ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4185/2006

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4185/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 808

din 13 iunie 2005, Tribunalul Arad, secția comercială și de contencios administrativ,

a dispus disjungerea cererii privind anularea hotărârilor A.G.A., de cererea

având ca obiect litigiul de muncă; a admis în parte excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea precizată formulată de

reclamantul D.E., având ca obiect anularea hotărârilor A.G.A. ale pârâtei SC T.,

O., P. SA Arad.

Prin aceeași hotărâre, s-a

obligat reclamantul la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată față de pârâtă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut, în esență că ședința A.G.A. din data de 24 ianuarie

2005 s-a făcut prin publicarea acesteia în ziar și prin afișare la sediul

societății unde reclamantul era angajat și că reclamantul nu a dovedit

vătămarea suferită prin neconvocarea sa la ședința adunării generale.

Instanța de fond, în

considerarea faptului că hotărârile A.G.A. nr. 1, 5 și 6 nu sunt lovite de

nulitate absolută, a reținut că prin aceste hotărâri nu se face nici o modificare

de act constitutiv pentru ca să fie nevoie de votul tuturor acționarilor.

Referitor la excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantului instanța de fond a reținut că deși

în registrul de acțiuni reclamantul apare în calitate de acționar, hotărârea nr.

30 din 22 decembrie 2004 a SC T. SA Arad, luată în acest sens nu produce efecte

față de terți decât de la data publicării ei în M. Of.

Împotriva sentinței a

declarat recurs reclamantul D.E., cale de atac ce a fost calificată de instanță

ca fiind apel și prin decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2006 Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, a admis apelul, a

schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis cererea formulată de

reclamant, a dispus anularea hotărârilor nr. 1, 5 și 6 din data de 24 ianuarie

2005 ale SC T., O., P. SA Arad și a obligat intimata la plata sumei de 800 RON

către apelant cu titlu de onorariu de avocat în apel și în primă instanță.

Instanța de apel, analizând

critica adusă sentinței în ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale active a reținut că societatea nu poate fi catalogată drept terț

față de operațiunea juridică.

Se reține că în mod eronat

instanța de fond, a apreciat că vătămarea reclamantului trebuia dovedită și că

indiferent de votul reclamantului aceeași ar fi fost soluția.

Cu privire la dispozițiile art.

117 din Legea nr. 31/1990 instanța de apel a reținut că nici la fond și nici în

apel nu s-a făcut dovada îndeplinirii formalității de convocare.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs pârâta SC T., O., P. SA Arad invocând în condițiile art. 304 pct.

6, 8 și 9 C. proc. civ., nelegalitatea soluției.

În dezvoltarea criticilor

formulate recurenta a susținut că instanța a acordat mai mult decât i s-a cerut

în condițiile în care a anulat în totalitate hotărârile A.G.A. nr. 1, 5 și 6

din 24 ianuarie 2005 ale SC T., O., P. SA și că aceste hotărâri au fost luate

în conformitate cu prevederile legale și ale actului constitutiv.

S-a invocat o greșită

aplicare a dispozițiilor art. 41 și 161 C. proc. civ., deoarece reclamantul nu

este și nu a fost acționar al societății și în acest caz nu are calitate

procesuală activă.

De asemenea, s-a susținut că

instanța de apel a interpretat eronat actul supus judecății când s-a reținut că

reclamantul a suferit o vătămare prin destituire în condițiile în care

reclamantul a acceptat postul de administrator piață și s-a angajat să se

prezinte la serviciu, așa cum rezultă din adresa nr. 286 din 17 februarie 2005.

S-a mai arătat că s-au

respectat prevederile legale de convocare prin afișarea la sediul societății a

unui anunț în care s-a specificat ora și locul ținerii ședinței, ce a fost

însoțit de un convocator cu ordinea de zi.

Intimatul reclamant a depus

întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte apreciază că recursul

formulat de pârâta SC T., O., P. SA Arad nu este fondat, decizia instanței de apel

fiind legală și temeinică.

Acțiunea în anulare

reglementată de art. 131 din Legea nr. 31/1990 privește atât cauzele de

nulitate relativă, cât și cele de nulitate absolută.

În cauză, reclamantul a invocat

încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 117 din Legea nr. 31/1990, care

constituie un motiv de nulitate absolută.

În mod corect instanța de

apel a reținut încălcarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 31/1990 atâta

timp cât nu s-au depus dovezi din care să rezulte că pârâta a îndeplinit

formalitățile de convocare prevăzute de lege și actul constitutiv sub

sancțiunea nulității hotărârilor adoptate.

Cu privire la excepția

lipsei calității procesuale a reclamantului instanța de apel a constatat corect

că este neîntemeiată în condițiile în care reclamantul apare la poziția nr. 6

din registrul de acțiuni ca acționar, înainte de data ținerii adunării generale

din 24 ianuarie 2005 când au fost adoptate hotărârile atacate.

Pe de altă parte motivele invocate

fiind de nulitate absolută pot fi invocate de orice persoană interesată.

Din modificările aduse prin

hotărârile adoptate, în ceea ce îl privește pe reclamant, rezultă explicit

vătămarea suferită și interesul în promovarea cererii.

Nu este incident nici

motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.,

întrucât instanța de apel a acordat ceea ce s-a cerut, anulând hotărârile A.G.A.

în ceea ce privește măsurile adoptate față de reclamant.

Referitor la motivul de

recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., se constată că

este neîntemeiat, atâta vreme cât cererea formulată a avut un obiect strict

determinat, iar instanța a soluționat cererea cu care a fost investită.

De altfel, dezvoltarea, în

fapt, a acestui motiv vizează netemeinicia soluției pronunțate în aprecierea

vătămării, și acestea vor fi înlăturate, nefiind posibilă o analiză a acestora

în calea de reformare ce reclamă numai aspecte de nelegalitate.

Pentru cele ce preced, în

temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de

pârâtă ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC T., O., P. SA Arad împotriva deciziei nr. 2 din 17 ianuarie 2006 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 15 decembrie 2006.