ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2509/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, S.N.P.V. P.L. a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Națională a

Funcționarilor Publici și Autoritatea Națională a Vămilor, anularea ordinelor

președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, prin care se aprobă

desfășurarea concursurilor pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere

vacante de șef birou vamal la Birourile Vamale Târguri și Expoziții Băneasa și obligarea Autorității Naționale a Vămilor să

organizeze concursul, potrivit art. 50 și art. 5 alin. (2) lit. c) din Legea nr.

188/1999, republicată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că funcția de șef adjunct birou vamal este o funcție specifică, astfel

cum este definită de art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 10/2004, iar competența în

organizarea concursului pentru ocuparea acestora îi revenea pârâtei Autoritatea

Națională a Vămilor, iar pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici avea

doar atribuția de a aviza condițiile de participare, în loc să acorde avizul,

contrar dispozițiilor art. 51 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 și art. 7

alin. (1) lit. c) din H.G. nr. 1209/2003, conform cărora și-a depășit

competența.

Ulterior, reclamantul și-a precizat

acțiunea, în sensul că solicită anularea avizelor Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici, emise pentru aprobarea condițiilor de organizare a

concursurilor și constatarea de drept a nulității concursului, pentru

nerespectarea art. 58 din Legea nr. 188/1999, lipsa avizului Ministerului

Finanțelor Publice la data susținerii concursului, nerespectarea termenului de

24 de ore între probe, după rezolvarea contestațiilor, lipsa publicității,

vicierea publicității prin afișare.

Pârâtele, prin întâmpinări, au

invocat următoarele excepții: excepția tardivității modificării acțiunii, a

inadmisibilității acțiunii, lipsa procedurii administrative prealabile,

prescripția dreptului la acțiune, excepția rămânerii fără obiect a unui capăt

de cerere și lipsa calității procesuale active a Autorității Naționale a

Vămilor, iar Agenția Națională a Funcționarilor Publici, excepția lipsei

calității sale procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 2014 din 30

noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei procedurii administrative

prealabile și a respins acțiunea formulată, ca inadmisibilă.

Pentru a adopta această soluție,

instanța de fond, a reținut, în esență, că reclamantul, înainte de a se adresa

instanței, trebuie să acorde autorității publice, posibilitatea analizării

actului considerat nelegal, iar aceasta se realizează prin plângerea prealabilă,

potrivit art. 7 din Legea nr. 554/2004 și art. 109 alin. (2) C. proc. civ.

S-a mai reținut că aceasta este o

condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 50 din H.G. nr. 1209/2003,

și nu în sensul Legii nr. 554/2004, iar motivele de nulitate nu se datorează

exclusiv nulității unui act administrativ.

Intimatele au invocat excepția

nulității recursului, susținând că recursul formulat reprezintă o simplă

invocare de formă a motivelor prevăzute de art. 304 C. proc. civ., neargumentate în fapt și în drept.

Față de excepția invocată, Curtea

apreciază că aceasta este neîntemeiată și o va respinge ca atare, deoarece din

conținutul cererii de recurs se pot desprinde cu ușurință motivele invocate și,

totodată, încadrarea lor se poate face într-unul din cele nouă puncte prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.

În atari condițiuni, examinând cauza

și sentința atacată, în raport cu motivele de recurs invocate și față de

dispozițiile art. 304 și 312 C. proc. civ., precum și cele ale art. 7 din Legea

nr. 554/2004, Curtea constată că recursul este nefondat, hotărârea instanței de

fond fiind la adăpostul oricărei critici, pentru cele ce se vor arăta în

continuare.

În mod corect a reținut instanța de

fond că reclamantul trebuia să urmeze procedura prealabilă prevăzută de art. 7

din Legea nr. 554/2004, deoarece potrivit acestui text, „înainte de a se adresa

instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră

vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, printr-un act

administrativ unilateral, trebuie să solicite autorității publice emitente, în

termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în

parte, a acesteia”.

Conform art. 50 din H.G. nr. 1209/2003,

privind organizarea, dezvoltarea carierei funcționarilor publici, „concursurile

pentru ocuparea funcțiilor publice în cadrul autorităților și instituțiilor

publice, organizate cu nerespectarea prevederilor prezentei hotărâri, sunt nule

de drept. Nulitatea se constată de instanța de contencios administrativ, însă art.

1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 prevede că autoritatea publică poate

solicita instanței de contencios administrativ, constatarea nulității unui act

administrativ, în situația în care acesta nu mai poate fi revocat, întrucât a

intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.

Astfel fiind, în cauză, reclamantul

trebuia să urmeze procedura prealabilă obligatorie în lipsa căreia nu poate fi

sesizată instanța de fond.

În acest sens, dispozițiile art. 109

alin. (2) C. proc. civ., prevăd în mod expres că „în cazurile anume prevăzute

de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea

unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de acea lege. Dovada

îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în

judecată”.

Or, în cauza dedusă judecății,

recurentul-reclamant nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile

expres prevăzute în art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu s-a adresat

anterior sesizării instanței, Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, în

calitate de emitentă a actului administrativ atacat, în speță ansamblul de act

emis în desfășurarea concursului.

Cât privește susținerea

recurentului-reclamant făcută în recurs, potrivit căreia temeiul de drept al

acțiunii îl constituie dispozițiile art. 50 din H.G. nr. 1209/2003, și nu Legea

nr. 554/2004, aceasta este neîntemeiată, obiectul acțiunii fiind constatarea

nulității unor acte emise de o autoritate publică.

În concluzie, față de cele

prezentate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului.

Respinge recursul declarat de S.N.P.V.

P.L. împotriva sentinței civile nr. 2014 din 30 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2006.