ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4174/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 492 din 30 iunie 2005, Tribunalul Iași în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpații: - C.L., - M.C.C. zis S., în ceea ce privește infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen. [(și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., numai în ceea ce-l privește pe inculpatul M.C.C.)]. A constatat că inculpatul C.L. a fost arestat preventiv în perioada 22 decembrieM.C.C.1999 – 19 aprilie 2000. În baza art. 14 și art. 346 alin. (3) C. proc. pen., a respins acțiunile civile formulate în cauză de către părțile civile M.E.D.

și C.A.S.J. Iași. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că deși, prin rechizitoriu, situația de fapt expusă a fost aceea că, în noaptea de 28 noiembrie 1998, în timp ce se aflau pe holul blocului în care locuiește partea vătămată, în apropierea et. 1, inculpații C.L. și M.C. au lovit-o cu intenție pe partea vătămată M.E.D. cu un cuțit (primul) și respectiv cu un ciob de sticlă (al doilea), în regiunea gâtului, zona submandibulară stânga, partea vătămată suferind plăgi tăiate ce i-au pus viața în primejdie, raportată la toate probele dosarului și având în vedere și principiul „in dubio pro reo”, se constată că în cauză nu există probe certe ca inculpații i-ar fi cauzat părții vătămate leziunile suferite de acesta.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanță a rezultat din analiza coroborată a: declarațiilor părții vătămate, a declarațiilor inculpaților, a declarațiilor martorilor audiați respectiv C.R., S.O.L., M.E., C.V., B.E., C.I., C.G.R., V.C.M., V.M.F., C.I., B.G., C.P., M.C.F., M.C., I.D., S.A.C., V.I., a actelor și expertizelor medico-legale, a procesului verbal de constatare la fața locului și a celorlalte înscrisuri. Inculpatul C.L. audiat fiind atât la urmărirea penală, cât și în timpul cercetării judecătorești, a negat săvârșirea faptei. Inculpatul M.C.C. a fost audiat doar o singură dată în timpul urmăririi penale, când a negat săvârșirea faptei, ulterior sustrăgându-se atât la urmărirea penală cât și în timpul cercetării judecătorești, existând indicii că ar fi plecat în străinătate.

Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 36 din 9 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva sentinței penale nr. 492 din 30 iunie 2005 a Tribunalului Iași, însușindu-și argumentația instanței de fond. Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași solicitând admiterea pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 1 și 18 C. proc. pen., casarea deciziei atacate și condamnarea inculpaților pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată prin actul de sesizare a instanței, considerând dovedită cu certitudine vinovăția acestora. Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 62 C. proc. pen., „în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe”. Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., „condamnarea se pronunță dacă instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat”. Verificând actele și lucrările din dosar, se constată că în cauză, astfel după cum ambele instanțe au reținut, exista un dubiu cu privire la derularea evenimentelor la care, de altfel, au fost implicate activ mai multe persoane, în afara inculpaților și a părții vătămate, după cum același dubiu planează și asupra formei de participație a acestora și respectiv referitor la încadrarea juridică a faptelor săvârșite de aceștia.

Astfel, din descrierea amănunțită a situației de fapt, se reține că inculpații, în seara zilei de 28 noiembrie 1998, au participat la o petrecere, organizată în blocul în care locuia și partea vătămată, de către 2 vecini, cu ocazia sărbătoririi zilei lor de naștere. La petrecere, după miezul nopții, pe fondul consumului de alcool, partea vătămată a generat un conflict întrucât dorea să întrețină relații sexuale cu prietena unuia dintre sărbătoriți, împotriva voinței acesteia, conflict care a degenerat într-o bătaie și încăierare la care au participat mai mulți invitați, atât băieți, cât și fete. Declarațiile luate la urmărirea penală sub acest aspect sunt incomplete și nu s-au depus toate diligențele din partea organelor de urmărire penală pentru a se stabili cu certitudine desfășurarea evenimentelor și stabilirea celor implicați.

În continuare, declarațiile participanților la incident sunt contradictorii. O parte dintre aceștia susțin că în învălmășeala creată, partea vătămată împreună cu inculpatul M.C.C. au căzut peste o vitrină care s-a spart și astfel se explică tăietura părții vătămate de la gât. Acest aspect este însă contrazis atât de certificatul medico-legal al părții vătămate, precum și de răspunsul trimis de I.M.L. la adresa organului de urmărire penală prin care se solicitau lămuriri cu privire la mecanismul producerii leziunilor victimei. Astfel, se precizează că partea vătămată M.E.D. a prezentat leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă cu un obiect tăietor-înțepător, de intensitate mare. Mecanismul de cădere cu regiunea submandibulară într-un ciob de sticlă este puțin probabil, leziunile având, atât morfologic, cât și localizarea caracteristice unei loviri active cu instrumentele amintite.

De asemenea, apărările inculpaților potrivit cărora partea vătămată după ce a căzut în vitrină și s-a tăiat, ar fi ieșit pe holul blocului și ar fi fugit de mai multe ori până la parter și înapoi, timp în care s-au mai produs și alte altercații, ocazii cu care s-au lovit între ei și alți participanți la petrecere cu o bâtă de base-ball din plastic, cu o coadă de mătură, cu un scaun, sunt infirmate de procesul verbal din 26 decembrie1999, aflat la dosarul urmărire penală în care sunt consemnate precizările doctorului H.C., medic legist la I.M.L. Iași și care arăta că era practic imposibilă deplasarea părții vătămate pe o distanță de circa 50 m, în care ar fi urcat și coborât scările, într-o perioadă de timp de circa 10-15 min., iar dacă această deplasare s-ar fi produs în fugă, într-o asemenea versiune, cu plăgile pe care le prezenta partea vătămată, aceasta ar fi decedat ca urmare a șocului hemoragic.

