ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2401/2007

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului

constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 538

din 29 noiembrie 2006, Tribunalul Ialomița, în baza art. 174 C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.I., la 14 ani

închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor.

S-au aplicat prevederile art.

71 și 64 lit. a) – e) C. pen.

A fost computată prevenția

de la 23 august 2006 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului.

S-a luat act că partea

vătămată C.S. nu s-a constituit parte civilă.

Tribunalul a reținut, în

esență, că la data de18 august 2006, după ce a consumat băuturi alcoolice la un

bar din satul Pitișteanu, împreună cu mai multe persoane și a avut un conflict

cu victima S.N., inculpatul V.I. a lovit cu pumnii și picioarele victima, cauzându-i

leziuni ce au determinat decesul acesteia. Victima a fost găsită decedată la

data de 21 august 2006.

Inculpatul a recunoscut

fapta, precizând că era în stare de ebrietate avansată și a intenționat doar să

aplice o corecție victimei.

Prin Decizia penală nr. 43

din 2 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admis

apelul declarat de inculpat, desființându-se în parte sentința numai cu privire

la pedeapsa accesorie, din conținutul căreia a fost înlăturată aplicarea art. 64

lit. c) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri,

a declarat recurs inculpatul V.I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta

Curte constată că este fondat, fiind incident, în cauză, cazul de casare

invocat, pentru considerentele ce urmează:

Pedeapsa aplicată

inculpatului nu a fost bine individualizată, în raport cu criteriul de

individualizare privind persoana inculpatului, precum și gradul de participare

a victimei în declanșarea conflictului.

Astfel, din declarațiile

martorilor oculari a rezultat că victima a mers în urma grupului în care se

afla inculpatul, insultându-l și amenințându-l, comportare care deși nu poate

fi considerată ca o provocare din partea victimei, conform prevederilor art. 73

lit. b) C. pen., a avut un rol în agresarea victimei. Totodată, starea de beție

avansată în care se afla inculpatul este de natură a atenua răspunderea sa

penală, discernământul său fiind atenuat.

Având în vedere aceste

circumstanțe de fapt și personale ale inculpatului, Înalta Curte consideră că

pedeapsa principală de 14 ani închisoare aplicată inculpatului pentru

infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., este greșit individualizată

în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

În consecință, recursul

urmează a fi admis, casându-se ambele hotărâri numai cu privire la

individualizarea pedepsei principale.

În rejudecare, se va reduce

pedeapsa de la 14 ani închisoare la 11 ani închisoare.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor casate.

În baza art. 88 C. pen., se

va deduce din pedeapsă, reținerea și arestarea preventivă de la 23 august 2006,

la 4 mai 2007.

Conform art. 192 alin. (3) C.

proc. pen., onorariul în sumă de 100 lei al apărătorului desemnat din oficiu

pentru inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar celelalte

cheltuieli judiciare efectuate în apel și recurs rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

recurentul inculpat V.I. împotriva Deciziei penale nr. 43 din 2 februarie 2007

a Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală

atacată, precum și sentința penală nr. 538 din 29 noiembrie 2006 a Tribunalului

Ialomița, secția penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei

principale aplicate recurentului inculpat.

Rejudecând, reduce pedeapsa

aplicată recurentului inculpat de la 14 ani închisoare la 11 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 23 august

2006 la 4 mai 2007.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Celelalte cheltuieli

judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 4 mai 2007.