ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 229/2007
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 229/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2036 din 1
noiembrie 2006 pronunțată în dosar nr. 1682/2003 al Tribunalului Mureș s-a
admis în parte acțiunea formulată de reclamantul O.N.C. împotriva pârâtei SC F.
SA Cluj Napoca cu consecința obligării acesteia să înregistreze un număr de
86.651 acțiuni dobândite prin cesiune, atât în registrul acțiunilor cât și în
registrul acționarilor societății, s-a respins cererea pentru obligarea pârâtei
la plata sumei de 50.000.000 lei pe zi cu titlu de daune interese, precum și acțiunea
formulată împotriva pârâtei Asociația Farmec P.A.S. Cluj Napoca, cu 3.060.000
lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că solicitarea reclamantului de
a fi înscris în registrul acționarilor este întemeiată în parte în limita unui
număr de 86.651 acțiuni dobândite în temeiul unor contracte de cesiune
încheiate cu alți acționari ai societății. Aceste contracte sunt încheiate
anterior adoptării hotărârii A.G.A. din 12 iunie 2002 prin care a fost limitat
numărul de acțiuni ce pot fi deținute de un acționar, astfel încât, în urma
transmiterii dreptului de proprietate asupra acțiunilor nominative, conform art.
98 din Legea nr. 31/1990, pârâta poate verifica doar respectarea formelor
impuse de lege urmând să consemneze operațiunea juridică în mod corespunzător
în registrul acționarilor, fiind exclusă posibilitatea cenzurării cesiunii în
privința efectelor ei.
Prin urmare, întrucât pârâta
nu a contestat valabilitatea contractelor de cesiune, fie pe cale principală,
fie prin formularea unei cereri reconvenționale, aceasta a fost obligată să
procedeze la efectuarea înscrierii acestor mențiuni, cum de altfel a procedat
pentru un număr de 4.135 acțiuni.
Referitor la capătul de cerere
privind obligarea pârâtei SC F. SA la plata daunelor, tribunalul a apreciat ca
nefondat acest petit, ca și cererea formulată în contradictoriu cu pârâta
Asociația P.A.S. în considerarea faptului că aceasta nu are competența
înregistrării acțiunilor.
Apelul declarat de pârâta SC
F. SA Cluj Napoca a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 51 din 15
septembrie 2005 pronunțată în dosar nr. 1137/2005 al Curții de Apel Tg. Mureș,
secția comercială și de contencios administrativ.
Instanța de control judiciar
a respins criticile formulate în privința valabilității contractelor de cesiune
prin care reclamantul a dobândit acțiunile cu motivarea că obiectul litigiului
constă în solicitarea reclamantului de înregistrare a acestor acțiuni, situație
în care trebuia verificată doar existența contractelor. Valabilitatea
contractelor de cesiune, nu putea fi cenzurată de prima instanță în lipsa
investirii sale cu o astfel de cerere formulată fie sub forma unei acțiuni
principale sau a unei cereri reconvenționale având ca obiect constatarea
nulității contractelor.
În această ordine de idei,
s-a respins, ca nefondată, și critica referitoare la nesoluționarea excepției
nulității absolute a contractelor de cesiune, deoarece din examinarea actelor
și a încheierilor de ședință, nu a rezultat că pârâta a formulat această
apărare.
Împotriva acestei soluții a
declarat recurs pârâta SC F. SA Cluj criticând-o pentru motivele de
nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În mod concret, recurenta
invocă faptul că instanțele nu au examinat excepția nulității contractelor de
cesiune, invocate de reclamant ca temei al efectuării mențiunilor în registrul
acționarilor, deși această excepție a fost ridicată la prima instanță cu ocazia
dezbaterilor în fond și prin concluziile scrise. Pe de altă parte, în
considerarea caracterului nulității absolute, aceasta poate fi invocată atât pe
calea acțiunii principale, cât și pe cale de excepție, în orice fază a
procesului, iar instanța este obligată să o cerceteze și din oficiu, conform art.
108 C. proc. civ.
Analizând recursul prin
prisma motivelor invocate, dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea
constată că acesta este nefondat respingându-l ca atare, conform art. 312 alin.
(1) C. proc. civ.
Astfel, în mod corect a
reținut curtea de apel că excepția nulității absolute, contrar susținerilor
pârâtei, nu a fost invocată în fața primei instanțe, concluzie desprinsă din
examinarea minuțioasă a tuturor actelor dosarului inclusiv a încheierilor de
ședință.
În acest context, este
exclusă posibilitatea instanței de a examina valabilitatea contractelor de
cesiune, în condițiile în care nu a fost legal investită, pe cale principală
sau accesorie, cu o astfel de cerere.
Prin urmare, reținând că
aceeași critică este reluată și prin motivele de recurs și că, contrar
susținerilor recurentei instanțele nu puteau cenzura valabilitatea contractelor
de cesiune, în lipsa unei cereri exprese în acest sens și în condiții de
contradictorialitate cu toate părțile contractelor de cesiune formal contestate
de recurentă, cum de altfel au apreciat în mod judicios ambele instanțe,
pronunțând prin urmare hotărâri legale, acestea vor fi menținute ca atare, ca
efect al respingerii recursului declarat de pârâtă ca nefondat.
Fiind în culpă procesuală,
în temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenta va fi obligată și la plata sumei
de 3.512,20 lei cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta SC F. SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 51/ A din 15 septembrie
2005 a Curții de Apel Tg. Mureș, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Obligă recurenta pârâtă la
plata sumei de 3.512,20 lei cheltuieli de judecată către intimatul reclamant O.N.C.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 18 ianuarie 2007.