ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5719/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 5/ MF din 24 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, inculpatul D.R. a fost condamnat, la: - 8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001; - 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. În baza art. 33 și 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare în condițiile de penitenciar precum și pedeapsa complementară pe o durată de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestul preventiv începând cu data de 23 mai 2005. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile G.A.M. suma de 10.000 lei RON daune morale și 300 lei RON cheltuieli judiciare. În fine, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat. Spre a hotărî astfel, în fapt, prima instanță a reținut: În cursul lunii martie 2005, partea vătămată G.A.M., în vârstă de 13 ani, a fost transportată din municipiul Câmpulung spre comuna Schitu Golești de către inculpat cu autoturismul iar, pe traseu, s-au purtat discuții legate, în principal, de starea materială precară a părții vătămate care a relatat inculpatului că părinții săi sunt plecați la muncă în Spania și nu se mai interesează de ea lăsând-o în grija bunicii materne.

Speculând nevoile materiale și naivitatea părții vătămate dar și faptul că minora era lipsită de supravegherea părinților, inculpatul i-a propus să vină la el în apartament și să facă rost de bani pentru practicarea prostituției, clienții urmând a-i asigura el în schimbul unor sume de bani. Partea vătămată a fost de acord, astfel că în mod periodic venea la apartamentul inculpatului situat pe Aleea Pescăreasa din municipiul Câmpulung, unde întreținea relații sexuale contra cost cu diferiți bărbați aduși de inculpat. Minora a practicat prostituția în aceste condiții pe o perioadă de aproximativ o lună iar, parte din sumele primite din practicarea prostituției le dădea inculpatului ca un serviciu pentru racolarea clienților, negocierea tarifelor și punerea la dispoziție a apartamentului.

În același apartament a mai fost adusă cu voia ei și B.E. pentru care inculpatul racola clienți, negocia tarifele și încasa sumele de bani înainte de întreținerea relațiilor sexuale, oprind pentru sine o parte din bani iar o altă parte dând-o acesteia. La data de 22 aprilie 2005, organele de poliție din municipiul Câmpulung au făcut o percheziție domiciliară la apartamentul respectiv unde au fost găsite minora G.A. și numita B.E. În drept, faptele inculpatului au fost încadrate în infracțiunile prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen. și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 679/2001, privind prevenirea și combaterea traficului de persoane. Individualizarea pedepsei s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se că în raport de pericolul social pe care-l prezintă faptele se impune aplicarea unei pedepse care să realizeze scopul preventiv și educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

Sub aspectul laturii civi9le, tribunalul a constatat că prin fapta sa inculpatul a adus părții civile G.A.M., minoră, un prejudiciu moral cuantificat la 10.000 lei RON, la plata căruia a fost obligat în temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. Împotriva hotărârii a formulat apel inculpatul, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând: - încadrarea juridică nu este corect făcută în dispozițiile art. 329 alin. (1) C. pen. și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001, întrucât trebuia reținută numai cea de-a doua infracțiune, în ceea ce privește fapta ce vizează pe numita B.E.; - referitor la fapta săvârșită în legătură cu minora G.A.M. se susține că inculpatul nu a făcut altceva decât să o găzduiască, deoarece aceasta, de mai multă vreme practica prostituția; - cuantumul despăgubirilor morale acordate părții civile G.A.M.

este prea mare deoarece inculpatul nu are posibilități materiale de a le plăti; - pedeapsa aplicată este prea severă, în raport de gradul de pericol social concret al acesteia. Prin decizia penală nr. 25 din 22 august 2006 a Curții de Apel Pitești, secția mixtă pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.R., apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.R., solicitând admiterea recursului astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii. Examinând decizia penală prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele: Instanțele anterioare au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de inculpat.

Astfel, probatoriul administrat în cauză infirmă susținerile inculpatului în sensul că este nevinovat deoarece faptele nu există, rezultând fără dubii că faptele reținute în sarcina inculpatului și pentru care acesta a fost condamnat există și au fost săvârșite de către acesta. În acest sens, s-a dovedit în cauză și, de altfel, și inculpatul a recunoscut, că le-a găzduit în apartamentul său pe B.E. și minora G.A., acestea întreținând relații sexuale, contra cost, cu bărbații pe care inculpatul îi aducea, stabilind prețul pentru serviciile prestate de cele două femei, primind sumele de bani stabilite, din care dădea o parte femeilor sus-menționate.

Cu privire la motivul de recurs formulat în subsidiar și care vizează reducerea pedepsei, Înalta Curte constată că, în cauză, s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., stabilindu-se o pedeapsă care, prin cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen. Referitor la solicitarea inculpatului de reducere a cuantumului daunelor morale la care a fost obligat către partea civilă G.A.M., Înalta Curte apreciază că nu se impune a fi primită această cerere a inculpatului întrucât, așa cum a reținut și instanța de control judiciar, valoarea prejudiciului moral nu se fixează în raport de posibilitățile de plată ale inculpatului.

Față de aceste considerente, se constată că motivele de recurs invocate sunt nefondate, urmând ca recursul declarat de inculpat să fie respins ca atare. Se va deduce din pedeapsă durata arestării preventive. Va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.R., împotriva deciziei penale nr. 25 din 22 august 2006 a Curții de Apel Pitești, secția mixă pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 23 mai 2005 la 4 octombrie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 octombrie 2006.