ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2492/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 45/

Pi din 24 aprilie 2007, Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în temeiul art.

89 și urm. din Legea nr. 302/2004, a admis sesizarea Tribunalului Penal din

Teramo – B.J.I.A. și a dispus predarea cetățeanului român urmărit internațional

D.C. către autoritățile judiciare din Republica Italia.

S-a menținut măsura

arestării provizorii a cetățeanului român, urmărit internațional, pe o perioadă

de 30 zile, începând cu data de 24 aprilie 2007, ora 11,00.

S-a dispus ca statul român

să suporte cheltuielile judiciare efectuate în cauză.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Curtea de Apel Timișoara sub nr. 754/59/2007, Ministerul de Justiție din

Republica Italia, Tribunalul penal din Teramo – B.J.I.A. a transmis mandatul

european de arestare și a solicitat arestarea provizorie, în vederea predării

cetățeanului român – urmărit internațional D.C.

La dosar a fost depus

mandatul european de arestare din care rezultă că cetățeanul român D.C. este

urmărit internațional, din care rezultă că acesta a săvârșit infracțiunea de

extorcare prevăzută de art. 110 și 629 C. pen. al Republicii Italia, potrivit

cărora obligarea cuiva, cu forța sau prin amenințări de a face sau a omite

realizarea unor lucruri, obținând în același timp pentru sine sau pentru terțe

părți un profit ilegal și prejudiciind terțe persoane.

În fapt, se reține că

victimele C.O.C. și I.V.C., ambii cetățeni români, aflați ilegal pe teritoriul

Italiei, au fost abordați de un conațional al lor, D.C., care le-a spus că le

poate face rost de permise de rezidență prin intermediul unui „avocat” la

prețul de 2500 Euro fiecare. Cei doi, convinși că își pot face legală șederea,

au fost de acord și au acceptat să plătească 2000 Euro pe care îi aveau. Câteva

zile mai târziu C.O.C. și I.V.C. s-au întâlnit cu D.C. în Via Verona din Alba

Adriatica. D.C. se afla într-un BMW albastru 320 care era condus de C.M., care

cu acea ocazie le-a arătat cardul său de poliție și i-a asigurat asupra

emiterii actelor. Celor doi bărbați li s-a cerut apoi să meargă să-și facă

fotografii, pentru permisul de rezidență, după aceea cei patru bărbați au

stabilit să se întâlnească din nou, în locul de parcare C. lângă barăcile

carabinierilor din Alba Adriatica. Mai târziu, un bărbat identificat ca și R.N.

a sosit acolo câteva minute mai târziu într-un Opel sau un Renault SW verde, a

luat pașapoartele celor doi români și a plecat. După patru sau cinci ore, în

jur de 17 - 17,30, C.M. a primit permisele lor de rezidență și numărul de

identificare fiscală de la N., a păstrat pașapoartele lor pentru a se asigura

că s-a plătit. N. a primit banii și le-a returnat pașapoartele. După aproape

două săptămâni C.O.C. l-a contactat pe D.C. pentru a obține un permis de

rezidență pentru soția sa A.D., iar operația s-a repetat contra sumei de 2000

Euro.

Această infracțiune are

corespondent în dispozițiile art. 194 C. pen. al Republicii România, deci

există dublă încriminare a faptei prevăzută de Legea nr. 302/2004.

Infracțiunea de extorcare se

reține că a fost săvârșită, în luna iulie 2005 și cum infracțiunea de șantaj

prevăzută de art. 194 C. pen., este pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5

ani, iar dispozițiile art. 122 C. pen., lit. d) prevăd termenul de prescripție

de 5 ani, rezultă că prescripția răspunderii penale nu primește aplicabilitate,

termenul de prescripție nu este împlinit, deci și cea de a doua condiție pentru

admiterea extrădării este îndeplinită.

Cum nu este nici un motiv de

refuz al executării mandatului european de arestare, în temeiul prevăzut de art.

89 și următoarele din Legea nr. 302/2004, cererea a fost admisă.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Timișoara.

Prin motivele de recurs,

parchetul a criticat hotărârea pronunțată în cauză pentru nelegalitate sub

aspectul neaplicării condiției imperative prevăzută de art. 87 alin. (2) din

Legea nr. 302/2004 referitoare la transferarea în România a persoanei urmărite

pentru executarea pedepsei în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă

de libertate.

