ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 750/2014

Procedura derulată în fața primei instanței Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 979/44/2012, reclamanta T.V.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea actului administrativ din 25 iulie 2012 eliberat de Ministerul Educației Naționale și recunoașterea dreptului său de a participa la examenul de titularizare organizat de pârât. În motivarea cererii, reclamanta a arătat următoarele: A urmat cursurile Universității "S.H."- Facultatea de Limba și literatură română - Limba și literatura engleză, Forma de învățământ ID, iar în anul 2007 a promovat examenul de licență, eliberându-i-se Diploma de licență, purtând antetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. A promovat examenul de definitivat organizat de pârât, ajungând profesor gradul I și a participat la diferite concursuri organizate de pârât, ocupând post de profesor de limba și literatura română în cadrul Școlii de Arte și Meserii din localitatea Mihai Bravu, comuna Victoria, județul Brăila. În luna aprilie 2012, în urma organizării examenului de titularizare, a depus dosarul la Inspectoratul Școlar Județean Brăila, însă i-a fost respins, pe motiv că, în conformitate cu prevederile art. 161 alin. (3) și (4) din Ordinul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5560/2011, facultatea pe care a absolvit-o, forma de învățământ ID nu era acreditată sau autorizată provizoriu la anul I de studii. A formulat plângere prealabilă la autoritatea pârâtă, care i-a răspuns prin actul administrativ din 25 iulie 2012, expunând aceleași motive ca Inspectoratul Școlar Județean Brăila. Se impune a se observa că în art. 161 din ordinul invocat nu este prevăzută obligativitatea autorizării provizorii în anul I de studii, facultatea pe care a urmat-o fiind acreditată în timp ce urma cursurile, prin H.G. nr. 940/2004, prin care a fost modificată H.G. nr. 410/2002. De asemenea, diploma de licență este valabilă, nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească nu s-au pronunțat în sensul revocării acesteia și, implicit, a dreptului de participare la examenul de titularizare. În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 554/2004 și ale Ordinului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5560/2012.

Apărările formulate în cauză Pârâtul Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului a invocat, prin întâmpinare, excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr. 17399/25 iulie 2012, excepția lipsei procedurii prealabile, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 565 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, s-a dispus respingerea acțiunii formulate de reclamanta T.V.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului, ca nefondată. Pentru a hotărî în acest sens, prima instanță a reținut următoarele: Din analiza coroborată a prevederilor art. 7 lit. e) din Legea nr. 128/1998 privind Statutul personalului didactic, art. 1, art. 5 lit. d), art. 27 și art. 30 alin. (1) din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior rezultă că înscrierea la concursul pentru ocuparea funcțiilor didactice este condiționată de absolvirea unei instituții de studii superioare înființate și organizate potrivit legii. Cum din verificările și recomandările autorității pârâte rezultă că centrele teritoriale ale Universității "S.H." nu sunt acreditate sau autorizate în condițiile art. 5 din Legea nr. 88/1993 în mod corect participarea reclamantei la examen nu a fost permisă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 565 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta T.V.V., susținând că este neegală și netemeinică, pentru următoarele motive: În mod eronat prima instanță a reținut că refuzul de participare la examenul de titularizare a fost unul justificat. Astfel, potrivit dispozițiilor H.G. nr. 533/1999 privind autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior de stat și particular, autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru forma de învățământ de zi specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ zi, pot funcționa și la forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare și funcționare provizorie sau acreditare de către Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare. Este de neînțeles cum în anul 2012 nu îi sunt recunoscute studiile, având la bază o diplomă de licență purtând antetul Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, în timp ce în anii anteriori aceste studii i-au fost recunoscute. Diploma de licență este valabilă, nefiind revocată de nicio autoritate administrativă sau instanță judecătorească astfel că interpretarea dată de prima instanță este de natură să-i afecteze drepturile și interesele sale legitime. În considerarea acestor motive în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 565/2012 a Curții de Apel Galați, în sensul admiterii cererii, anulării actului administrativ din 25 iulie 2012 eliberat de Ministerul Educației Cercetării Tineretului și Sportului, precum și recunoașterea dreptului său de a participa la examenul de titularizare organizat de pârât.

Apărările formulare de intimatul Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) Prin întâmpinare, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea Sentinței civile nr. 565 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, susținând că și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către Universitatea "S.H." și că nu este culpa Ministerului Educației Naționale, dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Acțiunea în contencios administrativ supusă judecății are ca obiect: (i) anularea adresei nr. 17399 din 25 iulie 2012 emisă de Ministerul Educației Naționale; (ii) recunoașterea dreptului reclamantei de a participa la examenul de titularizare organizat de pârât. Prin adresa nr. 17399 din 25 iulie 2012 a cărei anulare se solicită, pârâtul Ministerul Educației Naționale a răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva refuzului de participare la examenul de titularizare din data de 2 august 2012, refuz comunicat prin adresa nr. 361 din 27 aprilie 2012 emisă de Centrul de Concurs nr. 1 - Liceul Pedagogic "D.P.P." Brăila. Față de definiția legală a actului administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte constată că adresa nr. 17399 din 25 iulie 2012 nu întrunește caracteristicile unui act administrativ, întrucât nu produce prin ea însăși efecte juridice, în sensul de a da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice. Prin urmare, capătul de cerere având ca obiect anularea adresei nr. 17399 din 25 iulie 2012 este inadmisibil, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. În privința pretinsului refuz al pârâtului Ministerul Educației Naționale de a-i recunoaște reclamantei dreptul de a participa la examenul de titularizare din 2 august 2012, Înalta Curte observă că acest refuz apreciat ca fiind unul nejustificat nu a fost exprimat de pârâtul Ministerul Educației Naționale, ci de autoritatea administrativă cu atribuții în examinarea îndeplinirii condițiilor de participare la acest examen de titularizare, respectiv Centrul de concurs nr. 1 Brăila. De asemenea, se constată că Ministerul Educației Naționale nu are atribuții privitoare la emiterea unui act administrativ de recunoaștere a diplomelor de licență eliberate de Universitatea "S.H.". Aceste diplome de licență sunt acte administrative care se bucură de prezumțiile de autenticitate, veridicitate și legalitate, astfel că, atât timp cât nu sunt desființate prin intermediul căilor prevăzute de lege, ele produc efecte juridice. În soluționarea prezentului litigiu nu are relevanță verificarea aspectelor legate de acreditarea instituției de învățământ care a eliberat diploma de licență a reclamantei, de vreme ce sesizarea instanței nu vizează legalitatea emiterii actului administrativ reprezentat de diploma de licență. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, care suplinesc motivarea primei instanțe, Înalta Curte urmează să dispună, în temeiul art. 20 de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta T.V.V.