ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6589/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 26.11.2015 sub nr. x/2015 reclamanta A. a solicitat, (în nume propriu și în calitate de asociat al entității juridice fără personalitate juridică A. și B.) în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea Deciziei nr. 154/26.05.2015 de soluționare a contestației, a Deciziei de Impunere nr. x/26.11.2013 și a Raportului de Inspecție Fiscală emise de pârâte.

Prin sentința civilă nr. 50/2018 pronunțată în data de 15 martie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Brașov;

Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a entității B. și A., invocată de reclamantul B. în dosarul conexat nr. x/2015 al Curții de Apel Alba Iulia și în consecință:

Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de A. în calitate de asociat al entității fără personalitate juridică A. și B.;

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A. în nume propriu în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov -Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Brașov;

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul B. în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor,Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și A., în dosarul conexat nr. x/2015 al Curții de Apel Alba Iulia și în consecință:

Dispune anularea Deciziei nr. 154/26.05.2015 de soluționare a contestației,a Deciziei de Impunere nr. x/26.11.2013 și a Raportului de Inspecție Fiscală emise de pârâtele din dosarul nr. x/2015.

Obligă pe pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov din dosarul conexat la plata către reclamantul B. a sumei de 6569 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru și onorariu definitiv expert."

Împotriva sentinței nr. 50/2018 din data de 15 martie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal au formulat cereri de recurs pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Agenția Națională de Administrare Fiscală, încadrând în drept criticile lor în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. De asemenea, împotriva aceleiași hotărâri, împreună cu întâmpinarea, a depus Cerere de recurs incident reclamantul B., încadrând criticile sale în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Împotriva recursului promovat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, solicitând admiterea acestuia.

Împotriva recursului promovat de recurenta -pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare intimata A., invocând puterea de lucru judecat raportat la soluția pronunțată în dosarul CA Brașov nr. x/2013

Susține în esență intimata-reclamantă că, prin recursul promovat, intimata-pârâtă AJFP BRAȘOV, reluând motivele întâmpinării formulate, aceasta încearcă o reluare a judecății competenței teritoriale a AJFP Brașov în emiterea deciziei de înregistrare din oficiu ca plătitor de TVA, în condițiile în care între aceleași părți a mai existat o judecată.

Aceeași intimată, A., a depus întâmpinare și la recursul incident, invocând lipsa de interes a recurentului B. în promovarea căii de atac.

La rândul său, recurentul -reclamant B. a formulat întâmpinare împotriva celor două recursuri principale, solicitând respingerea acestora, ca nefondate și menținerea, ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

Răspunsurile la întâmpinări

Niciuna dintre părți nu a depus Răspunsuri la întâmpinările formulate în această etapă procesuală.

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin Rezoluție s-a fixat primul termen pentru judecata recursurilor la data de 08 decembrie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Recursurile principale declarate de recurentele-pârâte sunt întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greșita interpretare și aplicare a legii de către instanța de fond.

Aspectele de nelegalitate invocate sunt comune ambelor recursuri și vizează nelegala admitere a acțiunilor conexe astfel cum au fost formulate și precizate de către recurenții persoane fizice.

Se arată că în mod nelegal au fost admise acțiunile conexe și anulate actele fiscale contestate în dosarul nr. x/2015 respectiv Decizia nr. 154/26.05.2015 de soluționare a contestației, a deciziei de impunere nr. x XI.2013 și a raportului de inspecției fiscală pe motivul lipsei de competență materială și teritorială a recurentei-pârâte Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Brașov de a emite Decizia nr. 46270/22 octombrie 2012 pentru înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA conform art. 153 din Codul fiscal a reclamanților persoane fizice A. și B..

Se arată că sentința atacată este nelegală în raport de situația reclamantelor persoane fizice de situația permisă reținută ca motiv al anulării actelor în prezenta cauză respectiv anularea Deciziei nr. 46270/22 octombrie 2012 emisă de ANAF Brașov privind înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA a asocierii A. și B. și în raport de dispozițiile art. 69 alin. 1 lit. a) și alin. (3) din Codul de procedură fiscală în sensul respectării obligației de înregistrare fiscală în ceea ce o privește pe reclamanta A. aceasta având domiciliul din 3.09.2008 în Municipiul Brașov str. x jud. Brașov.

