ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.06.2016

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1884/2016

HOTĂRÂRE
14.06.2016
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1884/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)

Decizia nr. 1884/2016

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Brașov sub numărul unic de dosar x din 12 septembrie 2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrarea Fiscală, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov: anularea deciziei comisiei de concurs privind selecția dosarului d-nului B., concurent pentru funcția publică de Șef Adjunct la Biroul Vamal Brașov; anularea deciziei comisiei de soluționare a contestațiilor, prin care s-a respins contestația sa împotriva deciziei comisiei de concurs, de selecție a dosarului; anularea concursului organizat pentru funcția publică de Șef Adjunct Birou Vamal Brașov.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința civilă nr. 88/F/din 23 mai 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin întâmpinare, precum și acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin întâmpinare, analizată cu prioritate de prima instanță, față de dispozițiile art. 248 C. proc. civ., se reține că reclamantul a solicitat anularea deciziei comisiei de concurs privind selecția dosarului concurentului B., a deciziei comisiei de soluționare a contestațiilor, prin care s-a respins contestația sa împotriva primei decizii, precum și a întregului concurs organizat pentru funcția publică de șef adjunct Birou Vamal Brașov.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sunt acte administrative și actele cu caracter individual emise de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dau naștere, modifică sau sting raporturi juridice. De asemenea, potrivit art. 8 alin. (1) din aceeași lege, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului.

Decizia comisiei de concurs din cadrul unei instituții publice, privind selecția dosarului unui concurent participant la un examen de testare profesională destinat ocupării unei funcții publice înființate ca urmare a reorganizării unei autorități sau instituții publice, este act administrativ unilateral întrucât, în primul rând, provine de la o autoritate publică, astfel cum este definită prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004. În speță, comisia a fost împuternicită de către autoritatea publică Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru a aplica actele normative referitoare la organizarea examenului de testare profesională și funcționează în cadrul acestei autorități, prin urmare orice act care emană de la această comisie, în exercitarea atribuțiilor sale, este un act administrativ al autorității publice care a numit această comisie. În al doilea rând, această decizie îndeplinește și condiția de a da naștere, a modifica sau a stinge unele raporturi juridice, întrucât prin acest act se stabilește dacă participanții la examen îndeplinesc sau nu condițiile de participare, cu consecința înlăturării de la sau, după caz, a menținerii acestora pentru susținerea probelor examenului.

În ce privește decizia prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de selecție a dosarelor, a apreciat prima instanță că și aceasta este act administrativ, fiind soluția dată de autoritatea emitentă la recursul administrativ (grațios) exercitat de reclamant.

În ce privește petitul privind anularea întregului examen, pentru nelegalitate, Curtea a apreciat că și acest petit intră în competența de soluționare a instanței de contencios administrativ, întrucât întreaga procedură este organizată de o autoritate publică, în vederea executării în concret a legii, pentru a da naștere, a modifica sau stinge raporturi juridice, efectul principal al aceste proceduri fiind, evident, nașterea raportului juridic de serviciu specific funcției publice între autoritatea publică și candidatul admis.

Astfel, a apreciat prima instanță că toate actele a căror anulare se cere sunt susceptibile a îndreptăți pe reclamantul A. să pretindă eventuala vătămare a dreptului său de a beneficia, în calitate de candidat, de o testare profesională organizată cu respectarea principiului legalității, astfel că este îndeplinită în cauză și condiția prevăzută de art. 1 din Legea nr. 554/2004.

În consecință, instanța de fond a apreciat că excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtă, este nefondată, motiv pentru care a respins-o ca atare.

Pe fondul cauzei, prima instanță a apreciat că susținerile reclamantului din cuprinsul acțiunii sunt nefondate, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 100 alin. (2) lit. a), comb. cu alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, unul dintre criteriile care trebuie respectate la numirea funcționarilor publici în noile funcții publice sau, după caz, în noile compartimente în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice, este acela al categoriei, clasei și, după caz, gradului profesional ale funcționarului public.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, după nivelul atribuțiilor titularului funcției publice, funcțiile publice se împart în trei categorii: înalți funcționari publici, funcționari publici de conducere și funcționari publici de execuție.

