ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1517/2007

Asupra recursului de față, constată: Prin sentința penală nr. 24 din 5 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală, s-a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene privind persoana solicitată C.S. și predarea acestuia către autoritățile solicitante. S-a menținut starea de arest în vederea predării. Prima instanță a reținut următoarele: La data de 19 ianuarie 2007 B.N.I. a solicitat să se dispună asupra arestării preventive a cetățeanului român C.S., față de care Interpol Roma/Italia a dispus, la 15 decembrie 2006, urmărirea internațională, pe numele său fiind emis un mandat de arestarea preventivă și un mandat european de arestare.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat Curții de Apel Craiova, la data de 7 februarie 2007, conform dispozițiilor art. 88 1 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare european emis împotriva numitului C.S., față de care, la aceeași dată, procurorul a dispus prin Ordonanța nr. 3, reținerea pe timp de 24 ore. Prin încheierea din 7 februarie 2007, Curtea de Apel Craiova a dispus în temeiul art. 89 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei solicitate C.S., pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 7 februarie 2007. S-a constatat că împotriva acestuia s-a emis la data de 3 noiembrie 2006, de către Tribunalul din Udine - Biroul judecătorului pentru Cercetări Preliminare, un mandat european de arestare pentru săvârșirea a trei infracțiuni prevăzute de art. 416 C. pen.

italian, deoarece s-a asociat cu alte persoane cu scopul de a săvârși o serie nedeterminată de infracțiuni materializate prin instalarea de aparaturi destinate a intercepta comunicări de tip informatic și telematic și prin falsificarea și utilizarea fără drept de cărți de credit electronic „bancomat„ și „credit”, fapte pedepsite de legea italiană cu închisoarea de la 1 an și 6 luni la 6 ani și 8 luni, aceste fapte fiind incriminate ca infracțiuni și de Codul penal român. Prin decizia penală nr. 855 din 15 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a respins recursurile declarate de procuror și persoana solicitată împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea . Prima instanță a mai reținut că mandatul european de arestare a fost emis de autoritatea competentă din Italia.

S-a reținut, de asemenea, că ulterior datei la care a fost emis (3 noiembrie 2006), organele competente din țară solicitantă au procedat la traducerea materialului și transmiterea mandatului la data de 30 ianuarie 2007. Așa fiind, s-a apreciat că cererea de executare a mandatului este legală, nefiind incidente în cauză dispozițiile art. 189 2 pct. 1 din Legea nr. 302/2004 așa încât se impune a se dispune executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate. Sentința a fost atacată cu recurs de persoana solicitată C.S.

În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea este nelegală întrucât mandatul european de arestare a fost emis la 3 noiembrie 2006, moment la care România nu era membră a Uniunii Europene, iar titlul și capitolele Legii nr. 302/2004 referitoare la mandatul european de arestare nu a intrat în vigoare decât la 1 ianuarie 2007. S-a susținut că atâta timp cât în momentul emiterii mandatului nu era reglementată în România această formă de cooperare internațională, această decizie juridică poate fi pusă în executare, așa încât cererea de predare trebuia respinsă. Un alt motiv de recurs se referă la faptul că în ședința publică din 5 martie 2007 nu a fost pusă în discuție menținere stării de arest.

Examinând recursul în raport de motivele invocate dar și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că acesta nu este fondat. Așa cum corect a reținut prima instanță, este lipsit de relevanță că mandatul european de arestare a fost emis, de autoritățile competente din statul solicitant la o dată la care România nu era membră a Uniunii Europene. Esențial este faptul că mandatul a fost transmis spre executare după data de 1 ianuarie 2007, când a fost dobândit acest statut și au intrat în vigoare, între altele, dispozițiile Titlului II din Legea nr. 302/2004. Este de precizat că dispoziții din Legea nr. 302/2004 Titlul III Cap. II reglementează exclusiv emiterea mandatului european de arestare de către autoritățile române competente.

Așa fiind, este evident că dispozițiile tranzitorii prevăzute în art. 108 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, potrivit cărora dispozitivul din acest titlu se aplică mandatelor europene de arestare și predare care se emit ulterior intrării sale în vigoare, chiar dacă se referă la fapte anterioare acestei date, nu au în vedere mandatele europene de arestare emise de un alt stat membru al Uniunii Europene. De altfel, în opinia Curții, aceste dispoziții tranzitorii reglementează situația faptelor comise anterior intrării în vigoare a dispozițiilor din Titlul III al Legii nr. 302/2004, în sensul că și pentru acestea poate fi emis sau executat un mandat european de arestare.

Este nefondat și cel de-al doilea motiv de recurs întrucât instanța are obligația de a pune în discuție menținerea arestării numai în cadrul procedurii de audiere a persoanei arestate reglementată de art. 90 din Legea nr. 302/2004, nu și în cadrul procedurii reglementate de art. 94 din același act normativ. Reținând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată C.S. împotriva sentinței penale nr. 24 din 5 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 642/54/2007. Obligă persoana solicitată la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2007.