ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2297/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 12 mai 2004, reclamanta SC I.A.C. SRL București, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare

Fiscală și Garda Financiară Centrală - Comisariatul General, a contestat

decizia nr. 105 din 21 aprilie 2004, emisă de Ministerul Finanțelor Publice -

Agenția Națională de Administrare Fiscală și procesul-verbal de control 1416

din 14 octombrie 2002, încheiat de Garda Financiară Centrală, solicitând anularea

acestora, ca nelegale și netemeinice și exonerarea sa de plata sumei totale de

493.592.790 lei, reprezentând T.V.A., ca nedatorată bugetului de stat.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că funcționează în baza sentinței civile nr. 1981 din 10 iulie

1991, pronunțată de Judecătoria sectorului 2 București, fiind înființată în

baza Legii nr. 31/1990, cu modificările ulterioare, având ca obiect de

activitate - învățământ superior, iar activitatea de învățământ superior este

scutită de plata T.V.A., potrivit art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 345/2002,

privind T.V.A., raportat la art. 15 alin. (5) din Legea nr. 84/1995,

republicată.

Reclamanta a menționat că

nici ea și nici celelalte instituții de învățământ superior din România nu au

depus și nu au fost luate în evidența administrației financiare, ca plătitori

de T.V.A. și nu fac înregistrări distincte în evidențele contabile pentru acest

segment fiscal. Reclamanta a arătat că la 19 septembrie 2002 a fost verificată de Garda Financiară Centrală, care a constatat în mod corect, că I.A.C. își

desfășoară activitatea pe principiul non profit, veniturile acestuia fiind

realizate exclusiv din taxe școlare, organele de control stabilind că

societatea nu este plătitoare de T.V.A. și nu datorează această taxă la bugetul

de stat, iar la 10 octombrie 2002, aceleași organe de control au efectuat o

nouă verificare, când s-a reținut că I.A.C. este plătitor de T.V.A., deși în

acest interval de timp, între cele două controale nu a intervenit nici o

modificare a legii.

Reclamanta a subliniat că

activitatea de învățământ superior desfășurată de societate este scutită de T.V.A.,

conform art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 345/2002, aplicabilă în acel

moment și conform Legii învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările

ulterioare, care prevedea la art. 15 alin. (5), că sunt scutite de T.V.A.,

activitățile de învățământ superior.

Prin sentința civilă nr. 1745/2005

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

acțiunea a fost admisă, reținându-se că reclamanta, de la înființare, a

desfășurat activitate de învățământ superior; că la data înființării, anul

1991, conform Legii nr. 31/1990, avea avizele și actele de autorizare necesare,

astfel încât, funcționând legal, este scutită de plata T.V.A. prevăzută de

normele fiscale pentru activitatea de învățământ.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recursuri în termen, Ministerul Finanțelor Publice - Agenția

Națională de Administrare Fiscală și Garda Financiară - Comisariatul General.

În motivarea recursurilor

s-a arătat, în esență, că reclamanta este o societate comercială înființată

conform Legii nr. 31/1990 și nu este o instituție de învățământ superior

înființată prin lege, conform Legii nr. 84/1995 și potrivit procedurilor

prevăzute de Legea nr. 88/1993; că numai activitatea de învățământ desfășurată

de entități cuprinse în sistemul național de învățământ beneficiază de scutire

de T.V.A. conform art. 6 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000.

Verificând cauza, în funcție

de motivarea recursurilor, în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursurile sunt fondate.

Din probele administrate în

cauză se reține că în perioada 2000 – 2001, societatea reclamantă a încasat de

la cursanți, taxe școlare pentru activitatea de învățământ superior

universitar, postuniversitar și doctorat, fără să dețină autorizație provizorie

de funcționare sau acreditare, conform Legii nr. 88/1993, modificată, eliberată

de Ministerul Educației Naționale.

Conform art. 2 din Legea nr.

144/1999, pentru modificarea Legii nr. 88/1993, privind acreditarea

instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, instituțiile

de învățământ superior funcționează pe principiul non-profit, în conformitate

cu criteriile și standardele de evaluare academică și acreditare prevăzute prin

lege; instituțiile de învățământ superior sunt în condițiile legii,

universități, academii de studii și altele similare.

La art. 31 din Legea nr. 144/1999,

pentru modificarea și completarea Legii nr. 88/1993, privind acreditarea

instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, se

menționează: pot desfășura activități de învățământ superior și pot utiliza

denumirile universitate, institut, academie de studii sau altele similare,

numai instituțiile de învățământ superior autorizate să funcționeze provizoriu

sau acreditate.

Potrivit art. 3 din Legea nr.

144/1999, procesul de acreditare a instituțiilor de învățământ superior

cuprinde două faze: a) autoritatea de funcționare provizorie, în condițiile

prevăzute de art. 2 din prezenta lege, care acordă dreptul de organizare a

admiterii; b) acreditarea, care acordă dreptul de a organiza examen de licență

după caz, de absolvire și de a elibera diplome recunoscute de Ministerul

Învățământului.

Acest act normativ prevede

la art. 5 pct. c) și d), că instituția de învățământ superior se înființează

prin lege, numai după parcurgerea procedurilor de evaluare și acreditare.

Totodată, pe perioada supusă

verificării sunt incidente prevederile art. 6 A lit. b) alin. (1) din O.G. nr. 34/1997, privind completarea și modificarea unor reglementări referitoare la T.V.A., preluate din art. 6 A lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000, privind T.V.A., care precizează

că sunt scutite de T.V.A., unitățile și instituțiile de învățământ cuprinse în

sistemul național de învățământ aprobat prin Legea învățământului nr. 84/1995,

republicată, cu modificările ulterioare.

Art. 15 alin. (5) din Legea

învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare precizează

că sistemul național de învățământ cuprinde: învățământul superior:

învățământul universitar și învățământul postuniversitar.

În raport cu prevederile

legale menționate se reține că pentru a beneficia de scutire de T.V.A.,

unitatea de învățământ care desfășoară activități cuprinse în sistemul național

de învățământ, trebuie să fie autorizată să funcționeze provizoriu sau să fie

acreditată.

Având în vedere că

reclamanta, societate comercială, înființată în baza Legii nr. 31/1990, nu a

obținut de la Ministerul Învățământului, autorizația de funcționare provizorie,

ea nu se încadrează în categoria instituțiilor de învățământ care pot beneficia

de scutire de plata T.V.A., conform prevederilor art. 6 A lit. b) alin. (1) din O.G. nr. 34/1997, dispoziții preluate în art. 6 A lit. b) alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2000.

Împrejurarea că reclamanta

are cod fiscal fără atributul „R”, care se acordă plătitorilor de T.V.A., nu

are relevanță, întrucât intră în responsabilitatea contribuabilului,

completarea declarației de înregistrare fiscală și solicitarea atribuirii Codului

fiscal, conform art. 25 A lit. a) din O.U.G. nr. 17/2000 și art. 1 și 2 din O.G.

nr. 82/1998.

Pentru considerentele expuse,

recursurile vor fi admise, sentința va fi modificată și acțiunea va fi respinsă

ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și

Garda Financiară Centrală - Comisariatul General, împotriva sentinței civile nr.

1745 din 26 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

în fond, respinge acțiunea formulată de reclamanta SC I.A.C. SRL București, ca

neîntemeiată.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 iunie 2006.