ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1517/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1517/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de
față, constată:
Prin sentința
penală nr. 24 din 5 martie 2007 pronunțată de Curtea de Apel
Craiova, secția penală, s-a dispus executarea mandatului european de
arestare emis de autoritățile judiciare italiene privind persoana
solicitată C.S. și predarea acestuia către
autoritățile solicitante.
S-a menținut starea de
arest în vederea predării.
Prima instanță a
reținut următoarele:
La data de 19 ianuarie 2007
B.N.I. a solicitat să se dispună asupra arestării preventive a
cetățeanului român C.S., față de care Interpol Roma/Italia a
dispus, la 15 decembrie 2006, urmărirea internațională, pe numele
său fiind emis un mandat de arestarea preventivă și un mandat
european de arestare.
Parchetul de pe lângă
Curtea de Apel Craiova a înaintat Curții de Apel Craiova, la data de 7
februarie 2007, conform dispozițiilor art. 88
1
alin. (5) din
Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare european emis împotriva numitului C.S.,
față de care, la aceeași dată, procurorul a dispus prin Ordonanța
nr. 3, reținerea pe timp de 24 ore.
Prin încheierea din 7
februarie 2007, Curtea de Apel Craiova a dispus în temeiul art. 89 alin. (3)
din Legea nr. 302/2004, arestarea persoanei solicitate C.S., pe o perioadă
de 29 de zile începând cu data de 7 februarie 2007.
S-a constatat că
împotriva acestuia s-a emis la data de 3 noiembrie 2006, de către
Tribunalul din Udine - Biroul judecătorului pentru Cercetări
Preliminare, un mandat european de arestare pentru săvârșirea a trei infracțiuni
prevăzute de art. 416 C. pen. italian, deoarece s-a asociat cu alte
persoane cu scopul de a săvârși o serie nedeterminată de
infracțiuni materializate prin instalarea de aparaturi destinate a
intercepta comunicări de tip informatic și telematic și prin
falsificarea și utilizarea fără drept de cărți de
credit electronic „bancomat„ și „credit”, fapte pedepsite de legea
italiană cu închisoarea de la 1 an și 6 luni la 6 ani și 8 luni,
aceste fapte fiind incriminate ca infracțiuni și de Codul penal
român.
Prin decizia penală nr.
855 din 15 februarie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
penală, a respins recursurile declarate de procuror și persoana
solicitată împotriva încheierii prin care s-a dispus arestarea .
Prima instanță a
mai reținut că mandatul european de arestare a fost emis de
autoritatea competentă din Italia.
S-a reținut, de
asemenea, că ulterior datei la care a fost emis (3 noiembrie 2006),
organele competente din țară solicitantă au procedat la
traducerea materialului și transmiterea mandatului la data de 30 ianuarie 2007.
Așa fiind, s-a apreciat
că cererea de executare a mandatului este legală, nefiind incidente
în cauză dispozițiile art. 189
2
pct. 1 din Legea nr. 302/2004
așa încât se impune a se dispune executarea mandatului european de
arestare și predarea persoanei solicitate.
Sentința a fost
atacată cu recurs de persoana solicitată C.S.
În motivarea recursului s-a
arătat că hotărârea este nelegală întrucât mandatul european
de arestare a fost emis la 3 noiembrie 2006, moment la care România nu era
membră a Uniunii Europene, iar titlul și capitolele Legii nr. 302/2004
referitoare la mandatul european de arestare nu a intrat în vigoare decât la 1
ianuarie 2007.
S-a susținut că
atâta timp cât în momentul emiterii mandatului nu era reglementată în
România această formă de cooperare internațională,
această decizie juridică poate fi pusă în executare, așa
încât cererea de predare trebuia respinsă.
Un alt motiv de recurs se
referă la faptul că în ședința publică din 5 martie
2007 nu a fost pusă în discuție menținere stării de arest.
Examinând recursul în raport
de motivele invocate dar și din oficiu, conform art. 385
6
alin.
(3) C. proc. pen., Curtea constată că acesta nu este fondat.
Așa cum corect a
reținut prima instanță, este lipsit de relevanță
că mandatul european de arestare a fost emis, de autoritățile competente
din statul solicitant la o dată la care România nu era membră a Uniunii
Europene. Esențial este faptul că mandatul a fost transmis spre
executare după data de 1 ianuarie 2007, când a fost dobândit acest statut și
au intrat în vigoare, între altele, dispozițiile Titlului II din Legea nr.
302/2004.
Este de precizat că
dispoziții din Legea nr. 302/2004 Titlul III Cap. II reglementează
exclusiv emiterea mandatului european de arestare de către
autoritățile române competente.
Așa fiind, este evident
că dispozițiile tranzitorii prevăzute în art. 108 alin. (1) din
Legea nr. 302/2004, potrivit cărora dispozitivul din acest titlu se
aplică mandatelor europene de arestare și predare care se emit
ulterior intrării sale în vigoare, chiar dacă se referă la fapte
anterioare acestei date, nu au în vedere mandatele europene de arestare emise
de un alt stat membru al Uniunii Europene.
De altfel, în opinia
Curții, aceste dispoziții tranzitorii reglementează
situația faptelor comise anterior intrării în vigoare a
dispozițiilor din Titlul III al Legii nr. 302/2004, în sensul că și
pentru acestea poate fi emis sau executat un mandat european de arestare.
Este nefondat și cel
de-al doilea motiv de recurs întrucât instanța are obligația de a
pune în discuție menținerea arestării numai în cadrul procedurii
de audiere a persoanei arestate reglementată de art. 90 din Legea nr. 302/2004,
nu și în cadrul procedurii reglementate de art. 94 din același act
normativ.
Reținând că nu
există nici motive de casare care să poată fi luate în
considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C.
proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de persoana solicitată C.S. împotriva sentinței
penale nr. 24 din 5 martie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția
penală, pronunțată în dosarul nr. 642/54/2007.
Obligă persoana solicitată
la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma
de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 19 martie 2007.