ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5522/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 1745 din 26 octombrie 2005 a

Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,

a fost admisă acțiunea reclamantei SC I.A.C.I.S.T.E. SRL, reținându-se că aceasta,

la data înființării, în anul 1991, conform Legii nr. 31/1990, avea avizele și actele

de autorizare necesare, astfel că, funcționând legal, este scutită de plata T.V.A.

prevăzută de normele fiscale pentru activitatea de învățământ.

Prin decizia nr. 2297

din 20 iunie 2006, Înalta Curte de Casație și Justiție, a admis recursurile declarate

de Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. și Garda Financiară Centrală - Comisariatul

General împotriva sentinței civile nr. 1745 din 26 octombrie 2005 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a de contencios, administrativ și fiscal, a modificat sentința

atacată, iar pe fond a respins acțiunea formulată de reclamanta SC

I.A.C.I.S.T.E. SRL București, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de control judiciar a reținut, în esență, că în raport de dispozițiile

din Legea nr. 144/1999 și din Legea nr. 84/1995, pentru a beneficia de scutire de

taxa pe valoarea adăugată unitatea de învățământ care desfășoară activități cuprinse

în sistemul național de învățământ trebuie să fie autorizată să funcționeze provizoriu

sau să fie acreditată.

Instanța de control judiciar

a constatat că reclamanta nu se încadrează în categoria instituțiilor de învățământ

care pot beneficia de scutire de plata T.V.A. conform prevederilor art. 6 A

lit. b) alin. (1) din O.G. nr. 34/1997, dispoziții preluate în art. 6 A lit. b)

alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2000.

SC C.I.I.S.T.E. SRL a

formulat cerere de revizuire împotriva deciziei din 20 iunie 2006 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal,

în Dosarul nr. 30678/1/ 2005, invocând ca temei legal dispozițiile art. 322

pct. 5 și următoarele din C. proc. civ.

Revizuenta a solicitat

și suspendarea executării deciziei nr. 2297/2006 până la soluționarea cererii de

revizuire, precum și anularea procesului-verbal de control din 14 octombrie 2002

încheiat de Garda Financiară Centrală și a deciziei din 21 aprilie 2004 emisă de

Ministerul Finanțelor – A.N.A.F., cu exonerarea de plata sumei totale de 493.592.790

RON reprezentând T.V.A.

În motivarea cererii de

revizuire, revizuenta a menționat faptul că după pronunțarea deciziei a cărei revizuire

se solicită a descoperit înscrisuri relevante în ceea ce privește soluția pronunțată

în cauză, respectiv, adresa din 16 martie 2010 a M.F.-A.N.A.F., din 9 martie 2010

a Primăriei Tecuci, din 26 februarie 2010, din 5 iulie 2005 emisă de Direcția Venituri

Buget Local sector 2, adresa din 17 noiembrie 2009 emisă de M.F.P. – D.L.I.D., deciziile

de impunere pentru anul 2009, 2010.

Se arată că înscrisurile

în baza cărora a formulat prezenta cerere de revizuire, deși relevante, nu au putut

fi înfățișate instanței întrucât au fost reținute de Ministerul Finanțelor dar și

de alte instituții ale statului, iar dacă erau cunoscute acestea erau apte să conducă

la o altă soluție decât cea pronunțată, respectiv aceea potrivit căreia taxele universitare

încasate de la studenții săi nu erau supuse T.V.A-ului.

Înalta Curte de Casație

și Justiție analizând cererea de revizuire în raport de dispozițiile art. 322

pct. 5 C. proc. civ., apreciază că aceasta este nefondată, pentru considerentele

ce urmează a fi expuse.

Potrivit art. 322

pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de

apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs

atunci când evocă fondul, se poate cere „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit

înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate

dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a

modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire

se cere”.

Revizuirea formulată în

cauza de față, se întemeiază pe situația prevăzută în teza I a art. 322 pct. 5 C.

proc. civ.

În raport de dispozițiile

legale enunțate, pentru a fi admisibilă o astfel de cerere de revizuire, se impune

îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: revizuenta să invoce un înscris;

acesta să fie doveditor în sensul procedural al termenului, respectiv trebuie să

fie probant prin el însuși fără a fi nevoie să fie completat cu alte mijloace de

probă; înscrisul să fie descoperit după darea hotărârii, deci să fie nou; înscrisul

să fi existat la data pronunțării hotărârii; înscrisul nu a putut fi înfățișat în

procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru

că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința

părții; înscrisul este determinant; înscrisul trebuie prezentat de revizuent.

Înscrisurile invocate

de revizuentă nu îndeplinesc condițiile cumulative menționate anterior.

Unele dintre acestea sunt

emise ulterior pronunțării deciziei a cărei revizuire se solicită, neîndeplinind

cerința ca acestea să fi existat la data pronunțării hotărârii întrucât înscrisurile

constituite ulterior nu pot servi drept temei al revizuirii, cerința desprinsă din

cuprinsul art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Adresa din 5 iulie 2005

emisă de Consiliul Local al Sectorului 2 – Direcția Venituri Buget Local București

prin care se comunică faptul că Institutul Academic de Consultanță, Instruire, Editură

și Servicii, „Tehnoeconomia Europeană” este scutit de plata impozitului pe clădiri

și teren, de asemenea, nu poate conduce la aprecierea ca întemeiată a cererii de

revizuire. Înscrisul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din

C. proc. civ., respectiv nu este doveditor, putea fi procurat și depus la dosar

dacă se considera necesar prin diligența părții interesate și nu este determinant

în soluționarea cauzei.

Având în vedere considerentele

expuse cât și faptul că în cauză, în cadrul cererii de revizuire întemeiată pe

art. 322 pct. 5 C. proc. civ., nu se pune problema realizării unui control judiciar,

ci a unei noi judecăți pe temeiul unor elemente noi (în speță, înscrisuri doveditoare)

ce nu au format obiectul judecății finalizate cu pronunțarea hotărârii a cărei revizuire

se solicită, iar înscrisurile la care se face referire în cererea de revizuire nu

îndeplinesc condițiile menționate anterior pentru a putea fi admisă o astfel de

cerere, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de SC C.I.I.S.T.E. SRL împotriva deciziei nr. 2297 din 20 iunie 2006 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal,

ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 decembrie 2010.