ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3212/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 aprilie 2008 la Curtea

de Apel Craiova, Universitatea C.B. Târgu Jiu a formulat recurs împotriva sentinței

nr. 66 din 6 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței

Curții de Apel în sensul admiterii acțiunii recurentei - reclamante.

În motivarea recursului,

recurenta susține că potrivit Legii nr. 84/1955 privind învățământul art. 60 alin.

(1) prevede că: activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme:

de zi, seral cu frecvență redusă și la distanță.

Așa fiind, a susținut

recurentul activitatea desfășurată de universitate „învățământul la distanță”

în perioada 1999-2002, este legală întrucât universitatea avea cursuri de zi și

chiar neautorizată dacă ar fi, recurenta consideră că nu este activitate de comerț

și ca atare nu există o bază legală pentru calcularea T.V.A..

A.N.A.F. și D.G.F.P. a Județului

Gorj a formulat întâmpinare la 14 iulie 2008, precizând că în mod corect

instanța de fond a reținut faptul că prin H.G. nr. 696 din 17 august 2000

Universitatea C.B. Târgu Jiu, a fost acreditată privind specializarea Drept -

forma învățământ „zi”, neexistând o acreditare sau autorizație de funcționare

provizorie pentru forma de „învățământ la distanță”.

Mai mult se menționează că

numai în măsura în care unitatea de învățământ ar fi îndeplinit condiția legală

de a fi autorizată să funcționeze provizoriu sau de a fi acreditată ar fi putut

beneficia de scutire de T.V.A.

Se mai arată de intimata că

atât din conținutul H.G. nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare

acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ

superior cât și din conținutul H.G. nr. 1082/2003 pentru modificarea H.G. nr. 410/2002,

se reține că Universitatea C.B. Târgu Jiu, a fost acreditată pentru forma de învățământ

„zi” pentru specializările drept, finanțe - bănci și economia comerțului,

turismului și serviciilor și nu pentru forma de „învățământ la distanță”.

Legea privind acreditarea instituțiilor

de învățământ superior și recunoașterea diplomelor prevede ca autorizarea de funcționare

provizorie pentru facultate, colegii și specializări, se acordă de Guvern, iar hotărârile

emise de acesta, în aplicarea legii stipulează specializarea, durata studiilor

și forma de organizare respectiv „zi”, „învățământ la distanță”, „ învățământ

cu frecvența redusă”.

Potrivit adresei nr. 24319

din 22 ianuarie 2007 a M.E.C. – Direcția de Audit „ Specializările învățământ

la distanță, drept, Târgu Jiu și „învățământ la distanță” Drept Slatina, nu

figurează în nici o hotărâre de guvern ca fiind autorizate provizoriu sau

acreditate.

Specializările învățământ „la

distanță” finanțe bănci Târgu Jiu – „învățământ la distanță” - economia comerțului,

turismului și serviciilor Slatina, nu figurează în H.G. nr. 1082/2003 pentru

modificarea H.G. nr. 410/2002.

Deci a subliniat

intimata-pârâtă, întrucât recurenta-reclamantă nu deține autorizație de funcționare

provizorie pentru forma de învățământ „la distanță” – specializările drept,

finanțe-bănci, economia comerțului, turismului și serviciilor, desfășurate la

„Slatina și Târgu Jiu, Universitatea „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu nu se încadrează

în categoria instituțiilor de învățământ care pot beneficia de scutire de plata

TVA, conform prevederilor art. 6 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000, art. 9 alin.

(1) lit. e) din Legea nr. 345/2002 și art. 141 lit. f) din C. fiscal.

Cât privește susținerea

recurentei că s-ar datora T.V.A., intimata a invocat dispozițiile art. 6 lit.

b) din O.U.G. nr. 17/2000 privind T.V.A. potrivit cărora: „sunt scutite de T.V.A.

următoarele operațiuni :

A) Livrările de bunuri și

prestările de servicii rezultate din activitatea specifică autorizată…;

B) Unitățile și instituțiile

de învățământ aprobate prin Legea Învățământului nr. 84/1995, republicată, cu

modificările, iar potrivit pct. 4.2. din H.G. nr. 401/2000 privind normele

metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 17/2000: „sunt scutite de T.V.A.,

unitățile autorizate de M.E.N., să desfășoare activitățile cuprinse în sistemul

național de învățământ reglementate de art. 15 alin. (5) din Legea Învățământului

nr. 84/1995 republicată”.