"Obligația de înregistrare fiscală

(1) Orice persoană sau entitate care este subiect într-un raport juridic fiscal se înregistrează fiscal primind un cod de identificare fiscală. Codul de Identificare fiscală va fi:

a} pentru persoanele juridice, cu excepția comercianților, precum și pentru asocieri și alte entități fără personalitate juridică, codul de înregistrare fiscală atribuit de organul fiscal competent din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală;

(3) În vederea atribuirii codului de identificare fiscală persoanele prevăzute ia alin. (1) lit, a), c) și e) au obligația să depună declarație de înregistrare fiscală."

- art. 70 din O.G. nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În esență în ambele recursuri se arată că nu există legătură în raport de obiect și perioada vizată între acordul de delegare de competență nr. 13809/16 octombrie 2010, care viza inspecția fiscală pentru cei doi reclamanți, tratați ca asociere din punct de vedere TVA și care viza perioada 2005-2009 și actele fiscale anulate în prezenta cauză anulate pe motivul lipsei competenței materiale și teritoriale a recurentei-pârâte Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov. iar necompetența autorității fiscale de a emite Decizia nr. x octombrie 2012 și respectiv motivul de nulitate al deciziei de impunere și al RIF din 26. XI.2013 și al Deciziei nr. 154/26.05.2015 nu poate fi raportat la soluția privind Acordul privind delegarea de competență din 6.12.2010, acord care privea asocierea celor doi reclamanți, fără personalitate juridică.

Iar actele din prezenta cauză au fost emise față de reclamanți - persoană fizică, în calitate de coproprietar soț și soție, în calitate de titulari ai contractelor generatoare ale bazei impozabile.

Aceasta în condițiile în care reclamanta A. a figurat înregistrată și individual în scopuri de TVA, iar după anularea din oficiu din 1. XI.2013 a asocierii în baza Deciziei nr. 46270/22 octombrie 2012, reclamanta A. nu a solicitat reînregistrarea în scopuri de TVA.

Prin urmare obligațiile stabilite în sarcina contribuabilei de organele de inspecție fiscala au fost preluate pe CNP -ul contribuabilei, CNP ce este menționat atât in Raportul de inspecție fiscala nr. x/26.11.2013 cat si in Decizie de impunere nr. x/26.11.2013

Urmare a sentinței civile nr. 1941/2014, pronunțata de Tribunalul Brașov, rămasa definitiva si irevocabila, potrivit sentinței nr. 204/12.02.2015 a Curții de Apel Brașov, prin care s-a anulat Decizia nr. 46270/22.10.2012 de inregistrare din oficiu în scopuri de TVA a Asocierii A. si B., Serviciul Registru Contribuabili si Declarații Fiscale - Persoane Fizice, a solicitat D.G.R.F.P. Brașov, anularea înregistrării în scopuri de TVA a asocierii menționate si radierea codului atribuit cu data la care sentința a devenit definitiva si irevocabila, respectiv 12.02.2015;

Având în vedere prevederile Circularelor ANAF nr. 874606/2013 si 836820/995771/2010 potrivit căreia, în situația anularii "înregistrării în scopuri de TVA, persoanelor fizice care nu desfășoară activități economice în mod independent si care nu exercita profesii libere li se anulează codul de inregistrare atribuit pentru înregistrarea in scopuri de TVA, urmând sa utilizeze în relația cu organele fiscale, codul numeric personal, cu rol de cod de identificare fiscala, la data de 17.07.2015 au fost emise Deciziile de Impunere privind obligațiile fiscale stabilite în urma corecțiilor evidentei fiscale cu nr. de înregistrare 3009600 - 3009608 prin care au fost scăzute obligațiile de plata stabilite conform deciziei de impunere nr. x/26.11.2013 emisa de inspecția fiscala precum si obligațiile fiscale accesorii calculate începând cu data de 26.11.2013 si au fost înregistrate pe codul numeric personal aparținând dnei A..

