ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4174/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 492 din 30

iunie 2005, Tribunalul Iași în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10

alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a achitat pe inculpații:

- C.L.,

- M.C.C. zis S., în ceea ce privește

infracțiunea de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20,

raportat la art. 174 și 175 lit. i) C. pen. [(și cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., numai în ceea ce-l privește pe inculpatul M.C.C.)].

A constatat că inculpatul C.L. a

fost arestat preventiv în perioada 22 decembrieM.C.C.1999 – 19 aprilie 2000.

În baza art. 14 și art. 346 alin.

(3) C. proc. pen., a respins acțiunile civile formulate în cauză de către

părțile civile M.E.D. și C.A.S.J. Iași.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, în esență, că deși, prin rechizitoriu, situația de fapt

expusă a fost aceea că, în noaptea de 28 noiembrie 1998, în timp ce se aflau pe

holul blocului în care locuiește partea vătămată, în apropierea et. 1,

inculpații C.L. și M.C. au lovit-o cu intenție pe partea vătămată M.E.D. cu un

cuțit (primul) și respectiv cu un ciob de sticlă (al doilea), în regiunea

gâtului, zona submandibulară stânga, partea vătămată suferind plăgi tăiate ce

i-au pus viața în primejdie, raportată la toate probele dosarului și având în

vedere și principiul „in dubio pro reo”, se constată că în cauză nu există

probe certe ca inculpații i-ar fi cauzat părții vătămate leziunile suferite de

acesta.

Situația de fapt astfel cum a fost

reținută de instanță a rezultat din analiza coroborată a: declarațiilor părții

vătămate, a declarațiilor inculpaților, a declarațiilor martorilor audiați

respectiv C.R., S.O.L., M.E., C.V., B.E., C.I., C.G.R., V.C.M., V.M.F., C.I., B.G.,

C.P., M.C.F., M.C., I.D., S.A.C., V.I., a actelor și expertizelor

medico-legale, a procesului verbal de constatare la fața locului și a

celorlalte înscrisuri.

Inculpatul C.L. audiat fiind atât la

urmărirea penală, cât și în timpul cercetării judecătorești, a negat săvârșirea

faptei.

Inculpatul M.C.C. a fost audiat doar

o singură dată în timpul urmăririi penale, când a negat săvârșirea faptei,

ulterior sustrăgându-se atât la urmărirea penală cât și în timpul cercetării

judecătorești, existând indicii că ar fi plecat în străinătate.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 36 din 9 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul formulat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, împotriva sentinței penale nr. 492 din

30 iunie 2005 a Tribunalului Iași, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii a

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași solicitând admiterea

pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17

1

și 18 C. proc. pen., casarea deciziei atacate și condamnarea inculpaților

pentru faptele pentru care au fost trimiși în judecată prin actul de sesizare a

instanței, considerând dovedită cu certitudine vinovăția acestora.

Recursul este fondat pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit dispozițiilor art. 62 C.

proc. pen., „în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și

instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe

bază de probe”.

Pe de altă parte, în conformitate cu

prevederile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., „condamnarea se pronunță dacă

instanța constată că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită

de inculpat”.

Verificând actele și lucrările din

dosar, se constată că în cauză, astfel după cum ambele instanțe au reținut,

exista un dubiu cu privire la derularea evenimentelor la care, de altfel, au

fost implicate activ mai multe persoane, în afara inculpaților și a părții

vătămate, după cum același dubiu planează și asupra formei de participație a

acestora și respectiv referitor la încadrarea juridică a faptelor săvârșite de

aceștia.

Astfel, din descrierea amănunțită a

situației de fapt, se reține că inculpații, în seara zilei de 28 noiembrie 1998,

au participat la o petrecere, organizată în blocul în care locuia și partea

vătămată, de către 2 vecini, cu ocazia sărbătoririi zilei lor de naștere.

La petrecere, după miezul nopții, pe

fondul consumului de alcool, partea vătămată a generat un conflict întrucât

dorea să întrețină relații sexuale cu prietena unuia dintre sărbătoriți,

împotriva voinței acesteia, conflict care a degenerat într-o bătaie și

încăierare la care au participat mai mulți invitați, atât băieți, cât și fete.

Declarațiile luate la urmărirea

penală sub acest aspect sunt incomplete și nu s-au depus toate diligențele din

partea organelor de urmărire penală pentru a se stabili cu certitudine

desfășurarea evenimentelor și stabilirea celor implicați.

În continuare, declarațiile

participanților la incident sunt contradictorii.

O parte dintre aceștia susțin că în

învălmășeala creată, partea vătămată împreună cu inculpatul M.C.C. au căzut

peste o vitrină care s-a spart și astfel se explică tăietura părții vătămate de

la gât.

Acest aspect este însă contrazis

atât de certificatul medico-legal al părții vătămate, precum și de răspunsul

trimis de I.M.L. la adresa organului de urmărire penală prin care se solicitau

lămuriri cu privire la mecanismul producerii leziunilor victimei.

Astfel, se precizează că partea

vătămată M.E.D. a prezentat leziuni ce s-au putut produce prin lovire activă cu

un obiect tăietor-înțepător, de intensitate mare. Mecanismul de cădere cu

regiunea submandibulară într-un ciob de sticlă este puțin probabil, leziunile

având, atât morfologic, cât și localizarea caracteristice unei loviri active cu

instrumentele amintite.

