ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1121/2019

Ședința publică din data de 5 martie 2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația pentru contribuabili mijlocii, suspendarea executării deciziei de impunere cu nr. F-BV 60/30.09.2016 întocmită de DGRFP Brașov - Administrația pentru contribuabilii mijlocii constituită la nivelul regiunii Brașov emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/30.09.2016, până la pronunțarea instanței de fond, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea 554/2004.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 182 din data de 16 decembrie 2016, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâta DGRFP Brașov - Administrația pentru contribuabilii mijlocii constituită la nivelul regiunii Brașov și, în consecință, a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/30.09.2016 emisă în baza Raportului de inspecție fiscală nr. x/30.09.2016, ambele emise de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația pentru contribuabili mijlocii.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinței nr. 182 din data de 16 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov pentru pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov -- Administrația pentru Contribuabili Mijlocii, solicitând casarea acesteia și respingerea cererii de suspendare, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat.

1.4. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 februarie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin raport s-a concluzionat că recursul nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, fiind declarat în afara termenului prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea 554/2004.

Recurenta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a depus punct de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care a arătat că Sentința civilă nr. 182/16.12.2016 i-a fost comunicată în data de 28.12.2016, fiind înregistrată sub nr. 38734, astfel încât recursul promovat de aceasta a fost declarat în termenul legal de 5 zile de la data comunicării.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În raport cu dispozițiile art. 485 din C. proc. civ. republicat, coroborat cu art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că recursul a fost depus peste termenul prevăzut de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 485 din C. proc. civ., "termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", iar art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 arată că "hotărârea prin care se pronunță suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare."

Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat la data de 30 decembrie 2016, în condițiile în care hotărârea recurată a fost comunicată la data de 23 decembrie 2016 și, față de dispozițiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 29 decembrie 2016.

Susținerile recurentei privind data la care ar fi fost comunicată sentința atacată au la bază o mențiune efectuată de însăși recurentă pe dovada de comunicare atașată de aceasta în copie la dosarul de recurs și nu își găsesc suport în înscrisurile cauzei, în speță dovada de comunicare aflată la dosarul de fond.

Aceasta poartă mențiunea privind data comunicării, anume 23.12.2016, mențiune efectuată de persoana care a întocmit procesul-verbal, și care, potrivit dispozițiilor art. 164 alin. (4), face dovada acestui fapt până la înscrierea în fals.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepția tardivității recursului și va respinge recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov pentru pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov pentru pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov -- Administrația pentru Contribuabili Mijlocii împotriva Sentinței nr. 182/2016 din 16 decembrie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 martie 2019.

GGC - GV