Prin urmare, în ce privește categoria funcției publice, în speță este necesar ca cei care au optat pentru funcția de șef adjunct birou vamal la Biroul vamal de interior gradul I Brașov din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice Brașov, care este o funcție publică de conducere, să fi ocupat anterior tot o funcție publică de conducere, din cele enumerate la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau una specifică, prevăzută de legi speciale. În speță, B. a ocupat tot o funcție publică de conducere, cea de șef serviciu, așa cum, de altfel, recunoaște și reclamantul.

În ce privește clasa funcției publice, potrivit art. 9 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aceasta se stabilește în raport de nivelul studiilor necesare: clasa I - studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă; clasa a II-a - studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă; clasa a III-a - studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat. Candidatul B. îndeplinește condiția clasei profesionale, aceasta fiind clasa I atât pentru funcția pe care a ocupat-o anterior, cât și pentru cea la care a optat.

Este evident că textul art. 100 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 188/1999 se referă la clasa profesională a funcției publice, și nu la clasa de salarizare.

Referitor la gradul profesional, a cărui clasificare este reglementată de art. 15 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și această condiție este îndeplinită, întrucât aferent funcției de conducere pentru care s-a organizat testarea profesională, gradul profesional este maxim, ca și pentru funcția ocupată anterior de B., respectiv gradul superior.

În ceea ce privește respectarea dispozițiilor art. 100 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999 - condiția de a fi desfășurat activități similare - Curtea a reținut că, așa cum s-a constatat deja, candidatul B. a exercitat, anterior reorganizării, atribuțiile unei funcții publice din aceeași categorie, aceeași clasă și același grad profesional în care este încadrată și cea pentru care s-a organizat testarea profesională. În plus, începând cu data de 12 august 2013, același candidat a fost împuternicit, prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2147 din 09 august 2013, să exercite atribuțiile funcției publice pentru care s-a organizat testarea profesională. Prin urmare, și această condiție, a desfășurării de către candidat a unor activități similare, este îndeplinită.

Față de aceste considerente, prima instanță a apreciat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.

Cererea de recurs. Motivele de casare

Împotriva soluției date de prima instanță cu privire la fondul cauzei a formulat recurs reclamantul A., solicitând admiterea acestuia, casarea în tot a Sentinței nr. 88/F din 23 mai 2014 a Curții de Apel Brașov, cu consecința rejudecării pricinii și admiterii acțiunii, în sensul anulării următoarelor acte administrative: Decizia Comisiei de concurs privind selecția dosarului domnului B., concurent pentru funcția publică de Șef Adjunct la Biroul Vamal Brașov; anularea Deciziei Comisiei de soluționare a contestațiilor, prin care s-a respins contestația sa împotriva deciziei comisiei de concurs, de selecție a dosarului, precum și anularea concursului organizat pentru funcția publică de Șef Adjunct Birou Vamal Brașov.

Sunt invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce reglementează situația când hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile în cauză, respectiv a dispozițiilor art. 100 alin. (2) lit. a) și d) coroborat cu dispozițiile alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, dispoziții care reglementează condițiile care trebuie respectate la numirea funcționarilor publici în noile funcții publice, sau, după caz, în noile compartimente în caz de reorganizare a autorității sau instituției publice.

Apreciază recurentul-reclamant că nu este îndeplinită condiția prev. de art. 100 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 188/1999, întrucât funcția ocupată anterior reorganizării ANAF, de d-nul B., respectiv Șef Serviciu Supraveghere Fiscală și Coordonare Echipe Mobile (funcție publică gradul II clasa 76), care era direct subordonată funcției ocupată de recurent, respectiv Director Executiv Adjunct la fosta Direcție Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale - DJAOV- (funcție publică superioară ca și clasă, respectiv clasa 78) nu este de aceeași categorie și clasă cu funcția pentru care a optat - Șef Adjunct Birou Vamal Brașov (în denumirea după reorganizare). Solicită astfel a se avea în vedere structura organizatorică a fostei DJAOV Brașov.

