ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1280/2020

Ședința publică din data de 3 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, solicitând suspendarea executării Deciziei nr. A - FSB 16006 din 23.11.2016, prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii împotriva sa, până la soluționarea contestației formulate împotriva acestei decizii.

Prin sentința civilă nr. 69 din 7 iunie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și, în consecință, a respins cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și a dispus suspendarea executării actului administrativ reprezentat de decizia de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x din 23.11.2016, până la soluționarea definitivă a dosarului civil nr. x/2016, având ca obiect anularea acestui act.

Împotriva sentinței civile nr. 69 din 7 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, pârâta a susținut că, față de temeiul juridic al cererii reclamantei - cerere privind ordonanța președințială, în speță art. 996 C. proc. civ., în materia executării silite a creanțelor fiscale, reglementată de prevederile O.G. nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, nu sunt aplicabile dispozițiile sus-menționate (ale art. 996 noul C. proc. civ.).

Art. 213 din Codul de procedură fiscală alin. (13) prevede ca împotriva deciziei prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii, prevăzute la alin. (4), cel interesat poate face contestație la instanța de contencios administrativ competentă, iar alin. (14) prevede că împotriva actelor prin care se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație la executare în conformitate cu prevederile art. 260 și 261.

Potrivit acestui text de lege, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.

Or, potrivit dispozițiilor art. 213 alin. (14) din Codul de procedură fiscală, republicată:

"Împotriva actelor prin care se duc ia îndeplinire măsurile asigurătorii cei interesat poate face contestație la executare în conformitate cu prevederile art. 260 și 261."

Dispozițiile privind suspendarea provizorie a executării silite prin ordonanță președințială prevăzute de art. 403 alin. (4) din fostul C. proc. civ. nu sunt aplicabile (actualul art. 996 din actualul C. proc. civ.).

În concluzie, măsura provizorie (vremelnică) de suspendare a executării unui act de executare al creanțelor fiscale nu poate fi soluționată într-o altă procedură judiciară decât prin cea reglementată în cadrul Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, ca lege aplicabilă pentru fondul pricinii.

Intimata-reclamantă A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cererea de recurs și examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Obiectul dosarului de față vizează suspendarea executării actului administrativ - Decizia nr. A - FSB 16006 din 23.11.2016, emisă de pârâta ANAF-Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu, prin care se dispune instituirea măsurilor asigurătorii împotriva reclamantei A. S.R.L., respectiv poprirea asigurătorie asupra sumelor datorate debitorului de către terți și poprirea asigurătorie asupra disponibilităților bănești din conturile bancare.

Inițial, scopul juridic urmărit a fost dedus judecății pe calea procedurii ordonanței președințiale, ulterior, la primul termen de judecată în fața Tribunalului Brașov, societatea reclamantă modificându-și acțiunea într-o cerere de suspendare a executării actului administrativ întemeiată pe dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Luând act de această modificare a cererii de chemare în judecată, Tribunalul Brașov a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.

Prin sentința nr. 47/F din 6 martie 2017, Curtea de Apel Brașov a respins acțiunea reclamantei S.C. "A." S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală și, în consecință, a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta S.C. "A." S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, respingând ca tardivă cererea reclamantei de modificare a acțiunii.

Curtea de apel a constatat că este competentă să soluționeze acțiunea societății reclamante și a constatat inadmisibilitatea acțiunii prin raportare la dispozițiile privind instituția ordonanței președințiale, corelat cu respingerea ca tardiv formulată a cererii modificatoare a acțiunii inițiale formulată de societate.

Prin decizia nr. 46/10.01.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost casată sentința civilă nr. 47/06.03.2017 a Curții de Apel Brașov și a fost trimisă cauza spre rejudecare.

În rejudecare, ținând seama de considerentele deciziei de casare, instanța de fond a calificat acțiunea dedusă judecății ca fiind o cerere de suspendare a executării actului administrativ întemeiată pe dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și a soluționat cauza prin raportare la aceste dispoziții legale.

Astfel, analizând sentința atacată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., instanța de recurs reține că prima instanță s-a pronunțat prin prisma dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În condițiile prevăzute de art. 213 alin. (13) prin raportarea la prevederile Legii nr. 554/2004, rezultă că actului de executare a deciziei de instituire a măsurilor asiguratorii îi sunt aplicabile și dispozițiile pentru actul administrativ, inclusiv art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că alte motive de nelegalitate privind îndeplinirea sau nu în cauză a condițiilor prevăzute de art. 14 - 15 din Legea nr. 554/2004 nu au fost invocate de recurentă, Înalta Curte subliniază că, în cadrul controlului de legalitate exercitat asupra sentinței instanței de fond, judecata este limitată la verificarea aspectelor stabilite prin cererea de recurs, astfel încât aspectele analizate de către prima instanță, considerate ca reprezentând chestiuni ce vizează fondul cauzei, nu pot fi examinate în recurs, ele nefăcând obiectul unor critici exprese.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 69 din 7 iunie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2020.