Deci plata T.V.A. a precizat

intimata pentru prestările de servicii rezultate din activitățile neautorizate

desfășurate de recurentă, fără a avea vreo legătură cu caracterul comercial sau

necomercial al activității desfășurate.

În fața instanței de recurs

nu s-au mai administrat alte probe, față de cele prezentate în fața instanței

de fond.

Din actele cauzei Înalta

Curte de Casație și Justiție constată că prin sentința nr. 66 din 6 martie 2008,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins contestația

formulată de Universitatea C.B. Târgu Jiu, în contradictoriu cu D.G.F.P. a Județului

Gorj și A.N.A.F., având ca obiect anularea actului de control taxe și impozite.

Instanța de fond a reținut

că, în perioada 1 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2006, reclamanta Universitatea C.B.

Târgu Jiu, a fost supusă unei inspecții fiscale ce a vizat perioada 1 ianuarie

2001 – 31 decembrie 2006. Organul fiscal a reținut că în perioada ianuarie 2001

– aprilie 2005, recurenta - reclamantă a încasat de la cursanți taxe școlare pentru

activitățile de învățământ universitar, forma învățământ la distanță,

specializările drept, finanțe - bănci, economia comerțului turismului și

serviciilor desfășurate, la Slatina și Târgu Jiu, fără să dețină autorizație

provizorie de funcționare sau acreditare pentru această formă de învățământ.

S-a mai reținut că în anii

2001 - 2003, universitatea a organizat concurs de admitere la specializările

drept, finanțe - bănci, economia comerțului, turismului și serviciilor, „învățământ

la distanță”, desfășurate la Slatina și Târgu Jiu, încasând taxa de

participare, fără însă  a deține autorizație provizorie de organizare –

admitere.

Ca atare, organul fiscal a

procedat la calcularea T.V.A. asupra veniturilor astfel obținute.

Instanța de fond a reținut a

fi incidente în cauză dispozițiile art. 2 din Legea nr. 88/1993, republicată,

potrivit cărora instituțiile de învățământ superior funcționează pe principiul

nonprofit. De asemenea se rețin incidente dispozițiile art. 29 din același act normativ

care stipulează că „specializările sunt considerate unități distincte care se supun

separat procedurii de evaluare academică și acreditare prevăzute de lege”.

S-au mai reținut a fi

aplicabile dispozițiile art. 15 și art. 16 din Legea nr. 84/1995 și cele ale Ordinului

M.E.N., nr. 3289 din 19 februarie 1998, nr. 5181/1998, potrivit cărora,

centrele de învățământ la distanță operează în cadrul specializărilor

autorizate sau acreditate conform cu reglementările legale.

Conform H.G. nr. 696 din 17

august 2000, pentru Universitatea C.B. Târgu Jiu a fost acreditată specializare

drept, forma de învățământ zi, neacordându-se astfel o acreditare sau

autorizare de funcționare provizorie pentru forma de învățământ la distanță.

Deci, a reținut instanța de fond,

recurenta – reclamant nu este scutită de plata T.V.A..

Verificându-se actele

cauzei, hotărârea atacată, și avându-se în vedere motivele de recurs formulate,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sentința atacată este legală și

temeinică astfel că recursul declarat va fi respins în baza art. 312 din C. proc.

civ.

Conform H.G. nr. 410/2002 și

H.G. nr. 1082/2003 se constată că Universitatea C.B. Târgu Jiu a fost

acreditată pentru forma de învățământ la zi și nu pentru forma de învățământ la

distanță.

Deci reclamanta nedeținând autorizație

de funcționare provizorie pentru forma de „învățământ la distanță”,

specializările drept, finanțe - bănci, economia comerțului, turismului și

serviciilor, desfășurate la Slatina și Târgu Jiu Universitatea C.B. Târgu Jiu,

nu se încadrează în categoria instituțiilor de învățământ care pot beneficia de

scutiri de plata T.V.A..

Așa fiind în mod corect,

intimata a emis Decizia nr. 114/2007 și adresa din 22 ianuarie 2007

stabilindu-se astfel ca recurenta - reclamantă să plătească T.V.A. pentru

veniturile obținute din taxa de școlarizare și taxa de participare la concursurile

de admitere.

Recursul declarat fiind

neîntemeiat urmează a fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Universitatea C.B. Târgu Jiu împotriva sentinței nr. 66 din 6 martie 2008 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 octombrie 2008.