ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 750/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 750/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Procedura derulată în fața primei
instanței
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Galați sub nr. 979/44/2012, reclamanta T.V.V. a solicitat, în
contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale pronunțarea unei
hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea actului administrativ
din 25 iulie 2012 eliberat de Ministerul Educației Naționale și recunoașterea
dreptului său de a participa la examenul de titularizare organizat de pârât.
În motivarea cererii,
reclamanta a arătat următoarele:
A urmat cursurile
Universității "S.H."- Facultatea de Limba și literatură română -
Limba și literatura engleză, Forma de învățământ ID, iar în anul 2007 a
promovat examenul de licență, eliberându-i-se Diploma de licență, purtând
antetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
A promovat examenul
de definitivat organizat de pârât, ajungând profesor gradul I și a participat
la diferite concursuri organizate de pârât, ocupând post de profesor de limba
și literatura română în cadrul Școlii de Arte și Meserii din localitatea Mihai
Bravu, comuna Victoria, județul Brăila.
În luna aprilie 2012,
în urma organizării examenului de titularizare, a depus dosarul la
Inspectoratul Școlar Județean Brăila, însă i-a fost respins, pe motiv că, în
conformitate cu prevederile art. 161 alin. (3) și (4) din Ordinul Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5560/2011, facultatea pe
care a absolvit-o, forma de învățământ ID nu era acreditată sau autorizată
provizoriu la anul I de studii.
A formulat plângere
prealabilă la autoritatea pârâtă, care i-a răspuns prin actul administrativ din
25 iulie 2012, expunând aceleași motive ca Inspectoratul Școlar Județean
Brăila.
Se impune a se
observa că în art. 161 din ordinul invocat nu este prevăzută obligativitatea
autorizării provizorii în anul I de studii, facultatea pe care a urmat-o fiind
acreditată în timp ce urma cursurile, prin H.G. nr. 940/2004, prin care a fost
modificată H.G. nr. 410/2002.
De asemenea, diploma
de licență este valabilă, nicio autoritate administrativă sau instanță
judecătorească nu s-au pronunțat în sensul revocării acesteia și, implicit, a
dreptului de participare la examenul de titularizare.
În drept, au fost
invocate prevederile Legii nr. 554/2004 și ale Ordinului Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului nr. 5560/2012.
Apărările
formulate în cauză
Pârâtul Ministerul
Educației Cercetării Tineretului și Sportului a invocat, prin întâmpinare,
excepția inadmisibilității cererii de anulare a adresei nr. 17399/25 iulie
2012, excepția lipsei procedurii prealabile, iar, pe fond, a solicitat
respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Hotărârea primei
instanțe
Prin Sentința civilă
nr. 565 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția
contencios administrativ și fiscal, s-a dispus respingerea acțiunii formulate
de reclamanta T.V.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației
Cercetării Tineretului și Sportului, ca nefondată.
Pentru a hotărî în
acest sens, prima instanță a reținut următoarele:
Din analiza
coroborată a prevederilor art. 7 lit. e) din Legea nr. 128/1998 privind
Statutul personalului didactic, art. 1, art. 5 lit. d), art. 27 și art. 30
alin. (1) din Legea nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ
superior rezultă că înscrierea la concursul pentru ocuparea funcțiilor
didactice este condiționată de absolvirea unei instituții de studii superioare
înființate și organizate potrivit legii.
Cum din verificările
și recomandările autorității pârâte rezultă că centrele teritoriale ale
Universității "S.H." nu sunt acreditate sau autorizate în condițiile
art. 5 din Legea nr. 88/1993 în mod corect participarea reclamantei la examen
nu a fost permisă.
Calea de atac
exercitată în cauză
Împotriva Sentinței
civile nr. 565 din 20 noiembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Galați,
secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termen legal,
reclamanta T.V.V., susținând că este neegală și netemeinică, pentru următoarele
motive:
În mod eronat prima
instanță a reținut că refuzul de participare la examenul de titularizare a fost
unul justificat.
Astfel, potrivit
dispozițiilor H.G. nr. 533/1999 privind autorizarea de funcționare provizorie
sau acreditarea specializărilor din cadrul instituțiilor de învățământ superior
de stat și particular, autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se
acordă pentru forma de învățământ de zi specializările autorizate sau
acreditate, care funcționează la forma de învățământ zi, pot funcționa și la
forma de învățământ seral și fără frecvență, fără a fi necesară îndeplinirea
procedurii de autorizare și funcționare provizorie sau acreditare de către
Consiliul Național de Evaluare Academică și Acreditare.