În subsidiar în recursurile principale se invocă aspecte legate de fondul actelor de control contestate arătându-se legalitatea acestora plecând de la premisa existenței calității de persoană impozabilă a reclamanților din acțiunile conexe.

Se arată că prin actele de control organele de inspecție fiscală au constatat că în perioada 1.01.2006-31.12.2009 persoanele fizice A. și B. au realizat un număr de 168 tranzacții imobiliare cu apartamente construite în mansarda unor blocuri în Municipiul Sibiu, invocând sume de bani în avans începând cu anul 2006 și obținând venituri totale în sumă de 18.535.361 RON.

Totodată, organele de inspecție fiscală au constatat că, aceste bunuri imobile nu au fast utilizate în scop personal și nici nu au fost operațiuni economice ocazionale, activitatea desfășurată fiind realizată în scopul obținerii de venituri și având caracter de continuitate, fapt pentru care contribuabilii mai sus mentionat aveau obligația să se înregistreze ia organul fiscal ca persoane impozabile în scopuri de TVA. la data depășirii plafonului de scutire, respectiv la data de 30.09.2006. conform art. 152 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, valahii ia data efectuării operațiunii, si în consecință să devină plătitori de TVA începând cu data de 01.11.2006.

Se apreciază că situația reclamanților - persoane fizice se încadrează în dispozițiile art. 127 alin. 1 din Codul fiscal în forma în vigoare în perioada 1.01.2006-31.12.2006 și ulterior începând cu data de 1.01.2007 respectiv

Art. 27 alin. 1 "Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2) oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități".

Totodată, din punct de vedere al TVA, noțiunea de persoană impozabilă, potrivit art. 125*1 pct. (1) din Codul fiscal, în forma aplicabilă începând cu data de 01.01.2007, are următoarea semnificație:

"18. persoană impozabilă are înțelesul art. 127 alin. (1) și reprezintă persoana fizică, grupul de persoane, instituția publica, persoana juridică, precum și orice entitate capabilă să desfășoare o activitate economică;".

Din coroborarea prevederilor legale mai sus menționate, se reține că o persoană fizică reprezintă persoana impozabilă în sensul Titlului VI privind TVA în condițiile în care "desfășoară, de o manieră independenta și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități."

Conform art. 127 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare "activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale, în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate."

Se solicită de recurentele-pârâte admiterea recursurilor, casarea sentinței atacate și în principal casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe și în subsidiar reținerea spre rejudecare pe fond în sensul respingerii acțiunilor conexe și menținerii ca legale a actelor fiscale contestate de cei doi reclamanți.

La dosar intimatul B. a formulat întâmpinare față de recursurile formulate de autoritățile pârâte și a formulat recurs incident în raport de dispozițiile art. 491- rap. la art. 472-474 C. proc. civ.

Recursul incident este formulat ca un subsidiar al admiterii recursurilor principale și vizează solicitarea de rejudecare pe fond de către instanța de recurs a acțiunilor conexe.

Față de recursurile principale, recurentul intimat cu recurs incident B. solicită în principal respingerea recursurilor ca nefondate și în subsidiar solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe pentru completarea probatoriului.

Față de recursurile principale intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate depunând copie ale sentințelor judecătorești reținute de prima instanță.

Față de recursul incident intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare prin care invocă excepția lipsei de interes în formularea acestuia și în subsidiar respingerea în raport de dispozițiile hotărârii recurate pe care o apreciază legală și temeinică.

În ședința publică din 8.12.2020 recurentul B. a declarat că înțelege să renunțe la judecata recursului incident.

Curtea urmează ca în baza art. 406 alin. 5 C. proc. civ. coroborat cu art. 463 alin. 1 C. proc. civ. să ia act de renunțarea recurentului -reclamant B. la judecata recursului incident declarat împotriva sentinței de fond nr. 30/2018.

Analizând recursurile principale declarate de recurentele-pârâte Curtea le apreciază pentru următoarele considerente ca fondate în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.