Susține recurentul în continuare că, este adevărat că ambele funcții anterioare reorganizării, respectiv cea de Șef Serviciu (ocupată de B.) și cea de Director Executiv adjunct (ocupată de recurent) sunt funcții de conducere, potrivit art. 10 din Legea nr. 188/1999, dar prima este de gradul II și de clasă 76 (de salarizare și nu profesională), iar a doua are o clasă superioară, clasa 78. Anterior reorganizării, funcția de Șef Serviciu era direct subordonată funcției de Director Executiv Adjunct. Funcția de Șef Serviciu avea o indemnizație de conducere de 27% iar cea de Director adjunct, avea o indemnizație de 40%. Susține recurentul că, în situația în care acceptam o soluție contrară, ar însemna că un Șef Birou sau un Șef Compartiment (în structura anterioară reorganizării) să poată candida pentru o funcție de Director în cadrul DJAOV sau organului ierarhic - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov - DRAOV - ori mai mult, pentru o funcție de Director în cadrul structurii centrale ANAF. Aceasta ar echivala cu o promovare în funcția publică, ceea ce este inadmisibil în materia reorganizării. Nu s-a organizat concurs de promovare în funcția publică sau concurs de recrutare(de numire) într-o funcție publică. Condițiile legale de înscriere la aceste concursuri sunt total diferite decât cele reglementate de lege în materia reorganizării instituției sau autorității publice.

Mai susține recurentul că instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor legale (art. 9 și 10 din Legea nr. 188/1999) privind categoria și clasa funcțiilor publice.

Totodată, recurentul arată că, în cauză nu este îndeplinită nici condiția prev. de art. 100 alin. (2) lit. d) din lege, întrucât d-nul B. nu a exercitat anterior reorganizării atribuții similare (adică de același fel, de aceeași natură) cu funcția pentru care a optat, cea de Șef adjunct Birou vamal și nu există nici un înscris care să dovedească contrariul, solicitând în acest sens a se vedea formularul de înscriere al d-nului B., în care este indicată funcția de Șef Serviciu și nu cea de Director adjunct.

Este adevărat că în perioada preavizului (când raporturile de serviciu au încetat de drept) d-nul B. a fost împuternicit să exercite atribuții specifice funcției de Șef adjunct birou vamal. Acest ordin ANAF nr. 2147 din 12 august 2013 are un profund caracter de nelegalitate, întrucât se acordă unui funcționar public atribuții de Șef birou vamal, în condițiile în care acestuia i-au încetat de plin drept "toate" atribuțiile specifice raportului de serviciu. Chiar și așa, acest ordin nu echivalează cu îndeplinirea condiției prev. de art. 100 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999, întrucât, anterior reorganizării, d-nul B. nu a fost delegat, detașat, mutat etc. pe funcții publice de Director Executiv sau Director Executiv Adjunct, iar în perioada preavizului, atât recurentul, cât și domnul B. aveau obligația să predea lucrările și bunurile care au fost încredințate în vederea exercitării atribuțiilor de serviciu.

Mai susține recurentul că, toate condițiile prev. de art. 100 alin. (2) combinat cu alin. (1) din Legea nr. 188/1999 trebuiesc îndeplinite cumulativ iar neîndeplinirea uneia sau unora din condițiile enumerate expres și limitativ atrage respingerea actului de opțiune pentru funcția publică vacantă, în urma reorganizării.

Consideră astfel că, d-nul B. nu îndeplinește condiția prev. la lit. a), întrucât funcția ocupată anterior are altă categorie și clasă decât funcția publică pentru care optează. Practic d-nul B. tinde la o promovare pe funcția publică, astfel cum aceasta este reglementată de art. 63 din Legea nr. 188/1999. Din funcția de Șef Serviciu d-nul B. optează pentru o funcție superioară de Șef adjunct Birou vamal.

