ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1708/2006

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 1 iunie 2004

reclamantul Consiliul Local al comunei Mânăstirea Cașin a chemat în

judecată pârâtele C.C.C. Onești și SC S. SRL Onești,

solicitând anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.

1840/2002.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prezentul contract de vânzare cumpărare

are la bază un alt contract de vânzare cumpărare anulat prin decizia nr.

294/2001 a Curții de Apel Bacău.

Prin sentința

civilă nr. 1619 din 18 iunie 2004 a Judecătoriei Onești, s-a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Bacău, având în vedere prevederile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.

La Tribunalul Bacău,

cauza a fost înregistrată sub nr. 4944/2002.

Tribunalul Bacău, prin

sentința civilă nr. 1585 din 27 octombrie 2004, a admis acțiunea

reclamantului Consiliul Local al comunei Mânăstirea Cașin și a

constatat nul contractul de vânzare cumpărare încheiat între C.C.C.

Onești și SC S. SRL Onești, contract autentificat sub nr. 1840

din 16 septembrie 2002.

Apelurile declarate de

pârâte împotriva acestei hotărâri au fost respinse, ca nefondate, de

Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

prin decizia nr. 24 din 22 martie 2005, reținând, în considerente, că

instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor

legale.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat,

pârâta C.C. Onești, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând, în esență, că:

Anularea actului

inițial nu duce la anularea actului subsecvent atunci când datorită

unor temeiuri cum sunt principiul ocrotirii bunei credințe a

subdobânditorului unui bun cu titlu oneros și principiul asigurării

stabilității circuitului civil, care este o nevoie de ordin general,

social.

Curtea de Apel Bacău a

considerat că buna credință nu mai este ocrotită atunci

când sunt înstrăinate bunuri de domeniul public.

Terenul care a făcut

obiectul vânzării nu face parte din domeniul public așa cum s-a

statuat prin sentința civilă nr. 3/2001 în dosar nr. 8258/2000 a

Curții de Apel Bacău rămasă irevocabilă și cu

atât mai mult nu pot face parte din domeniul public bunurile imobile respectiv

construcțiile care au fost recunoscute ca fiind proprietatea pârâtei.

Contractul de vânzare

cumpărare nr. 1840 din 16 septembrie 2002 a cărui anulare s-a cerut

de către Consiliul Local M. Cașin nu a născut nici un fel de

raport juridic de natură contencioasă pentru a atrage competența

în primă instanță a Tribunalului Bacău întrucât între

părțile contractului nu se puteau naște decât raporturi de

natură civilă, cel mult comerciale la valoarea litigiului,

competența aparține în primă instanță

„judecătoriei”.

În consecință, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta C.C. Onești a solicitat

admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, casarea

deciziei civile nr. 24/2005 a Curții de Apel Bacău și admiterea

apelului.

Prin întâmpinarea

depusă la data de 28 septembrie 2005 intimata pârâtă SC S. SRL

Onești a aderat la recursul pârâtei Cooperativa de Consum Onești

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate, admiterea apelului

și schimbarea în tot a sentinței tribunalului.

Recursul este nefondat pentru

următoarele considerente:

Din actele depuse la dosarul

cauzei rezultă că la data încheierii contractului de vânzare

cumpărare ce face obiectul cauzei pârâta C.C. Onești nu mai era

proprietara imobilelor respective, întrucât contractul de vânzare

cumpărare autentificat sub nr. 3854/1997 era anulat prin decizia nr. 294 a

Curții de Apel Bacău.

Nulitatea ca sancțiune

a erorilor judiciare civile sau comerciale intervine atunci când vreuna din

condițiile esențiale pentru validitatea convențiilor

prevăzute de art. 948 C. civ., a fost încălcată.

Pârâta a înstrăinat

bunuri pentru care dreptul său de proprietate fusese anterior

vânzării desființat iar nulitatea actului de proprietate al pârâtei

are ca efect și nulitatea actului subsecvent, iar cauza juridică a

convenției de vânzare cumpărare este vădit ilicită.

Față de cele ce

preced rezultă că recursul este nefondat și drept urmare va fi

respins conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., și pe cale de

consecință respinge și cererea de aderare la recurs

formulată de intimata SC S. SRL Onești.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârâta C.C. Onești împotriva deciziei nr. 24 din 22

martie 2005 a Curții de Apel Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ.

Respinge cererea de aderare

la recurs formulată de intimata pârâtă SC S. SRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 18 mai 2006.