De asemenea, apărările inculpaților

potrivit cărora partea vătămată după ce a căzut în vitrină și s-a tăiat, ar fi

ieșit pe holul blocului și ar fi fugit de mai multe ori până la parter și

înapoi, timp în care s-au mai produs și alte altercații, ocazii cu care s-au

lovit între ei și alți participanți la petrecere cu o bâtă de base-ball din

plastic, cu o coadă de mătură, cu un scaun, sunt infirmate de procesul verbal

din 26 decembrie1999, aflat la dosarul urmărire penală în care sunt consemnate

precizările doctorului H.C., medic legist la I.M.L. Iași și care arăta că era

practic imposibilă deplasarea părții vătămate pe o distanță de circa 50 m, în

care ar fi urcat și coborât scările, într-o perioadă de timp de circa 10-15

min., iar dacă această deplasare s-ar fi produs în fugă, într-o asemenea

versiune, cu plăgile pe care le prezenta partea vătămată, aceasta ar fi decedat

ca urmare a șocului hemoragic.

În cauză, s-au mai efectuat și alte

expertize medico-legale, din care reiese fără dubii faptul că partea vătămată a

suferit două plăgi, una tăiat-înțepată și o alta tăiată, produse prin lovituri

active cu un corp tăietor-înțepător, cel mai probabil cuțit, neputând exclude

lovirea cu un ciob de sticlă, concluzii menținute prin avizul Comisiei

Superioare medico-legale de la I.M.L. Mina Minovici.

În declarațiile de la dosarul urmărire

penală, inculpatul C.L. recunoaște faptul că, în momentul în care a izbucnit

pentru a doua oară conflictul, a luat în mână un cuțit de bucătărie cu lama de

cca. 15-20 cm, dar pentru a opri scandalul prin intimidarea participanților,

fără ca să lovească pe cineva cu el.

În singura declarație dată

inculpatul M.C.C. arată că, în timpul încăierării, întrucât fusese deja lovit, „de

frică să nu mai fiu iar lovit, am luat o sticlă și am spart-o, rămânând cu

gâtul sticlei în mână. M.V. mi-a luat ciobul de sticlă din mână. După aceasta,

L. a fugit și el pe scări. După el am ieșit și cu M. și soția lui.”

O parte dintre martori, respectiv M.C.,

M.F.C., M.E., T.M., C.P., V.I., V.M.F. declară că i-au văzut pe scări, alergând

după partea vătămată pe inculpatul C.L., având în mână un cuțit și pe inculpatul

M.C.C. cu un ciob de sticlă în mână, fără însă ca nici unul dintre aceștia să

vadă exact momentul în care partea vătămată a fost lovită de către inculpați.

În totală contradicție cu aceștia se

află martorii G.A.C., S.O.L., F.S., B.G., S.B., C.I., C.R., care arată că

partea vătămată s-a tăiat în timp ce a căzut cu capul în vitrină în momentul în

care se bătea cu inculpatul C.L.

C.V. (M.) în declarația de la dosar urmărire

penală, arată că în timpul încăierării s-a spart vitrina: „L. (C.) și D. (M.)

intraseră cu capurile în vitrină, continuând să se bată. După ce au reușit să

iasă din învălmășală, D. a fugit din apartament pe scări. S. (M.) a pus mâna pe

o sticlă pe care a spart-o, amenințând cu ciobul. L-am tras la o parte din nou

pe S., luându-i ciobul din mână (..) L. era agitat, striga că vrea să se

răzbune pe D. sau C., mi-a cerut cuțitul pe care eu îl luasem din bucătărie mai

mult ca să îi impresionez pe eventualii agresori în cazul în care ar fi

izbucnit scandalul.

L. a fugit și el cu cuțitul pe scări,

după M.D.” pe care l-a urmărit până în fața blocului, însă, neajungându-l a

revenit, iar la etajul I, în dreptul apartamentului familiei M. i-a ieșit în

față M.C., fratele părții vătămate care „avea în mână o bâtă de plastic tip

baseball. L-a lovit pe L., însă acesta, aruncând cuțitul, a parat cu mâinile și

i-a smuls bâta din mână lui C., care imediat a și fugit în apartament.”

Se constată așadar că materialul

probator administrat până la acest moment în cauză este contradictoriu, lapidar

și nu stabilește cu claritate și certitudine împrejurările săvârșirii faptelor.

Or, organele de urmărire penală erau

datoare să clarifice aceste contradicții.

Pentru clarificarea aspectelor

contradictorii și stabilirea adevărului se impune completarea urmăririi penale,

în sensul de a se proceda la identificarea și audierea tuturor persoanelor care

au participat, în noaptea de 28 noiembrie 1998, la petrecerea organizată de M.C.

și C.R.G. în apartamentul primului, cu ocazia sărbătoririi zilei lor de

naștere.

Totodată, se impune stabilirea cu

certitudine a fazelor conflictului și în funcție de aceasta și a participării

și vinovăției persoanelor implicate la lovirea atât a părții vătămate cât și a

altor persoane, constatându-se că în cauză există certificate medico-legale atât

pentru inculpatul C.L., cât și pentru martorul C.R.G., stabilindu-se încadrarea

juridică a faptei pentru fiecare dintre aceștia.

Extinderea cercetărilor în vederea

stabilirii împrejurării dacă sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 C. pen.

De asemenea, se impune a se proceda

la reaudierea martorilor, la efectuarea de confruntări, precum și la

administrarea oricăror altor probe, care vor apare necesare, pertinente și

utile soluționării cauzei sub toate aspectele.

În consecință, urmează a se admite

recursul, a se casa hotărârile atacate și conform art. 333 C. proc. pen., a se

dispune restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, pentru

completarea urmăririi penale.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 36 din

9 februarie 2006 a Curții de Apel Iași, privind pe inculpații C.L. și M.C.C.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 492 din 30 iunie 2005 a Tribunalului Iași.

Conform art. 333 C. proc. pen.,

dispune restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași pentru

completarea urmăririi penale.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a intimatului inculpat M.C.C., în sumă de 100 RON, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 iunie 2006.