Totodată, d-nul B. nu îndeplinește nici condiția prev. la lit. d) din textul art. 100 alin. (2) al Legii nr. 188/1999, întrucât nu a mai desfășurat anterior activități similare funcției publice de conducere de Director Executiv adjunct.

Pentru toate aceste considerente, apreciază recurentul că domnul B. nu avea dreptul de a participa la concursul organizat pentru ocuparea funcției publice de Șef Adjunct Birou Vamal Brașov, astfel încât concursul s-a desfășurat cu nerespectarea dispozițiilor legale imperative mai sus arătate, fiind lovit de nulitate absolută. În acest sens prevederile art. 35 din Ordinul ANAF 2133/2013 privind organizarea concursului sunt foarte clare. În situația în care pentru un post de conducere/execuție există o singură opțiune, examinarea nu se mai impune, făcându-se numirea în mod corespunzător, în condițiile legii, pe funcția publică pentru care a optat.

Apărările intimatei

Pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în principal, apărările opuse cererii în fond, privitoare la respectarea criteriilor prevăzute de art. 100 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Susține în continuare intimata inadmisibilitatea acțiunii, pe considerentul că, prin acțiunea formulată nu se indică niciun act administrativ susceptibil de a fi atacat în contencios administrativ potrivit dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și niciunul din cele trei capete de cerere ale acțiunii nu poate echivala cu termenul de "act administrativ", astfel cum este acesta definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Mai susține intimata că H.G. nr. 611/2008, cu modificările și completările ulterioare reglementează cu privire la organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, stabilind normele aplicabile în situația organizării concursului de recrutare și a celui de promovare în funcția publică, astfel că prevederile acesteia nu sunt aplicabile în procedura reorganizării autorității și instituțiilor publice.

Față de aceste susțineri și față de întregul material probator existent la dosar, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 1 aprilie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 24 februarie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

În prealabil, instanța de recurs constată că, în ceea ce privește soluția dată de instanța de fond pe excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de autoritatea publică pârâtă - Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin întâmpinare, nu s-au formulat critici pe acest aspect de către niciuna din părțile litigante.

Astfel, deși recurentul, prin recursul promovat solicită admiterea recursului și casarea în tot a sentinței recurate, criticile sale sunt îndreptate doar împotriva soluției dată de instanță pe fondul litigiului, pe aspectul constatării de către aceasta ca fiind legală admiterea candidaturii domnului B., de către Comisia de selecție a dosarelor, pentru a participa la examenul de testare profesională.

De altfel, susține recurentul-reclamant prin cererea de recurs că "instanța de fond a considerat, în mod legal, că actele contestate au caracter de acte administrative".

Totodată, în ceea ce o privește pe autoritatea publică intimată-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, deși prin întâmpinarea depusă la dosar în această etapă procesuală reiterează excepția inadmisibilității acțiunii, solicitând respingerea acțiunii, ca fiind inadmisibilă, dat fiind că nu a înțeles să exercite dreptul de recurs împotriva soluției dată de instanța de fond pe acest aspect, capătă autoritate de lucru judecat.

Cât privește fondul litigiului, Înalta Curte, analizând motivele de recurs, în raport cu sentința atacată, materialul probator administrat în cauză și dispozițiile legale incidente constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare Agenția, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbție și preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor.

Conform prevederilor art. 2 din același act normativ "(1) Preluarea personalului Autorității Naționale a Vămilor în cadrul Agenției sau în structurile subordonate, după caz, se va face în limita numărului de posturi aprobat, în condițiile legii.

(2) Personalul din cadrul Autorității Naționale a Vămilor va fi încadrat pe funcții publice generale sau specifice, în limita numărului de posturi aprobat pentru Agenție - aparat propriu și structuri subordonate, în condițiile legii."