Este de neînțeles cum
în anul 2012 nu îi sunt recunoscute studiile, având la bază o diplomă de
licență purtând antetul Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și
Sportului, în timp ce în anii anteriori aceste studii i-au fost recunoscute.
Diploma de licență
este valabilă, nefiind revocată de nicio autoritate administrativă sau instanță
judecătorească astfel că interpretarea dată de prima instanță este de natură
să-i afecteze drepturile și interesele sale legitime.
În considerarea
acestor motive în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurenta a
solicitat admiterea recursului, modificarea Sentinței civile nr. 565/2012 a
Curții de Apel Galați, în sensul admiterii cererii, anulării actului
administrativ din 25 iulie 2012 eliberat de Ministerul Educației Cercetării
Tineretului și Sportului, precum și recunoașterea dreptului său de a participa
la examenul de titularizare organizat de pârât.
Apărările
formulare de intimatul Ministerul Educației Naționale (fost Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului)
Prin întâmpinare,
intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea
Sentinței civile nr. 565 din 20 noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați,
susținând că și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau în ceea ce privește
emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către Universitatea
"S.H." și că nu este culpa Ministerului Educației Naționale, dacă
aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința
recurată, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele
potrivit art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul
este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează.
Argumente de fapt
și de drept relevante
Acțiunea în
contencios administrativ supusă judecății are ca obiect:
(i) anularea adresei
nr. 17399 din 25 iulie 2012 emisă de Ministerul Educației Naționale;
(ii) recunoașterea
dreptului reclamantei de a participa la examenul de titularizare organizat de
pârât.
Prin adresa nr. 17399
din 25 iulie 2012 a cărei anulare se solicită, pârâtul Ministerul Educației
Naționale a răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva
refuzului de participare la examenul de titularizare din data de 2 august 2012,
refuz comunicat prin adresa nr. 361 din 27 aprilie 2012 emisă de Centrul de
Concurs nr. 1 - Liceul Pedagogic "D.P.P." Brăila.
Față de definiția
legală a actului administrativ, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza I din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Înalta Curte constată că
adresa nr. 17399 din 25 iulie 2012 nu întrunește caracteristicile unui act
administrativ, întrucât nu produce prin ea însăși efecte juridice, în sensul de
a da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice.
Prin urmare, capătul
de cerere având ca obiect anularea adresei nr. 17399 din 25 iulie 2012 este
inadmisibil, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din
Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările
ulterioare.
În privința
pretinsului refuz al pârâtului Ministerul Educației Naționale de a-i recunoaște
reclamantei dreptul de a participa la examenul de titularizare din 2 august
2012, Înalta Curte observă că acest refuz apreciat ca fiind unul nejustificat
nu a fost exprimat de pârâtul Ministerul Educației Naționale, ci de autoritatea
administrativă cu atribuții în examinarea îndeplinirii condițiilor de
participare la acest examen de titularizare, respectiv Centrul de concurs nr. 1
Brăila.
De asemenea, se
constată că Ministerul Educației Naționale nu are atribuții privitoare la
emiterea unui act administrativ de recunoaștere a diplomelor de licență
eliberate de Universitatea "S.H.". Aceste diplome de licență sunt
acte administrative care se bucură de prezumțiile de autenticitate,
veridicitate și legalitate, astfel că, atât timp cât nu sunt desființate prin
intermediul căilor prevăzute de lege, ele produc efecte juridice.
În soluționarea
prezentului litigiu nu are relevanță verificarea aspectelor legate de
acreditarea instituției de învățământ care a eliberat diploma de licență a
reclamantei, de vreme ce sesizarea instanței nu vizează legalitatea emiterii
actului administrativ reprezentat de diploma de licență.
Temeiul legal al
soluției instanței de recurs
Pentru considerentele
expuse, care suplinesc motivarea primei instanțe, Înalta Curte urmează să
dispună, în temeiul art. 20 de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat
de reclamanta T.V.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de reclamanta T.V.V. împotriva Sentinței civile nr. 565 din 20
noiembrie 2012 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 18 februarie 2014
Procesat de GGC - AS