Parchetul a solicitat

casarea hotărârii în vederea îndeplinirii condiției speciale prevăzute de legea

română pentru executarea mandatului european de arestare privindu-l pe

cetățeanul român.

Examinând hotărârea

pronunțată în cauză sub aspectele invocate de parchet, cât și din oficiu

conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că

recursul formulat este fondat.

B.J.I. înainte de Proces de

pe lângă Tribunalul Penal și Civil din Teramo, Italia, a transmis spre

executare autorității române mandatul european de arestare nr. 7773/05 RGNR din

3 aprilie 2007 privind pe D.C., cetățean român, solicitând arestarea și

predarea acestuia în vederea efectuării urmăririi penale pentru săvârșirea în

Italia, în luna iulie 2005, a infracțiunii de extorcare prevăzută de Codul

penal italian, infracțiune ce are corespondent infracțiunea de șantaj în Codul

penal al României.

În procedurile de la Curtea

de Apel Timișoara și de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara

persoana solicitată a fost identificată, reținută și arestată. D.C. nu a

consimțit la predare și, fiind audiat, nu a recunoscut imputările penale din

mandatul european de arestare, susținând că nu ar fi săvârșit nici o

infracțiune pe teritoriul Italiei.

Prin sentința penală

atacată, Curtea de Apel Timișoara a hotărât executarea mandatului european de

arestare și predarea persoanei solicitate autorității judiciare emitente a

mandatului.

Hotărârea a fost pronunțată

cu neobservarea dispozițiilor normative care reglementează soluționarea

mandatelor europene de arestare în ipoteza în care persoana solicitată este

cetățean român și în raport de faza procesului penal în statul membru emitent

al mandatului european de arestare.

D.C. este cetățean român,

date ce rezultă din chiar mandatul european de arestare și din actele

procedurale de identificare.

Mandatul european de

arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale de către

autoritatea judiciară competentă din Italia.

Potrivit art. 5 (Garanții

oferite de statul membru emitent în cazuri particulare) alin. (3) din Decizia –

cadru a C.U.E. (2002/584/JAI) din 13 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial

al Comunităților Europene din 18 iulie 2002, „Executarea mandatului de arest

european de către autoritatea judiciară executoarea poate fi subordonată

conform legislației statului membru următoarele condiții ... când persoana pe

numele căreia s-a emis mandatul de arestare european în scopul urmăririi este

cetățean sau rezident al statului membru executor, predarea poate fi supusă

condiției conform căreia, persoana, după ce a fost interogată, să fie predată

statului membru executor pentru a-și ispăși pedeapsa sau măsura de siguranță

privativă de libertate pronunțată împotriva sa în statul membru emitent”.

Parlamentul României,

adoptând Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în

materie penală, modificată și completată prin Legea nr. 24/2006, valorificând textul

normativ comunitar precitat, a prevăzut în art. 87 (Condiții speciale) alin.

(2) din această lege că, „cetățenii români sunt predați în baza unui mandat

european de arestare emis în vederea efectuării urmăririi penale sau a

judecății cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă

de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea

pedepsei”.

Condiția este, deci,

specială și imperativă.

Or, hotărârea de executare a

mandatului european de arestare și de predare a cetățeanului român D.C. a fost

pronunțată fără ca această condiție să fi fost avută în vedere la adoptarea

soluției, omițându-se ca autorității judiciare emitente a mandatului european

de arestare să i se ceară îndeplinirea condiției arătate, deși art. 88

1

alin. (3) și art. 95 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 oferă cadrul legal pentru

asigurarea respectării acestei condiții.

Având în vedere

considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit.

d) C. proc. pen., va admite recursul parchetului, va casa în parte hotărârea

atacată și va face aplicarea art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, în

vederea respectării drepturilor cetățeanului român D.C., astfel cum sunt

reglementate de Constituția României.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva sentinței penale nr. 45/

PI din 24 aprilie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, privind

persoana solicitată D.C.

Casează, în parte, hotărârea

atacată și face aplicarea art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată,

potrivit căreia , în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de

libertate, persoana predată să fie transferată pentru executarea acesteia în

România.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârii atacate.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 40 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 8 mai 2007.