ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5719/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 5/ MF

din 24 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Argeș, inculpatul D.R. a fost

condamnat, la:

- 8 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 678/2001;

- 3 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. În baza art. 33

și 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8

ani închisoare în condițiile de penitenciar precum și pedeapsa complementară pe

o durată de 3 ani a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestul

preventiv începând cu data de 23 mai 2005.

A fost obligat inculpatul să

plătească părții civile G.A.M. suma de 10.000 lei RON daune morale și 300 lei

RON cheltuieli judiciare.

În fine, a fost obligat

inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Spre a hotărî astfel, în

fapt, prima instanță a reținut:

În cursul lunii martie 2005,

partea vătămată G.A.M., în vârstă de 13 ani, a fost transportată din municipiul

Câmpulung spre comuna Schitu Golești de către inculpat cu autoturismul iar, pe

traseu, s-au purtat discuții legate, în principal, de starea materială precară

a părții vătămate care a relatat inculpatului că părinții săi sunt plecați la

muncă în Spania și nu se mai interesează de ea lăsând-o în grija bunicii

materne.

Speculând nevoile materiale

și naivitatea părții vătămate dar și faptul că minora era lipsită de

supravegherea părinților, inculpatul i-a propus să vină la el în apartament și

să facă rost de bani pentru practicarea prostituției, clienții urmând a-i

asigura el în schimbul unor sume de bani.

Partea vătămată a fost de

acord, astfel că în mod periodic venea la apartamentul inculpatului situat pe

Aleea Pescăreasa din municipiul Câmpulung, unde întreținea relații sexuale

contra cost cu diferiți bărbați aduși de inculpat.

Minora a practicat

prostituția în aceste condiții pe o perioadă de aproximativ o lună iar, parte

din sumele primite din practicarea prostituției le dădea inculpatului ca un

serviciu pentru racolarea clienților, negocierea tarifelor și punerea la

dispoziție a apartamentului.

În același apartament a mai

fost adusă cu voia ei și B.E. pentru care inculpatul racola clienți, negocia

tarifele și încasa sumele de bani înainte de întreținerea relațiilor sexuale,

oprind pentru sine o parte din bani iar o altă parte dând-o acesteia.

La data de 22 aprilie 2005,

organele de poliție din municipiul Câmpulung au făcut o percheziție domiciliară

la apartamentul respectiv unde au fost găsite minora G.A. și numita B.E.

În drept, faptele

inculpatului au fost încadrate în infracțiunile prevăzute de art. 329 alin. (1)

C. pen. și art. 13 alin. (2) din Legea nr. 679/2001, privind prevenirea și

combaterea traficului de persoane.

Individualizarea pedepsei

s-a făcut în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., apreciindu-se

că în raport de pericolul social pe care-l prezintă faptele se impune aplicarea

unei pedepse care să realizeze scopul preventiv și educativ prevăzut de art. 52

C. pen.

Sub aspectul laturii

civi9le, tribunalul a constatat că prin fapta sa inculpatul a adus părții civile

G.A.M., minoră, un prejudiciu moral cuantificat la 10.000 lei RON, la plata

căruia a fost obligat în temeiul dispozițiilor art. 14 C. proc. pen. și art. 998

C. civ.

Împotriva hotărârii a

formulat apel inculpatul, criticând sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie, susținând:

- încadrarea juridică nu

este corect făcută în dispozițiile art. 329 alin. (1) C. pen. și art. 13 alin.

(2) din Legea nr. 678/2001, întrucât trebuia reținută numai cea de-a doua

infracțiune, în ceea ce privește fapta ce vizează pe numita B.E.;

- referitor la fapta

săvârșită în legătură cu minora G.A.M. se susține că inculpatul nu a făcut

altceva decât să o găzduiască, deoarece aceasta, de mai multă vreme practica

prostituția;

- cuantumul despăgubirilor

morale acordate părții civile G.A.M. este prea mare deoarece inculpatul nu are

posibilități materiale de a le plăti;

- pedeapsa aplicată este

prea severă, în raport de gradul de pericol social concret al acesteia.

Prin decizia penală nr. 25

din 22 august 2006 a Curții de Apel Pitești, secția mixtă pentru cauze cu minori

și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.R.,

apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul D.R., solicitând admiterea

recursului astfel cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii.

Examinând decizia penală

prin prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, sub toate

aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

Instanțele anterioare au

stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la

încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de inculpat.

Astfel, probatoriul

administrat în cauză infirmă susținerile inculpatului în sensul că este

nevinovat deoarece faptele nu există, rezultând fără dubii că faptele reținute

în sarcina inculpatului și pentru care acesta a fost condamnat există și au

fost săvârșite de către acesta.

În acest sens, s-a dovedit în

cauză și, de altfel, și inculpatul a recunoscut, că le-a găzduit în

apartamentul său pe B.E. și minora G.A., acestea întreținând relații sexuale,

contra cost, cu bărbații pe care inculpatul îi aducea, stabilind prețul pentru

serviciile prestate de cele două femei, primind sumele de bani stabilite, din

care dădea o parte femeilor sus-menționate.

Cu privire la motivul de

recurs formulat în subsidiar și care vizează reducerea pedepsei, Înalta Curte

constată că, în cauză, s-au avut în vedere criteriile generale de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., stabilindu-se o pedeapsă care,

prin cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea

scopurilor pedepsei astfel cum sunt prevăzute de art. 52 C. pen.

Referitor la solicitarea

inculpatului de reducere a cuantumului daunelor morale la care a fost obligat

către partea civilă G.A.M., Înalta Curte apreciază că nu se impune a fi primită

această cerere a inculpatului întrucât, așa cum a reținut și instanța de

control judiciar, valoarea prejudiciului moral nu se fixează în raport de

posibilitățile de plată ale inculpatului.

Față de aceste considerente,

se constată că motivele de recurs invocate sunt nefondate, urmând ca recursul

declarat de inculpat să fie respins ca atare.

Se va deduce din pedeapsă

durata arestării preventive.

Va fi obligat recurentul

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul D.R., împotriva deciziei penale nr. 25 din 22

august 2006 a Curții de Apel Pitești, secția mixă pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 23 mai 2005 la 4

octombrie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 4 octombrie 2006.