Curtea apreciază în raport de soluția recurată care nu a soluționat pe fond acțiunile conexe, că în cauză se impune casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe, care a anulat actele contestate interpretând și aplicând greșit dispozițiile art. 31 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală privind domiciliul fiscal al asocierii celor doi reclamanți și făcând greșit aplicarea sentinței civile nr. 1941/CA/9.07.2014 a Tribunalului Brașov care nu are incidență față de reclamanții - persoane fizice în raport de obiectul acțiunilor conexe.

În esență prima instanță a constatat nelegalitatea actelor contestate emise de recurentele-pârâte și contestate de reclamanți - persoane fizice în cauzele conexe atât în nume propriu cât și în numele fostei asocieri fără personalitate juridică.

Nelegalitatea reținută a fost aceea că Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Brașov nu avea competența teritorială legală sau delegată de a emite Decizia nr. 46270/22 octombrie 2012 pentru înregistrarea din oficiu în scopuri de TVA a asocierii dintre cei doi soți reclamanți în cererile conexe această competență aparținând Direcției Generale a Finanțelor Publice Sibiu, deoarece activitatea principală a asocierii pe tranzacțiile imobiliare în litigiu s-au desfășurat pentru imobilele situate în Sibiu jud. Sibiu.

Instanța de fond a reținut ca incidentă în raport de obiect sentința civilă nr. 1941/CA/9.07.2014 a Tribunalul Brașov, definitivă prin care s-a dispus anularea Decizia 46270/22 octombrie 2012 prin care recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Brașov a dispus înregistrarea din oficiu prin scopuri de TVA a reclamantului B. și al fostului său soț reclamant tratați ca asociere din punct de vedere TVA.

Prima instanță în raport de considerentele și dispozitivul sentinței civile nr. 1941/CA/9.07.2014 și constatând că aceasta are incidență în raport de obiectul acțiunilor conexe a apreciat în sensul că încălcarea regulilor de competență privind emiterea Deciziei nr. 46270/22 octombrie 2012 constată definitiv atrage și nulitatea actelor contestate în cererile conexe care formează obiectul clasărilor conexate nr. 641/64/2015 al Curții de Apel Brașov la care a fost conexat dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Alba Iulia.

În consecință plecând de la premisa existenței unei interdependențe, prima instanță a dispus pe motiv de nulitate lipsă de competență anularea Deciziei nr. 154/26.05.2015 de soluționare a contestației, a deciziei de impunere nr. x XI.2013 și a raportului de inspecției fiscală emise de recurentele-pârâte în dosarul nr. x/2015.

Curtea constată că interpretarea primei instanțe pe premisa reținută și anularea actelor contestate în dosarul nr. x/2015 este nelegală și dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, în raport de situația și obiectul reclamanților din acțiunile conexe.

Contrar primei instanțe Curtea apreciază că în prezenta cauză față de obiectul definit nu sunt incidente ca efect pozitiv de lucru judecat dispozițiile sentinței civile nr. 1941/CA/9.07.2014 definitivă a Tribunalului Brașov.

În cauză obiectul fiind diferit anularea definitivă a deciziei nr. 46270/22 octombrie 2012 emisă de AFP Brașov privind înregistrarea din oficiu a reclamanților persoane fizice în scopuri de TVA pe motiv de lipsă de competență teritorială nu are legătură cu prezenta cauză în raport de obiectul acțiunilor conexe din dosar nr. x/2015 al Curții de Apel Brașov și nr. 799/57/2015 al Curții de Apel Alba Iulia și nu poate determina anularea actelor contestate în cererile conexe pe motivul lipsei competenței materiale și teritoriale a Administrației Finanțelor Publice Brașov de a le emite.

Curtea constată că în prezenta cauză pe cererile conexe la data efectuării inspecției fiscale vizând tranzacțiile imobiliare efectuate în perioada 2006-2009 de către reclamanți, recurenta-pârâtă Administrația Finanțelor Publice Brașov avea competența de a emite decizia de impunere nr. x XI.2013 și raportul de inspecție fiscală deoarece reclamanta A. avea din data de 3.09.2008 după divorț, dar la data efectuării inspecției fiscale domiciliul în Municipiul Brașov str. x A, SC.A jud. Brașov - fapt de necontestat și care atrage competența autorității fiscale din jud. Brașov.