Potrivit art. 23 alin. (2) din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, direcțiile regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiile județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale, precum și birourile vamale de interior și de frontieră din aria de competență au fost preluate, prin fuziune prin absorbție, de către Direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, iar conform art. 24 alin. (1) din același act normativ, personalul din cadrul Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și unități subordonate - se preia și se încadrează, în condițiile legii, pe funcții publice generale sau specifice, după caz, în limita numărului de posturi aprobat pentru Agenție - aparat propriu și structuri subordonate, încadrarea în numărul de posturi aprobat și în noua structură organizatorică făcându-se, potrivit art. 28 alin. (1), în termenele și cu procedura prevăzută de lege pentru fiecare categorie de personal, în termen de minimum 30 de zile de la data intrării în vigoare a hotărârii.

Urmare a acestei reorganizări și aprobării, prin Ordinul nr. 1104/2013 al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a structurii organizatorice a Agenției Naționale de Administrare Fiscală și a unităților subordonate și în conformitate cu dispozițiile art. 97 lit. c), art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (2) - (7), art. 103 și art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, recurentul reclamant A. a fost eliberat, prin Ordinul nr. 1764 din 01 august 2013 (dosar fond), din funcția publică teritorială de conducere de director executiv adjunct gradul II la Direcția Județeană Pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov din Cadrul Autorității Naționale a Vămilor, desființată.

Reorganizarea presupune o reașezare a activității instituționale și a resurselor umane și determină fie numirea funcționarilor publici în noile funcții publice sau în noile compartimente, în situațiile și cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 100 alin. (1) și (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fie eliberarea din funcția publică, în condițiile art. 99 din același act normativ.

În conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. (5) din Legea nr. 188/1999, instituția publică avea obligația de a pune la dispoziția funcționarilor publici eliberați, lista funcțiilor vacante corespunzătoare pentru care aceștia își putea exprima opțiunea, în vederea numirii în funcția publică.

Astfel, recurentul-reclamant a optat, prin formularul de înscriere înregistrat la Direcția Generală de Organizare și Resurse Umane din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală sub nr. 940651 din 14 august 2013 pentru ocuparea funcției nou-înființate de șef adjunct birou vamal la Biroul vamal de interior gradul I Brașov din cadrul Direcției Regionale de Finanțelor Publice Brașov și, întrucât pentru același post a optat și un alt funcționar public, respectiv domnul B., s-a constatat că se impune organizarea examenului de testare profesională, fapt comunicat reclamantului prin adresa nr. x din 21 august 2013 (dosar fond). Acest examen de testare profesională este reglementat de Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru personalul încadrat pe funcții publice care au fost spuse reorganizării ca urmare a intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Regulament emis în baza Ordinului Președintelui ANAF nr. 2133 din 09 august 2013.

Potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Regulament, "În situația în care mai multe persoane optează pentru același post corespunzător funcției publice de conducere sau execuție vacantă, se organizează examen de testare profesională potrivit prezentului regulament, cu înștiințarea funcționarilor publici (...)".

Prin cererea de chemare în judecată și prin cererea de recurs recurentul-reclamant a contestat rezultatul comisiei de concurs privind selecția dosarului domnului B., ce a optat pentru aceeași funcție publică de conducere de Șef Adjunct Birou Vamal Brașov, apreciind ca fiind nelegală admiterea acestei candidaturi, întrucât nu îndeplinește criteriile legale prevăzute de art. 100 alin. (2) lit. a) și d) din Legea nr. 188/1999.

Astfel, susține recurentul-reclamant că nu a fost respectat criteriul prevăzut la art. 100 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 188/1999, respectiv "a) categoria, clasa și, după caz, gradul profesional ale funcționarului public", întrucât funcția ocupată de domnul B., anterior reorganizării ANAF, respectiv cea de Șef Serviciu Supraveghere Fiscală și Coordonare Echipe Mobile nu este de aceeași categorie și clasă cu funcția pentru care a optat - Șef Adjunct Birou Vamal Brașov.

