ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 295/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 9/ MF din 20 mai 2008, Tribunalul Argeș a condamnat pe inculpatul R.V.A., la pedepsele de 12 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și lit. b) C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus durata reținerii și a arestării preventive de la 19 iulie 2007 la zi. În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale către partea civilă P.G.G.

În esență, s-au reținut următoarele: La data de 18 iulie 2007, inculpatul R.V.A. a plecat cu un autoturism, aparținând martorului P.F., împreună cu martorii minori N.A.l., B.C.A. și B.M.G., spre comuna Stâlpeni, pentru a întreține relații intime cu F.E.D. Pe drum, au hotărât, de comun acord, să meargă mai întâi la minorul P.M., unde, sub motivația că există posibilitatea ca martora F.E. să nu le răspundă, inculpatul le-a sugerat martorilor să o strige pe partea vătămată P.G.G. Aceasta din urmă s-a urcat în autoturism, cunoscându-i pe minorii P.M. și B.M.G. Deși urmau să se deplaseze la domiciliul martorei F.E., la un moment dat, inculpatul, cu toate că aflase de la martori că partea vătămată este minoră, a schimbat direcția de mers și, oprindu-se pe un câmp în afara localității, le-a cerut martorilor, mai puțin lui B.M.G., să coboare din autoturism și să meargă să o strige pe F.E.

Ulterior, i-a cerut și martorului B.M.G. să plece, amenințându-l să coboare din autoturism, după care, profitând de vârsta fragedă a părții vătămate, prin exercitare de violențe, a întreținut cu aceasta mai multe raporturi sexuale normale și orale. Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 95/ A/MF din 30 octombrie 2008, admițând apelul declarat de inculpat, a desființat, în parte, sentința atacată și a redus pedeapsa principală aplicată inculpatului de la 12 ani închisoare la 10 ani închisoare. Totodată, a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus durata reținerii și a arestării preventive de la 19 iulie 2007 la zi. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva deciziei sus-menționate, au declarat recurs procurorul și inculpatul. Prin recursul declarat, parchetul a solicitat casarea deciziei și, pe fond, menținerea sentinței, iar recurentul inculpat, prin apărător, a solicitat casarea ambelor hotărâri atacate, în temeiul art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. și achitarea inculpatului, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (2) C. pen. și reducerea pedepsei aplicate pentru motivele arătate în partea introductivă a hotărârii. Recursurile nu sunt fondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată.

Săvârșirea infracțiunii de viol de către inculpat prin obligarea minorei la mai multe raporturi sexuale în interiorul autoturismului, iar apoi și în afara acestuia, deși negată de inculpat este cert dovedită prin declarațiile martorilor oculari P.M., N.A.I., B.M., ale căror relații se coroborează cu concluziile raportului de constatare tehnico-științifică biocriminalistică, A.D.N. și cu declarațiile constante ale părții vătămate care a explicat cu lux de amănunte cum a fost agresată și obligată să întrețină cu acesta mai multe raporturi sexuale timp ce circa 2 ore și jumătate.

Susținerile inculpatului că partea vătămată întreținea relații sexuale cu mai multe persoane și că era de o moralitate îndoielnică sunt contrazise de concluziile expertizei medico-legale efectuată în cauză la 19 iulie 2007, a doua zi după săvârșirea violului, care atestă că aceasta „prezenta o deflorare completă recentă ce poate data din data de 18 iulie 207” și de relatările martorilor care confirmă susținerile părții vătămate. Așa fiind, nu se justifică nici achitarea și nici schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 198 alin. (2) C. pen. În raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, reflectat de modul în care a conceput și realizat violul, de atitudinea nesinceră a inculpatului și de încercările de a intimida martorii și de a-i determina să-și schimbe declarațiile date în faza de urmărire penală, nu se justifică nici reducerea pedepsei care a fost just individualizată.

Nefondat este și recursul parchetului. La reindividualizarea pedepsei de către instanța de apel au fost avute în vedere și evaluate corect atât gradul de pericol social al faptei, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului în considerarea cărora a aplicat acestuia pedeapsa de 10 ani închisoare, just proporționalizată, care nu se impune a fi majorată așa cum solicită parchetul. Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca ambele recursuri să fie respinse ca nefondate, cu obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și de recurentul inculpat R.V.A. împotriva deciziei penale nr. 95/ A/MF din 30 octombrie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 19 iulie 2007 la 29 ianuarie 2009. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 650 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2009.