ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1741/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Curții de Apel București la data de 7 noiembrie 2005, reclamantul S.N.P.V.P.L.

a solicitat, în contradictoriu cu A.N.F.P. și A.N.V., constatarea nulității

concursurilor organizate în luna septembrie 2005 pentru funcțiile publice de

director executiv, director executiv adjunct, șef adjunct birou vamal și șef

birou vamal, invocând dispozițiile art. 58 din Legea nr. 188/1999 și al H.G. nr.

1209/2003.

La termenul de judecată din

24 mai 2006 instanța de fond a respins excepțiile invocate în cauză privind

autoritatea de lucru judecat, lipsa calității procesuale active a reclamantului

și lipsa de interes în formularea acțiunii precum și excepția inadmisibilității

acesteia.

Pe fondul cauzei, Curtea de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 2110 din 4 octombrie 2006, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant reținând că susținerile acestuia

nu-și găsesc fundament în probele dosarului.

Astfel, s-a apreciat că

susținerile reclamantului în legătură cu avizele M.F.P. sunt lipsite de

relevanță atâta vreme cât organizarea concursului s-a făcut cu respectarea

bugetului de cheltuieli aprobat.

S-a apreciat de asemenea că

suspendarea concursurilor anterioare, până la soluționarea acțiunii în

constatarea nulității, nu reprezintă un impediment pentru autoritățile pârâte

să ia măsuri pentru ocuparea funcțiilor publice vacante în acest interval, în

caz contrar riscând perturbarea gravă a activității instituției.

S-a mai apreciat că nu pot

fi reținute nici susținerile reclamantului privind nerespectarea termenului de

5 zile de la depunerea dosarelor, pentru începerea selecției și a termenului de

24 de ore ce trebuie să existe între momentul afișării rezultatelor la proba

scrisă și interviu și nici susținerile privind nulitatea probei scrise a

concursului din moment ce nu s-au făcut în acest sens probe concrete, motivele

de nulitate nefiind dezvoltate.

În sfârșit, s-a reținut că

în condițiile în care a existat avizul de asimilare a funcției de șef birou

vamal cu funcția de director executiv adjunct, în mod legal concursul pentru

această funcție s-a organizat de către A.N.F.P. și s-au aplicat condițiile de

vechime prevăzute pentru această din urmă funcție.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal, a declarat recurs reclamantul S.N.P.V.P.L., solicitând casarea

hotărârii atacate pentru nelegalitate, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul-reclamant a arătat că instanța de fond a apreciat în mod eronat

organizarea concursurilor în temeiul art. 50 din Legea nr. 188/1999, pentru că

între condițiile de participare la concursul pentru ocuparea funcțiilor de

conducere de director executiv și șef adjunct birou vamal trebuia în mod

obligatoriu să fie incluse condițiile impuse de art. 58 din aceeași lege,

pentru ocuparea funcțiilor de conducere.

O altă critică se referă la

emiterea avizelor favorabile din 29 iulie 2005 și 12 august 2005 ale M.F.P. cu

încălcarea art. 42 din O.U.G. nr. 92/2004, autoritatea emitentă condiționând

avizarea concursurilor de încadrarea în bugetul de cheltuieli cu salariile

alocat pentru anul 2005.

Recurentul-reclamant a mai

arătat că prin organizarea concursurilor pentru ocuparea funcțiilor de șef

birou vamal de către A.N.F.P., iar nu de A.N.V. au fost încălcate normele

cuprinse în art. 51 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 188/1999 și art. 7 din H.G.

nr. 1209/2003 privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor

publici.

Soluția instanței de fond a

fost criticată și sub aspectul procedurii de desfășurare a concursului,

arătându-se că termenul pentru organizarea probei interviului nu poate fi mai

scurt de 24 de ore din momentul afișării rezultatelor, conform art. 19 din H.G.

nr. 1209/2003 și că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra motivului

vicierii condițiilor de publicitate prin anunțurile diferite cu privire la

perioada de depunere a dosarelor de înscriere la concurs.

Prin întâmpinările depuse la

dosar, intimatele-pârâte au arătat, în esență, că în speță au fost respectate

toate prevederile legale privind organizarea concursurilor pentru ocuparea

funcțiilor publice de conducere vacante, sentința atacată fiind expresia

corectei interpretări și aplicări a legii la speța dedusă judecății.

Examinând cauza în raport cu

motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

În luna septembrie 2005 au

fost organizate concursuri pentru ocuparea unor funcții publice de conducere

vacante din cadrul structurilor subordonate A.N.V., la datele și în condițiile

ce rezultă din înscrisurile depuse la dosarul de fond.

Art. 51 din Legea nr.

188/1999, în forma în vigoare la data respectivă, prevede că „ocuparea

funcțiilor publice se poate face prin promovare, transfer, redistribuire sau

concurs”, în speță fiind organizate concursuri pentru ocuparea unor funcții de

conducere.

Ocuparea unei funcții de

conducere presupune, pe de o parte, îndeplinirea condițiilor generale pentru

ocuparea funcțiilor publice, prevăzute de art. 50 din Legea nr. 188/1999 și pe

de altă parte o serie de condiții specifice funcției de conducere, în sensul

art. 58 din aceeași lege, astfel încât referirea pe care instanța de fond a

făcut-o la condițiile prevăzute în art. 50 nu contravine legii.

M.F.P. a avizat organizarea

concursurilor cu condiția încadrării în fondurile aprobate pentru cheltuieli de

personal în anul 2005, luând în considerare prevederile art. 2 alin. (2) lit.

c) și e) și ale art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 63/2005 pentru reglementarea unor

măsuri de reducere a cheltuielilor de personal în anul 2005, intrată în vigoare

la data de 1 iulie 2005.

Motivul de recurs constând

în încălcarea art. 42 alin. (2) din O.U.G. nr. 92/2004 este astfel complet

nefondat, cu atât mai mult cu cât recurentul-reclamant nu a indicat modul în

care membrii sindicatului ar fi fost vătămați prin emiterea avizelor M.F.P.

În ceea ce privește

competența organizării concursului, Curtea constată că soluția instanței de

fond este rezultatul aplicării corecte a art. 51 alin. (2) din Legea nr.

188/1999, întrucât prin avizul nr. 6140 din 13 august 2004 al A.N.F.P., funcția

de șef birou vamal a fost echivalent cu funcția de director executiv.

Ultimele două motive de

recurs sunt de asemenea, neîntemeiate, pentru că, pe de o parte, exigențele

art. 17 și 19 din regulamentul de organizare și desfășurare a concursurilor,

aprobat prin H.G. nr. 1209/2003, pot fi asigurate prin programarea probelor în

două zile consecutive, la ore diferite, iar pe de altă parte instanța de fond a

analizat „motivul vicierii condițiilor de publicitate”, constatând că

reclamantul nu a dovedit vătămarea concretă a drepturilor candidaților.

În consecință, Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de S.N.P.V.P.L., împotriva sentinței civile nr. 2110 din 4 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 23 martie 2007.