ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2162/2007

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5373 din 2

noiembrie 2005 pronunțată de Judecătoria Arad a fost admisă în parte cererea în

anulare formulată de debitoarea M.S.A. în contradictoriu cu creditorul M.A. și

s-a anulat în parte sentința civilă nr. 5532 din 26 noiembrie 2003 pronunțată

de Judecătoria Arad, în ceea ce privește somația de plată a debitorului pentru

suma de 16.249,102 dolari și 18.047,955 Euro sau echivalentul în lei.

Prin decizia civilă nr. 16/R din 17

ianuarie 2006 pronunțată de Tribunalul Arad s-a admis recursul declarat de

creditor și a fost modificată în tot sentința sus-indicată în sensul

respingerii cererii în anulare.

Debitoarea a formulat cerere de

revizuire împotriva celor două hotărâri pronunțate în cauză, cerere respinsă ca

inadmisibilă prin decizia civilă nr. 1202 din 24 mai 2006 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara.

Împotriva acestei decizii revizuenta

a declarat recurs, însă prin decizia nr. 9422 din 20 noiembrie 2006 pronunțată

de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală recursul a fost anulat ca netimbrat.

Recurenta M.S.A. a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție,

solicitând anularea acesteia și reluarea judecății în dosarul nr. 11150/1/2006.

În motivarea contestației în anulare

se invocă drept temei legal dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și se

susține că hotărârea contestată este rezultatul unei greșeli materiale deoarece

contestatoarea și-a îndeplinit obligațiile procesuale instituite în sarcina sa

de către instanță, iar pe de altă parte arată că a depus în recurs cerere de

acordare a unui termen în vederea angajării unui apărător, cerere care nu a

fost luată în considerare de instanță.

În dezvoltarea motivelor invocate,

contestatoarea susține că a achitat taxa judiciară de timbru în valoare de 5

lei și timbrul judiciar în valoare de 0,3 lei, conform chitanțelor nr. MP 10TM19067297RD

și PR02974100602068, documente trimise Înaltei Curți de Casație și Justiție,

fapt ce reiese din confirmarea de primire, astfel că decizia pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție este rezultatul unei greșeli materiale

esențiale, determinantă în soluția dată de instanță.

Se mai susține că la data de 17

noiembrie 2006 a depus la dosarul nr. 11150/1/2006 ( în recurs) o cerere de

amânare a judecății cauzei în vederea angajării unui avocat, și întrucât

dosarul se afla la primul termen de judecată, consideră că erau îndeplinite

prevederile art. 156 alin. (1) C. proc. civ.

În continuare se solicită și se

motivează, pe fond, admiterea recursului cu consecințele respective.

Contestația în anulare formulată în

cauză este nefondată.

Într-adevăr, în conformitate cu dispozițiile

art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs pot

fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale.

Pretinsa eroare materială invocată

de contestator în prezenta cauză nu este însă dovedită.

Copiile actelor atașate contestației

în anulare nu reprezintă documente fiscale din care să rezulte plata taxelor de

timbru datorate, astfel de taxe achitându-se în contul unor entități fiscale,

respectiv trezoreriei, direcția de taxe și impozite.

În chitanțele depuse la dosar se

menționează „mandat poștal” și „prioripost documente”, având ca destinatar

Înalta Curte de Casație și Justiție, acte care însă nu fac dovada achitării

taxelor judiciare de timbru, cum susține contestatoarea.

Față de aceste considerente, Înalta

Curte urmează a respinge contestația în anulare ca nefondată făcând și

aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., privind suportarea

cheltuielilor de judecată de către partea căzută în pretenții, cheltuieli

reprezentând onorariul de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondată contestația în

anulare introdusă de M.S.A. împotriva deciziei nr. 9422 din 20 noiembrie 2006

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Obligă pe contestatoarea M.S.A. să

plătească intimatului M.A. suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 8 martie 2007.