ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 635/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, la 22 februarie 2005, SC S.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al municipiului Craiova, Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice, constatarea nulității absolute parțiale a Hotărârii nr. 173/2001, poziția 810, emisă de Consiliul Local Craiova și a H.G. nr. 965/2002, poziția 10, referitoare la existența în nomenclatorul străzilor din municipiul Craiova, a stradelei Preda, având caracteristicile menționate în tabelul anexă la hotărârea consiliului local.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că stradela Preda nu există fizic în municipiul Craiova, nefiind evidențiată în planul de urbanism general și neexistând un act de înființare al acesteia, că prin contractele de vânzare-cumpărare autentice încheiate în anul 1998, a cumpărat de la autorul său, două imobile casă ce formează un duplex. Reclamanta a mai arătat că din actele de proprietate ale vânzătorului rezultă că la momentul dobândirii acestui imobil, una din laturi se învecina cu stradela Preda, însă ulterior, în urma sistematizării zonei, această stradelă a fost desființată, astfel că în mod nejustificat și fără a exista un act de înființare, stradela apare evidențiată în inventarul străzilor craiovene, în cele două hotărâri atacate, ca și cum ar fi fost reînființată.

Reclamanta a mai precizat că, deși a formulat cerere de autorizație pentru realizarea împrejmuirii imobilului, aceasta a fost respinsă în temeiul celor două hotărâri. Pârâții Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice au depus întâmpinări la dosarul cauzei, prin care au invocat pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii reclamantei, ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, tardivitatea cererii în raport cu dispozițiile art. 11 alin. (1) din același act normativ, pârâții Ministerul Administrației și Internelor și Ministerul Finanțelor Publice invocând și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Pe fondul cauzei, Guvernul României și Ministerul Administrației și Internelor au arătat că H.G. nr. 965/2002 este temeinică și legală. Prin sentința nr. 291 din 30 iunie 2005, a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea promovată de SC S.C. SRL a fost respinsă ca inadmisibilă. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că hotărârile atacate sunt acte administrative supuse controlului judecătoresc și că atât potrivit prevederilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 29/1990, act normativ sub imperiul căruia au fost emise hotărârile contestate, reclamanta avea obligația să îndeplinească procedura administrativă prealabilă.

Totodată, instanța a mai învederat că necomunicarea actelor contestate, reclamantei, este lipsită de relevanță, deoarece aceasta are calitatea de terț, iar pârâții nu aveau obligația legală de comunicare, astfel încât, în raport cu data publicării actelor în Monitorul Oficial - 18.09.2002, când se prezumă că reclamanta a luat cunoștință de existența acestora, acțiunea înregistrată la 22 februarie 2005 a fost formulată mult peste termenul prevăzut atât de art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990, cât și de art. 11 din Legea nr. 554/2004, fiind în consecință, tardivă. Împotriva sentinței civile sus menționate a formulat recurs în termen legal, reclamanta SC S.C. SRL Craiova, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei, spre judecare, aceleiași instanțe, pentru a se stabili în mod corect natura acțiunii promovate și a se administra probele necesare în soluționarea acesteia.

A arătat recurenta, prin motivele de recurs, că în mod greșit instanța de fond a apreciat că era necesar să se formuleze anterior introducerii acțiunii în contencios administrativ, plângere prealabilă, întrucât Legea nr. 29/1990 nu prevede această formalitate, în cazul în care se invocă nulitatea absolută a actului administrativ atacat. Pentru motivele de nulitate absolută, cum este cazul reclamantei, acțiunea se putea introduce oricând și fără a fi necesară respectarea procedurii prealabile, întrucât, în mod firesc, actul afectat de o cauză de nulitate absolută nu putea rămâne ca valabil în circuitul civil. A mai precizat recurenta că în mod eronat prima instanță a reținut că acțiunea formulată este tardiv introdusă și a dat eficiență susținerilor pârâtei în acest sens, întrucât actele administrative au fost emise cu peste doi ani înainte de apariția Legii nr. 554/2004, iar reclamantei nu i se poate pretinde să respecte o lege care încă nu apăruse.

În fine, a învederat reclamanta că, deși a calificat acțiunea, ca fiind o acțiune în constatarea nulității absolute a ambelor acte administrative vizate, instanța de fond, fără a pune în discuția părților, vreo altă calificare juridică sau vreo schimbare a temeiului de drept al acesteia, a considerat acțiunea ca fiind o acțiune în anularea acestor acte, încălcând, astfel, principiul disponibilității. Recursul este nefondat. Este neîndoielnic că atât Hotărârea nr. 173/2001, emisă de Consiliul Local al municipiului Craiova, cât și H.G. nr. 965/2002, atacate de reclamanta SC S.C. SRL Craiova, sunt acte administrative supuse controlului judecătoresc în condițiile legii speciale care reglementează instituția contenciosului administrativ.

Obligația persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său, de a îndeplini procedura administrativă prealabilă introducerii acțiunii în contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ, a fost prevăzută atât de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, sub imperiul căreia actele administrative atacate au fost emise, cât și de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, sub imperiul căreia acțiunea în contencios administrativ a fost formulată la instanța judecătorească competentă, fără a se reglementa vreo derogare în funcție de natura nulității invocate. Reclamanta-recurentă nu a îndeplinit procedura plângerii administrative prealabile, impusă în mod imperativ de către legiuitor, astfel că în mod corect, prin hotărârea atacată s-a respins acțiunea în contencios administrativ, ca inadmisibilă.

Așa fiind, văzând că recursul formulat de SC S.C. SRL Craiova este nefondat, urmează a se dispune, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingea aceste căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC S.C. SRL Craiova împotriva sentinței civile nr. 291 din 20 iunie 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2006.