În cauză, s-au mai efectuat și alte expertize medico-legale, din care reiese fără dubii faptul că partea vătămată a suferit două plăgi, una tăiat-înțepată și o alta tăiată, produse prin lovituri active cu un corp tăietor-înțepător, cel mai probabil cuțit, neputând exclude lovirea cu un ciob de sticlă, concluzii menținute prin avizul Comisiei Superioare medico-legale de la I.M.L. Mina Minovici. În declarațiile de la dosarul urmărire penală, inculpatul C.L. recunoaște faptul că, în momentul în care a izbucnit pentru a doua oară conflictul, a luat în mână un cuțit de bucătărie cu lama de cca. 15-20 cm, dar pentru a opri scandalul prin intimidarea participanților, fără ca să lovească pe cineva cu el.

În singura declarație dată inculpatul M.C.C. arată că, în timpul încăierării, întrucât fusese deja lovit, „de frică să nu mai fiu iar lovit, am luat o sticlă și am spart-o, rămânând cu gâtul sticlei în mână. M.V. mi-a luat ciobul de sticlă din mână. După aceasta, L. a fugit și el pe scări. După el am ieșit și cu M. și soția lui.” O parte dintre martori, respectiv M.C., M.F.C., M.E., T.M., C.P., V.I., V.M.F. declară că i-au văzut pe scări, alergând după partea vătămată pe inculpatul C.L., având în mână un cuțit și pe inculpatul M.C.C. cu un ciob de sticlă în mână, fără însă ca nici unul dintre aceștia să vadă exact momentul în care partea vătămată a fost lovită de către inculpați. În totală contradicție cu aceștia se află martorii G.A.C., S.O.L., F.S., B.G., S.B., C.I., C.R., care arată că partea vătămată s-a tăiat în timp ce a căzut cu capul în vitrină în momentul în care se bătea cu inculpatul C.L.

C.V. (M.) în declarația de la dosar urmărire penală, arată că în timpul încăierării s-a spart vitrina: „L. (C.) și D. (M.) intraseră cu capurile în vitrină, continuând să se bată. După ce au reușit să iasă din învălmășală, D. a fugit din apartament pe scări. S. (M.) a pus mâna pe o sticlă pe care a spart-o, amenințând cu ciobul. L-am tras la o parte din nou pe S., luându-i ciobul din mână (..) L. era agitat, striga că vrea să se răzbune pe D. sau C., mi-a cerut cuțitul pe care eu îl luasem din bucătărie mai mult ca să îi impresionez pe eventualii agresori în cazul în care ar fi izbucnit scandalul. L. a fugit și el cu cuțitul pe scări, după M.D.” pe care l-a urmărit până în fața blocului, însă, neajungându-l a revenit, iar la etajul I, în dreptul apartamentului familiei M. i-a ieșit în față M.C., fratele părții vătămate care „avea în mână o bâtă de plastic tip baseball.

L-a lovit pe L., însă acesta, aruncând cuțitul, a parat cu mâinile și i-a smuls bâta din mână lui C., care imediat a și fugit în apartament.” Se constată așadar că materialul probator administrat până la acest moment în cauză este contradictoriu, lapidar și nu stabilește cu claritate și certitudine împrejurările săvârșirii faptelor. Or, organele de urmărire penală erau datoare să clarifice aceste contradicții. Pentru clarificarea aspectelor contradictorii și stabilirea adevărului se impune completarea urmăririi penale, în sensul de a se proceda la identificarea și audierea tuturor persoanelor care au participat, în noaptea de 28 noiembrie 1998, la petrecerea organizată de M.C. și C.R.G. în apartamentul primului, cu ocazia sărbătoririi zilei lor de naștere.

Totodată, se impune stabilirea cu certitudine a fazelor conflictului și în funcție de aceasta și a participării și vinovăției persoanelor implicate la lovirea atât a părții vătămate cât și a altor persoane, constatându-se că în cauză există certificate medico-legale atât pentru inculpatul C.L., cât și pentru martorul C.R.G., stabilindu-se încadrarea juridică a faptei pentru fiecare dintre aceștia. Extinderea cercetărilor în vederea stabilirii împrejurării dacă sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen. De asemenea, se impune a se proceda la reaudierea martorilor, la efectuarea de confruntări, precum și la administrarea oricăror altor probe, care vor apare necesare, pertinente și utile soluționării cauzei sub toate aspectele.

În consecință, urmează a se admite recursul, a se casa hotărârile atacate și conform art. 333 C. proc. pen., a se dispune restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, pentru completarea urmăririi penale. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 36 din 9 februarie 2006 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpații C.L. și M.C.C. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 492 din 30 iunie 2005 a Tribunalului Iași. Conform art. 333 C. proc. pen., dispune restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru completarea urmăririi penale. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat M.C.C., în sumă de 100 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 iunie 2006.