fără a fi necesară respectarea procedurii prealabile, întrucât, în mod firesc,

actul afectat de o cauză de nulitate absolută nu putea rămâne ca valabil în

circuitul civil.

A mai precizat recurenta că în mod

eronat prima instanță a reținut că acțiunea formulată este tardiv introdusă și

a dat eficiență susținerilor pârâtei în acest sens, întrucât actele

administrative au fost emise cu peste doi ani înainte de apariția Legii nr.

554/2004, iar reclamantei nu i se poate pretinde să respecte o lege care încă

nu apăruse.

În fine, a învederat reclamanta că,

deși a calificat acțiunea, ca fiind o acțiune în constatarea nulității absolute

a ambelor acte administrative vizate, instanța de fond, fără a pune în discuția

părților, vreo altă calificare juridică sau vreo schimbare a temeiului de drept

al acesteia, a considerat acțiunea ca fiind o acțiune în anularea acestor acte,

încălcând, astfel, principiul disponibilității.

Recursul este nefondat.

Este neîndoielnic că atât Hotărârea

nr. 173/2001, emisă de Consiliul Local al municipiului Craiova, cât și H.G. nr.

965/2002, atacate de reclamanta SC S.C. SRL Craiova, sunt acte administrative

supuse controlului judecătoresc în condițiile legii speciale care reglementează

instituția contenciosului administrativ.

Obligația persoanei care se

consideră vătămată într-un drept al său, de a îndeplini procedura

administrativă prealabilă introducerii acțiunii în contencios administrativ, în

termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ, a fost

prevăzută atât de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, sub imperiul căreia

actele administrative atacate au fost emise, cât și de art. 7 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, sub imperiul căreia

acțiunea în contencios administrativ a fost formulată la instanța

judecătorească competentă, fără a se reglementa vreo derogare în funcție de

natura nulității invocate.

Reclamanta-recurentă nu a îndeplinit

procedura plângerii administrative prealabile, impusă în mod imperativ de către

legiuitor, astfel că în mod corect, prin hotărârea atacată s-a respins acțiunea

în contencios administrativ, ca inadmisibilă.

Așa fiind, văzând că recursul

formulat de SC S.C. SRL Craiova este nefondat, urmează a se dispune, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingea aceste căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC

S.C. SRL Craiova împotriva sentinței civile nr. 291 din 20 iunie 2005 a Curții

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 februarie 2006.