Aceasta deoarece reclamanta A. nu și-a respectat obligația de înregistrare în scopuri de TVA la data depășirii plafonului de scutire de TVA față de AFP Sibiu, deși a fost desemnată de soțul ei la data procurii nr. 537/16.05.2017 inclusiv și pentru înregistrarea în scopuri de TVA ca accesorii.

Reclamanta A. nu și-a îndeplinit obligația la data când domiciliul său era în Municipiul Sibiu conform art. 69 alin. 1 și (3) Codul de procedură fiscală și ulterior și-a schimbat domiciliul la 3.09.2008 în Brașov, contestând pe fond în dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Brașov actele de impunere emise de autoritățile fiscale din Municipiul Brașov pe care le-a contestat atât pe motivul lipsei competenței cât și pe fond.

Curtea apreciază că în raport de situația de fapt la data emiterii actelor contestate autoritățile fiscale din Brașov aveau competența materială și legală de a emite decizia de impunere nr. x XI.2013 pentru persoanele fizice, foști soți deoarece reclamanta A. avea domiciliul în jud. Brașov Municipiul Brașov, nefiind necesar ca ambele persoane fizice să aibă domiciliul în Municipiul Brașov.

Iar impunerea la plata TVA a asocierii celor doi soți în scop de TVA nu mai era posibilă. Urmare a sentinței civile nr. 1941/2014 prin care s-a anulat Decizia nr. 46270/22 octombrie 2012, s-a dispus anularea înregistrării în scopuri de TVA a asocierii celor doi foști soți, aceștia urmând a răspunde ca persoane fizice titulare ale contractelor care au generat baza de impunere.

Dar anularea înregistrării asocierii nu reprezintă un motiv de nulitate absolută prevăzută de art. 46 Codul de procedură fiscală de natură a determina imposibilitatea legală de a emite decizia de impunere contestată pentru reclamanți persoane fizice - foști soți în sarcina cărora s-au constatat obligații de plată reprezentând TVA pentru perioada 1.01.2006 - 31.12.2009 pe motiv că au desfășurat o activitate economică în sensul art. 127 alin. 1 Codul fiscal.

Deoarece instanța de fond nu a verificat pe fond legalitatea actelor de impunere contestată pe care le-a anulat nelegal pe motivul lipsei competenței legale a le emite, Curtea ca o consecință a admiterii recursurilor va dispune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării și verificării legalității actelor de impunere contestată ce formează obiectul cererilor conexe odată cu stabilirea Codrului procesual instanța urmează a aprecia asupra tuturor apărărilor formulate de reclamanți respectiv calitatea lor de persoane impozabile, natura activității desfășurate caracterul și cuantumul obligațiilor fiscale constatate, urmând a aprecia în subsidiar asupra utilității probei cu expertiza de specialitate.

Urmează ca în raport de obiect, pe ambele cererii conexate să se facă aplicarea jurisprudenței comunitare incidente respectiv cauzele Tulică și Plavoșin și respectiv Salomie și Oltean.

Aceasta deoarece reclamanții contestată atât calitatea lor de persoane impozabile și activitatea pretins economică desfășurată, dar și cuantumul obligațiilor fiscale reținute cu titlu de TVA, dobânzi și penalități de întârziere invocând nerecunoașterea dreptului de deducere și încălcarea principiului proporționalității și al neutralității fiscale.

În consecință, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 va admite recursurile principale și va casa sentința atacată, va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Brașov la care a fost conexat dosarul nr. x/2015 al Curții de Apel Alba Iulia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentului -reclamant B. la judecata recursului incident declarat împotriva sentinței nr. 50/2018 din 15 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Admite recursurile principale formulate de pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței nr. 50/2018 din 15 martie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 decembrie 2020.