ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2297/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 12 mai 2004, reclamanta SC I.A.C. SRL București, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Garda Financiară Centrală - Comisariatul General, a contestat decizia nr. 105 din 21 aprilie 2004, emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și procesul-verbal de control 1416 din 14 octombrie 2002, încheiat de Garda Financiară Centrală, solicitând anularea acestora, ca nelegale și netemeinice și exonerarea sa de plata sumei totale de 493.592.790 lei, reprezentând T.V.A., ca nedatorată bugetului de stat.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că funcționează în baza sentinței civile nr. 1981 din 10 iulie 1991, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, fiind înființată în baza Legii nr. 31/1990, cu modificările ulterioare, având ca obiect de activitate - învățământ superior, iar activitatea de învățământ superior este scutită de plata T.V.A., potrivit art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 345/2002, privind T.V.A., raportat la art. 15 alin. (5) din Legea nr. 84/1995, republicată. Reclamanta a menționat că nici ea și nici celelalte instituții de învățământ superior din România nu au depus și nu au fost luate în evidența administrației financiare, ca plătitori de T.V.A. și nu fac înregistrări distincte în evidențele contabile pentru acest segment fiscal.

Reclamanta a arătat că la 19 septembrie 2002 a fost verificată de Garda Financiară Centrală, care a constatat în mod corect, că I.A.C. își desfășoară activitatea pe principiul non profit, veniturile acestuia fiind realizate exclusiv din taxe școlare, organele de control stabilind că societatea nu este plătitoare de T.V.A. și nu datorează această taxă la bugetul de stat, iar la 10 octombrie 2002, aceleași organe de control au efectuat o nouă verificare, când s-a reținut că I.A.C. este plătitor de T.V.A., deși în acest interval de timp, între cele două controale nu a intervenit nici o modificare a legii.

Reclamanta a subliniat că activitatea de învățământ superior desfășurată de societate este scutită de T.V.A., conform art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 345/2002, aplicabilă în acel moment și conform Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, care prevedea la art. 15 alin. (5), că sunt scutite de T.V.A., activitățile de învățământ superior. Prin sentința civilă nr. 1745/2005 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă, reținându-se că reclamanta, de la înființare, a desfășurat activitate de învățământ superior; că la data înființării, anul 1991, conform Legii nr. 31/1990, avea avizele și actele de autorizare necesare, astfel încât, funcționând legal, este scutită de plata T.V.A.

prevăzută de normele fiscale pentru activitatea de învățământ. Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri în termen, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Garda Financiară - Comisariatul General. În motivarea recursurilor s-a arătat, în esență, că reclamanta este o societate comercială înființată conform Legii nr. 31/1990 și nu este o instituție de învățământ superior înființată prin lege, conform Legii nr. 84/1995 și potrivit procedurilor prevăzute de Legea nr. 88/1993; că numai activitatea de învățământ desfășurată de entități cuprinse în sistemul național de învățământ beneficiază de scutire de T.V.A. conform art. 6 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000.

Verificând cauza, în funcție de motivarea recursurilor, în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate. Din probele administrate în cauză se reține că în perioada 2000 – 2001, societatea reclamantă a încasat de la cursanți, taxe școlare pentru activitatea de învățământ superior universitar, postuniversitar și doctorat, fără să dețină autorizație provizorie de funcționare sau acreditare, conform Legii nr. 88/1993, modificată, eliberată de Ministerul Educației Naționale. Conform art. 2 din Legea nr. 144/1999, pentru modificarea Legii nr. 88/1993, privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, instituțiile de învățământ superior funcționează pe principiul non-profit, în conformitate cu criteriile și standardele de evaluare academică și acreditare prevăzute prin lege; instituțiile de învățământ superior sunt în condițiile legii, universități, academii de studii și altele similare.

La art. 31 din Legea nr. 144/1999, pentru modificarea și completarea Legii nr. 88/1993, privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, se menționează: pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza denumirile universitate, institut, academie de studii sau altele similare, numai instituțiile de învățământ superior autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. Potrivit art. 3 din Legea nr. 144/1999, procesul de acreditare a instituțiilor de învățământ superior cuprinde două faze: a) autoritatea de funcționare provizorie, în condițiile prevăzute de art. 2 din prezenta lege, care acordă dreptul de organizare a admiterii; b) acreditarea, care acordă dreptul de a organiza examen de licență după caz, de absolvire și de a elibera diplome recunoscute de Ministerul Învățământului.

Acest act normativ prevede la art. 5 pct. c) și d), că instituția de învățământ superior se înființează prin lege, numai după parcurgerea procedurilor de evaluare și acreditare. Totodată, pe perioada supusă verificării sunt incidente prevederile art. 6 A lit. b) alin. (1) din O.G. nr. 34/1997, privind completarea și modificarea unor reglementări referitoare la T.V.A., preluate din art. 6 A lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A., care precizează că sunt scutite de T.V.A., unitățile și instituțiile de învățământ cuprinse în sistemul național de învățământ aprobat prin Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare. Art. 15 alin. (5) din Legea învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare precizează că sistemul național de învățământ cuprinde: învățământul superior: învățământul universitar și învățământul postuniversitar.

În raport cu prevederile legale menționate se reține că pentru a beneficia de scutire de T.V.A., unitatea de învățământ care desfășoară activități cuprinse în sistemul național de învățământ, trebuie să fie autorizată să funcționeze provizoriu sau să fie acreditată. Având în vedere că reclamanta, societate comercială, înființată în baza Legii nr. 31/1990, nu a obținut de la Ministerul Învățământului, autorizația de funcționare provizorie, ea nu se încadrează în categoria instituțiilor de învățământ care pot beneficia de scutire de plata T.V.A., conform prevederilor art. 6 A lit. b) alin. (1) din O.G. nr. 34/1997, dispoziții preluate în art. 6 A lit. b) alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2000.

Împrejurarea că reclamanta are cod fiscal fără atributul „R”, care se acordă plătitorilor de T.V.A., nu are relevanță, întrucât intră în responsabilitatea contribuabilului, completarea declarației de înregistrare fiscală și solicitarea atribuirii Codului fiscal, conform art. 25 A lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000 și art. 1 și 2 din O.G. nr. 82/1998. Pentru considerentele expuse, recursurile vor fi admise, sentința va fi modificată și acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Garda Financiară Centrală - Comisariatul General, împotriva sentinței civile nr. 1745 din 26 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și în fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC I.A.C. SRL București, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2006.