Înalta Curte, analizând acest aspect constată că, în ceea ce privește categoria funcției publice, aceasta este reglementată de legiuitor la art. 10 din Legea nr. 188/1999, ce prevede următoarele: "(1) După nivelul atribuțiilor titularului funcției publice, funcțiile publice se împart în trei categorii după cum urmează:

a) funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici;

b) funcții publice corespunzătoare categoriei funcționarilor publici de conducere;

c) funcții publice corespunzătoare categoriei funcționarilor publici de execuție.

(2) Funcționarii publici numiți în funcțiile publice din clasele a II-a și a III-a pot ocupa numai funcții publice de execuție.".

Astfel, în ceea ce privește categoria funcției publice, în cazul de față se impunea ca cei ce optează pentru funcția de șef adjunct birou vamal la Biroul Vamal de interior gradul I Brașov, ce reprezintă o funcție publică de conducere, să fi ocupat anterior tot o funcție publică de conducere din cele menționate de legiuitor la art. 13 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 sau una specific prevăzută de legi speciale. Or, atât din conținutul Deciziei nr. 42 din data de 01 august 2013 (dosar fond) cât și din Formularul de înscriere la examen completat de domnul B. (dosar fond), rezultă fără dubiu că funcția ocupată anterior de acesta a fost tot o funcție de conducere, respectiv cea de șef serviciu gradul II la Serviciul Inspecție Fiscală și Supraveghere Produse Accizabile din cadrul Direcției Județene pentru Accize și Operațiuni Vamale Brașov.

De altfel, chiar recurentul-reclamant recunoaște prin cererea de recurs că ambele funcții anterioare reorganizării, respectiv cea de Șef Serviciu - ocupată de domnul B. și cea de Director Executiv Adjunct - ocupată de recurent, sunt funcții de conducere, potrivit art. 10 din Legea nr. 188/1999, însă, susține recurentul, prima (cea de Șef Serviciu) este de gradul II și de clasă de salarizare 76 (nu profesională) iar cea de-a doua (de Director Executiv Adjunct) are o clasă superioară, respectiv clasa de salarizare 78.

Instanța de control judiciar constată, contrar susținerilor recurentului-reclamant și în acord cu judecătorul fondului că, raportat la dispozițiile art. 100 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 188/1999, nu este vorba de clasă de salarizare, ci de clasa profesională a funcției publice, astfel cum este individualizată la dispozițiile art. 9 din Legea nr. 188/1999. Astfel, raportat la aceste dispoziții "Funcțiile publice se împart în 3 clase, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcției publice, după cum urmează:

a) clasa I cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă;

b) clasa a II-a cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă;

c) clasa a III-a cuprinde funcțiile publice pentru a căror ocupare se cer studii liceale, respectiv studii medii liceale, finalizate cu diplomă de bacalaureat.".

Analizând și acest criteriu, referitor la clasa funcției publice, instanța de control judiciar constată că în mod temeinic și legal instanța de fond l-a apreciat îndeplinit, în condițiile în care a fost vorba despre Clasa I atât pentru funcția pe care domnul B. a ocupat-o anterior, cât și pentru cea la care a optat.

În ceea ce privește "gradul profesional al funcționarului public", de care se face vorbire la art. 100 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 188/1999, instanța de control judiciar constată că acesta este clasificat de legiuitor la art. 15 din Legea nr. 188/1999, astfel: "Funcțiile publice de execuție sunt structurate pe grade profesionale, după cum urmează:

a) superior, ca nivel maxim;

b) principal;

c) asistent;

d) debutant.".

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, Înalta Curte constată că și acest criteriu este îndeplinit în condițiile în care gradul profesional aferent funcției de conducere pentru care s-a organizat examenul de testare profesională este "superior", ca și cel pentru funcția ocupată anterior de domnul B.

De altfel, acest criteriu, privind "gradul profesional", nu este contestat de recurentul-reclamant; ce a formulat critici doar cu privire la categorie și clasă.

