ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1708/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 1 iunie 2004 reclamantul Consiliul Local al comunei Mânăstirea Cașin a chemat în judecată pârâtele C.C.C. Onești și SC S. SRL Onești, solicitând anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1840/2002. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prezentul contract de vânzare cumpărare are la bază un alt contract de vânzare cumpărare anulat prin decizia nr. 294/2001 a Curții de Apel Bacău. Prin sentința civilă nr. 1619 din 18 iunie 2004 a Judecătoriei Onești, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, având în vedere prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. La Tribunalul Bacău, cauza a fost înregistrată sub nr. 4944/2002. Tribunalul Bacău, prin sentința civilă nr. 1585 din 27 octombrie 2004, a admis acțiunea reclamantului Consiliul Local al comunei Mânăstirea Cașin și a constatat nul contractul de vânzare cumpărare încheiat între C.C.C. Onești și SC S. SRL Onești, contract autentificat sub nr. 1840 din 16 septembrie 2002. Apelurile declarate de pârâte împotriva acestei hotărâri au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 24 din 22 martie 2005, reținând, în considerente, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat, pârâta C.C.

Onești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că: Anularea actului inițial nu duce la anularea actului subsecvent atunci când datorită unor temeiuri cum sunt principiul ocrotirii bunei credințe a subdobânditorului unui bun cu titlu oneros și principiul asigurării stabilității circuitului civil, care este o nevoie de ordin general, social. Curtea de Apel Bacău a considerat că buna credință nu mai este ocrotită atunci când sunt înstrăinate bunuri de domeniul public. Terenul care a făcut obiectul vânzării nu face parte din domeniul public așa cum s-a statuat prin sentința civilă nr. 3/2001 în dosar nr. 8258/2000 a Curții de Apel Bacău rămasă irevocabilă și cu atât mai mult nu pot face parte din domeniul public bunurile imobile respectiv construcțiile care au fost recunoscute ca fiind proprietatea pârâtei.

Contractul de vânzare cumpărare nr. 1840 din 16 septembrie 2002 a cărui anulare s-a cerut de către Consiliul Local M. Cașin nu a născut nici un fel de raport juridic de natură contencioasă pentru a atrage competența în primă instanță a Tribunalului Bacău întrucât între părțile contractului nu se puteau naște decât raporturi de natură civilă, cel mult comerciale la valoarea litigiului, competența aparține în primă instanță „judecătoriei”. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta C.C. Onești a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei civile nr. 24/2005 a Curții de Apel Bacău și admiterea apelului. Prin întâmpinarea depusă la data de 28 septembrie 2005 intimata pârâtă SC S. SRL Onești a aderat la recursul pârâtei Cooperativa de Consum Onești solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței tribunalului.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că la data încheierii contractului de vânzare cumpărare ce face obiectul cauzei pârâta C.C. Onești nu mai era proprietara imobilelor respective, întrucât contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3854/1997 era anulat prin decizia nr. 294 a Curții de Apel Bacău. Nulitatea ca sancțiune a erorilor judiciare civile sau comerciale intervine atunci când vreuna din condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor prevăzute de art. 948 C. civ., a fost încălcată. Pârâta a înstrăinat bunuri pentru care dreptul său de proprietate fusese anterior vânzării desființat iar nulitatea actului de proprietate al pârâtei are ca efect și nulitatea actului subsecvent, iar cauza juridică a convenției de vânzare cumpărare este vădit ilicită.

Față de cele ce preced rezultă că recursul este nefondat și drept urmare va fi respins conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., și pe cale de consecință respinge și cererea de aderare la recurs formulată de intimata SC S. SRL Onești.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.C. Onești împotriva deciziei nr. 24 din 22 martie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ. Respinge cererea de aderare la recurs formulată de intimata pârâtă SC S. SRL. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2006.