ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6665/2006

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 519 din 2 mai 2006,

Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire formulată de condamnatul B.V.E., apreciindu-se că nu s-au descoperit

fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei și nici vreunul din martori nu a săvârșit infracțiunea de mărturie

mincinoasă.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel condamnatul, solicitând să fie trimisă cauza spre rejudecare.

Apelul nu este fondat.

Prin cererea înregistrată la 13

aprilie 2006, petentul-condamnat B.V.E. a solicitat revizuirea sentinței penale

nr. 1401 din 28 octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală,

susținând că în mod greșit a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri în realitate el fiind doar consumator solicitând reaudierea

martorilor din acte întrucât aceștia au dat declarații mincinoase.

Cererea este nefondată.

În cauză nu sunt întrunite

condițiile prevăzute de art. 394 lit. a) și b) C. proc. pen., având în vedere

că petentul nu a putut demonstra că s-au descoperit fapte sau împrejurări noi

ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și nici că vreunul

din martori ar fi săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 422 din 30 mai 2003, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul B.V.E. împotriva

sentinței penale nr. 519/2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

Apelantul condamnat a fost obligat

să plătească 80 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a formulat recurs condamnatul B.V.E.

Prin motivele de recurs, susținute

oral, condamnatul a criticat hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul

greșitei respingeri a cererii de revizuire a sentinței penale nr. 1401 din 28

octombrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, arătând că, în mod

greșit, a fost condamnat pentru infracțiunea de trafic de droguri, în realitate

el fiind consumator, sens în care se impunea reaudierea martorilor din acte.

Recursul va fi examinat prin prisma

cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc.

pen., referitor la greșita aplicare a legii.

Revizuirea, cale extraordinară de

atac, este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărâri definitive care

conțin grave erori de fapt.

Datorită faptului că revizuirea este

o cale extraordinară de atac legiuitorul a prevăzut, expres și limitativ, în art.

394 C. proc. pen. cazurile în care se poate declanșa acest remediu procesual.

Astfel, revizuirea unei hotărâri

poate fi cerută când: s-au descoperit fapte sau împrejurări, care nu au fost

cunoscute de instanță la soluționarea cauzei; un martor, un expert sau un

interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei

revizuire se cere; un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei

revizuire se cere a fost declarat fals; un membru al completului de judecată,

procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o

infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere; când două sau mai

multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

Condamnatul și-a întemeiat cererea

de revizuire pe dispozițiile art. 394 lit. a) C. proc. pen., situație în care

revizuirea are menirea de a anula o hotărâre definitivă care conține erori de

fapt, erori puse în lumină ca urmare a descoperirii unor fapte sau împrejurări

necunoscute instanței.

În fapt, susținerile petentului sunt

solicitări de reapreciere a probatoriului administrat în cauză cu consecința

schimbării încadrării juridice dată faptei pentru care a fost condamnat.

Însă, nu este admisibil ca prin

intermediul căii de atac extraordinare a revizuirii să se reevalueze ansamblul

probator administrat în cauză sau să se prelungească administrarea

probatoriului în vederea schimbării încadrării juridice a faptei.

În consecință, având în vedere că în

mod corect, instanța de fond și cea de apel au constatat că motivele invocate

de condamnat nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de lege,

Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul formulat de acesta.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul B.V.E.

împotriva deciziei penale nr. 422 din 30 mai 2006 a Curții de Apel București, secția

I penală.

Obligă

recurentul revizuient la plata sumei de 140 lei, cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 40 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 noiembrie 2006.