Referitor la criteriul prevăzut la art. 100 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999, cu privire la care recurentul-reclamant susține că nu a fost îndeplinit de domnul B., deoarece nu ar fi exercitat anterior reorganizării atribuții similare funcției pentru care a optat, Înalta Curte are în vedere conținutul acestor dispoziții, ce prevăd condiția "d) să fi desfășurat activități similare.". Or, din actele și lucrările dosarului, rezultă fără dubiu că, prin Ordinul nr. 2147 din data de 09 august 2013, "începând cu data de 12 august 2013, domnul B. se împuternicește cu exercitarea atribuțiilor funcției publice de conducere de șef adjunct birou vamal la Biroul Vamal de interior gradul I Brașov din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov"; aceasta fiind, de altfel, cum corect a constatat și instanța de fond, funcția publică pentru care s-a organizat testarea profesională; îndeplinind deci atribuțiile unei funcții publice din aceeași categorie, aceeași clasă și același grad profesional în care este încadrată și cea pentru care s-a organizat testarea profesională.

Chiar recurentul recunoaște acest aspect, respectiv faptul că, "în perioada preavizului domnul B. a fost împuternicit să exercite atribuții specifice funcției de șef adjunct birou vamal".

Instanța de control judiciar apreciază că, în ceea ce privește susținerile recurentului referitoare la faptul că, la momentul la care domnul B. a fost împuternicit prin Ordinul ANAF nr. 2147 din 09 august 2013 să exercite atribuțiile funcției publice de conducere de Șef Adjunct Birou Vamal la Biroul Vamal de interior gradul I Brașov din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov, respectiv începând cu data de 12 august 2013, raporturile sale de serviciu încetaseră de drept, sunt neîntemeiate, având în vedere conținutul Deciziei nr. 42 din data de 01 august 2013, din care rezultă că domnul B. se eliberează din funcția publică de conducere de șef serviciu gradul II la data expirării termenului de preaviz, preaviz ce se întinde pe durata a 30 de zile calendaristice de la data comunicării prezentei Decizii. Or, raportat la aceste considerente, susținerile recurentului - reclamant sunt total nefondate; fiind, mai mult decât evident că, la data de 12 august 2013 raporturile de serviciu ale domnului B. nu încetaseră.

Înalta Curte, analizând întregul material probator administrat în cauză constată că examenul de testare profesională pentru ocuparea funcției publice de conducere vacante de șef adjunct birou vamal la Biroul Vamal de Interior Gradul I Brașov din cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Brașov a fost organizat și s-a desfășurat cu respectarea principiilor competenței profesionale, al competiției, al egalității de șanse, al profesionalismului și al transparenței, astfel cum sunt prevăzute la art. 3 alin. (3) din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională pentru funcționarii publici ale căror funcții au fost supuse reorganizării, ca urmare a intrării în vigoare a H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală aprobat prin Ordinul Președintelui ANAF nr. 2133/2013.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de recurentul-reclamant A., ca nefondat.

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 88/F din 23 mai 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2019-02-05
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 474/2018
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fis
ÎCCJ 2015-03-17
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2890/2018
admisibilității în principiu a recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 noie
ÎCCJ 2018-12-13
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4524/2018
ții fiscale principale și accesorii de plata - dobânzi/majorări de întârziere și penalități de întârziere); În subsidiar, pentru capetele de cerere 2 și 3, reclamanta a solicitat să fie obligată pârâta Direcția Generala de Soluționare a Con
ÎCCJ 2020-12-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6589/2020
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 26.11.2015 sub nr. x/2015 reclamanta A. a solicitat, (în nume pr
ÎCCJ 2024-04-18
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2286/2024
organele fiscale, nu pot conduce decât la existența relei-credințe cu care acesta a acționat în raport cu organele fiscale. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre criticabilă, actele administrativ-fiscale anulate de către instanța de fond
Sursă