ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2401/2007

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 538 din 29 noiembrie 2006, Tribunalul Ialomița, în baza art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.I., la 14 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor. S-au aplicat prevederile art. 71 și 64 lit. a) – e) C. pen. A fost computată prevenția de la 23 august 2006 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului. S-a luat act că partea vătămată C.S. nu s-a constituit parte civilă. Tribunalul a reținut, în esență, că la data de18 august 2006, după ce a consumat băuturi alcoolice la un bar din satul Pitișteanu, împreună cu mai multe persoane și a avut un conflict cu victima S.N., inculpatul V.I.

a lovit cu pumnii și picioarele victima, cauzându-i leziuni ce au determinat decesul acesteia. Victima a fost găsită decedată la data de 21 august 2006. Inculpatul a recunoscut fapta, precizând că era în stare de ebrietate avansată și a intenționat doar să aplice o corecție victimei. Prin Decizia penală nr. 43 din 2 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală, a fost admis apelul declarat de inculpat, desființându-se în parte sentința numai cu privire la pedeapsa accesorie, din conținutul căreia a fost înlăturată aplicarea art. 64 lit. c) C. pen. Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs inculpatul V.I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

Examinând recursul, Înalta Curte constată că este fondat, fiind incident, în cauză, cazul de casare invocat, pentru considerentele ce urmează: Pedeapsa aplicată inculpatului nu a fost bine individualizată, în raport cu criteriul de individualizare privind persoana inculpatului, precum și gradul de participare a victimei în declanșarea conflictului. Astfel, din declarațiile martorilor oculari a rezultat că victima a mers în urma grupului în care se afla inculpatul, insultându-l și amenințându-l, comportare care deși nu poate fi considerată ca o provocare din partea victimei, conform prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., a avut un rol în agresarea victimei. Totodată, starea de beție avansată în care se afla inculpatul este de natură a atenua răspunderea sa penală, discernământul său fiind atenuat.

Având în vedere aceste circumstanțe de fapt și personale ale inculpatului, Înalta Curte consideră că pedeapsa principală de 14 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen., este greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. În consecință, recursul urmează a fi admis, casându-se ambele hotărâri numai cu privire la individualizarea pedepsei principale. În rejudecare, se va reduce pedeapsa de la 14 ani închisoare la 11 ani închisoare. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor casate. În baza art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsă, reținerea și arestarea preventivă de la 23 august 2006, la 4 mai 2007. Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., onorariul în sumă de 100 lei al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiției, iar celelalte cheltuieli judiciare efectuate în apel și recurs rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurentul inculpat V.I. împotriva Deciziei penale nr. 43 din 2 februarie 2007 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală atacată, precum și sentința penală nr. 538 din 29 noiembrie 2006 a Tribunalului Ialomița, secția penală, numai cu privire la individualizarea pedepsei principale aplicate recurentului inculpat. Rejudecând, reduce pedeapsa aplicată recurentului inculpat de la 14 ani închisoare la 11 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 23 august 2006 la 4 mai 2007. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 mai 2007.