ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 295/2009

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

9/ MF din 20 mai 2008, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul

R.V.A.,

la pedepsele de 12

ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1)

și (3) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88

C. pen., s-a dedus durata reținerii și a arestării preventive de la 19 iulie

2007 la zi.

În baza art. 14 și 346

C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata

sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă P.G.G.

În esență, s-au

reținut următoarele:

La data de 18 iulie

2007, inculpatul R.V.A. a plecat cu un autoturism, aparținând martorului P.F.,

împreună cu martorii minori N.A.l., B.C.A. și B.M.G., spre comuna Stâlpeni,

pentru a întreține relații intime cu F.E.D. Pe drum, au hotărât, de comun

acord, să meargă mai întâi la minorul P.M., unde, sub motivația că există

posibilitatea ca martora F.E. să nu le răspundă, inculpatul le-a sugerat

martorilor să o strige pe partea vătămată P.G.G. Aceasta din urmă s-a urcat în

autoturism, cunoscându-i pe minorii P.M. și B.M.G.

Deși urmau să se deplaseze

la domiciliul martorei F.E., la un moment dat, inculpatul, cu toate că aflase

de la martori că partea vătămată este minoră, a schimbat direcția de mers și,

oprindu-se pe un câmp în afara localității, le-a cerut martorilor, mai puțin

lui B.M.G., să coboare din autoturism și să meargă să o strige pe F.E.

Ulterior, i-a cerut și martorului B.M.G. să plece, amenințându-l să coboare din

autoturism, după care, profitând de vârsta fragedă a părții vătămate, prin

exercitare de violențe, a întreținut cu aceasta mai multe raporturi sexuale

normale și orale.

Curtea de Apel

Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia

penală nr. 95/ A/MF din 30 octombrie 2008, admițând apelul declarat de

inculpat, a desființat, în parte, sentința atacată și a redus pedeapsa

principală aplicată inculpatului de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare.

Totodată, a menținut

starea de arest a inculpatului și a dedus durata reținerii și a arestării

preventive de la 19 iulie 2007 la zi.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva deciziei

sus-menționate, au declarat recurs procurorul și inculpatul.

Prin recursul

declarat, parchetul a solicitat casarea deciziei și, pe fond, menținerea

sentinței, iar recurentul inculpat, prin apărător, a solicitat casarea ambelor

hotărâri atacate, în temeiul art. 385

9

pct. 18, 17 și 14 C. proc.

pen. și achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.

10 lit. d) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută

de art. 198 alin. (2) C. pen. și reducerea pedepsei aplicate pentru motivele

arătate în partea introductivă a hotărârii.

Recursurile nu sunt

fondate.

Din examinarea

lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și

vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare

dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.

Săvârșirea

infracțiunii de viol de către inculpat prin obligarea minorei la mai multe raporturi

sexuale în interiorul autoturismului, iar apoi și în afara acestuia, deși

negată de inculpat este cert dovedită prin declarațiile martorilor oculari P.M.,

N.A.I., B.M., ale căror relații se coroborează cu concluziile raportului de

constatare tehnico-științifică biocriminalistică, A.D.N. și cu declarațiile

constante ale părții vătămate care a explicat cu lux de amănunte cum a fost

agresată și obligată să întrețină cu acesta mai multe raporturi sexuale timp ce

circa 2 ore și jumătate.

Susținerile inculpatului

că partea vătămată întreținea relații sexuale cu mai multe persoane și că era

de o moralitate îndoielnică sunt contrazise de concluziile expertizei

medico-legale efectuată în cauză la 19 iulie 2007, a doua zi după săvârșirea

violului, care atestă că aceasta „prezenta o deflorare completă recentă ce

poate data din data de 18 iulie 207” și de relatările martorilor care confirmă

susținerile părții vătămate.

Așa fiind, nu se

justifică nici achitarea și nici schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea

prevăzută de art. 198 alin. (2) C. pen.

În raport de gradul

ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, reflectat de modul în care

a conceput și realizat violul, de atitudinea nesinceră a inculpatului și de

încercările de a intimida martorii și de a-i determina să-și schimbe

declarațiile date în faza de urmărire penală, nu se justifică nici reducerea

pedepsei care a fost just individualizată.

Nefondat este și

recursul parchetului.

La reindividualizarea

pedepsei de către instanța de apel au fost avute în vedere și evaluate corect

atât gradul de pericol social al faptei, cât și datele ce caracterizează

persoana inculpatului în considerarea cărora a aplicat acestuia pedeapsa de 10

ani închisoare, just proporționalizată, care nu se impune a fi majorată așa cum

solicită parchetul.

Neexistând nici alte

temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca

ambele recursuri să fie respinse ca nefondate, cu obligarea inculpatului la

cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de

recurentul inculpat R.V.A. împotriva deciziei penale nr. 95/ A/MF din 30

octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 19

iulie 2007 la 29 ianuarie 2009.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 650 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 ianuarie 2009.