ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1508/2008

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 15/ F din 11 ianuarie 2008, Tribunalul Ialomița a condamnat pe inculpatul N.C., la pedeapsa de 3 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. Totodată, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din durata pedepsei aplicate, durata reținerii și a arestării preventive, de la 21 noiembrie 2007 la zi. S-a luat act că partea vătămată N.R. nu s-a constituit parte civilă.

În esență, s-a reținut că, la data de 19 noiembrie 2007, inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, i-a aplicat soției sale, N.R., o lovitură cu un cuțit în zona toraco-abdominală, cauzându-i leziuni ce i-au pus viața în primejdie, necesitând pentru vindecare 30-35 zile de îngrijiri medicale. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 43 din 18 februarie 2008, a respins, ca nefondat, recursul inculpatului. Totodată, s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din durata pedepsei aplicate, durata reținerii și a arestării preventive, de la 21 noiembrie 2007 la zi. Prin recursul declarat, apărătorul inculpatului, desemnat din oficiu, a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanțelor atenuante și celor personale.

Recursul nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect fapta și vinovăția inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale și au individualizat în mod just pedeapsa aplicată. În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat tentativa la omor calificat (prin aplicarea unei lovituri cu cuțitul într-o zonă vitală, soției sale), precum și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanțele au acordat eficiență circumstanțelor atenuante reținute în favoarea inculpatului și criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se impune reducerea acesteia.

Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat N.C. împotriva deciziei penale nr. 43 din 18 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, durata reținerii și a arestării preventive de la 21 noiembrie 2007 la 24 aprilie 2008. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 aprilie 2008.