ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4489/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 83/2012 din 5 martie 2012 Curtea de Apel Iași – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.A., a dispus anularea adresei nr. 50973 din 04 octombrie 2011 emisă de pârât și a respins celelalte capete de cerere ca nefondate. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată în cauză, instanța a apreciat că este neîntemeiată, reținând că în cauză pârâtul are calitate procesuală pasivă fiind emitentul actului administrativ contestat și ținut a răspunde de legalitatea acestuia.

Raportat la solicitarea reclamantei să recunoască valabilitatea diplomei de licență emisă reclamatei în 2007, ca urmare a absolvirii Facultății de Științe Juridice și Administrative din Brașov, specializarea Administrație Publică, din cadrul Universității ”S.H.” curtea a apreciat că pârâtul are calitate procesuală, atâta timp cât chiar acesta consideră că este în măsură să nu recunoască valabilitatea diplomei de licență emisă reclamatei.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că după efectuarea procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamanta a sesizat Curtea de Apel Iași cu acțiune în anularea adresei nr. 50973 din 04 octombrie 2011 emisă de pârât, obligarea pârâtului să recunoască valabilitatea diplomei de licență emisă reclamatei în 2007, ca urmare a absolvirii în anul 2003, a Facultății de Științe Juridice și Administrative din Brașov, specializarea Administrație Publică, din cadrul Universității ”S.H.”, forma de învățământ ID și obligarea pârâtului să emită o nouă adresă prin care să recunoască valabilitatea diplomei de licență . Curtea a apreciat că actul atacat, respectiv adresa din 04 octombrie 2011, chiar și în ipoteza în care provine de la o autoritate publică centrală, este nelegal întrucât nu poate să înlăture dreptul reclamantei de a fi licențiată a unei instituții de învățământ superior, drept care a fost deja atestat printr-un înscris oficial, ce se bucură de prezumția de legalitate.

În acest context, Curtea a apreciat că, atâta timp cât nici la încheierea perioadei de monitorizare și nici ulterior acestui moment, Ministerul Educației, în exercitarea atribuției sale de control și monitorizare a aplicării prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ de stat și particulare, nu a reclamat nereguli în procesul de organizare a admiterii, al funcționarii domeniilor de studiu pentru care s-a obținut acreditarea sau autorizația de funcționare provizorie, precum și în cel al susținerii examenului de licență, organul de specialitate al administrației publice centrale, cu rol de organizator și conducător al sistemului național de educație, nu mai poate invoca nevalabilitatea diplomei emisă reclamantei.

Instanța de fond a apreciat că „opinia” intimatului-pârât emisă prin conținutul adresei contestate o prejudiciază pe recurenta-reclamantă în drepturile sale recunoscute de lege, determinat de faptul că diploma sa de licență nu a fost anulată până la data pronunțării sentinței, consecința acestei adrese fiind refuzul angajatorului reclamantei de a dispune reîncadrarea sa pe un post cu studii superioare. S-a reținut de către instanță că apărările pârâtei legate de acreditarea/neacreditarea formei de învățământ la distanță nu se circumscriu obiectului acțiunii, că acțiunea formulată în prezenta cauză nu privește anularea diplomei de licență și că numai în această situație pot fi analizate considerente legate de acreditarea/ neacreditarea formei de învățământ la distanță.

S-a mai reținut că, în acest context, actul administrativ atacat nu are nici un efect anulator asupra diplomei recurentei, act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, prin care i se recunoaște acesteia calitatea de licențiat în specializarea Administrație Publică, cu toate drepturile aferente. În considerentele sentinței atacate s-a mai reținut că cererea reclamantei ca pârâtul să recunoască valabilitatea diplomei de licență emisă reclamantei în 2007, ca urmare a absolvirii Facultății de Științe Juridice și Administrative din Brașov, specializarea Administrație Publică și, în consecință, să emită un act din care să rezulte că diploma de licență este valabilă, este neîntemeiată, atâta timp cât reclamanta este în posesia diplomei de licență, act ce nu a fost revocat sau anulat, bucurându-se astfel de prezumția de valabilitate și fiind opozabil erga omnes, iar adresa 50973 din 04 octombrie 2011, urmează a fi anulată de către instanță.

Fața de situația de fapt reținută, văzând în drept și dispozițiile art. 1 și 18 alin. (4) din legea nr. 554/2004 instanța a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă în ceea ce privește anularea adresei nr. 50973 din 04 octombrie 2011 emisă de pârât și a respins celelalte capete de cerere ca nefondate.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive: - instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, respectiv adresa nr. 50973 din 4 octombrie 2011, aceasta neavând caracterul unui act administrativ, ci al unei corespondențe prin care se comunică un răspuns la o petiție; - în mod nelegal s-a apreciat că există vreo obligație a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului de a recunoaște o diplomă de licență, valabilitatea diplomei rezultând fără nici o formalitate, din actul înscris dacă a fost emis în condițiile legii.

Recurentul și-a încadrat în drept motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut că adresa nr. 50973 din 4 octombrie 2011 emisă de Direcția Generală Juridică - Direcția Avizare Acte și Contencios a Ministerului Educației Cercetării Tineretului și Sportului reprezintă un act administrativ, respectiv un act susceptibil de a da naștere, modifica sau stinge raporturi juridice.

Prin adresa menționată se comunică reclamantei un răspuns la petiția acesteia, respectiv punctul de vedere al acestei instituții cu privire la existența sau nu a acreditării sau autorizării Facultății de Științe Juridice și Administrative Brașov – specializarea Administrație Publică din cadrul Universității „S.H.”, la forma de învățământ ID, în perioada 2004 – 2007. Potrivit teoriei dreptului administrativ și practicii judiciare constante a instanțelor de contencios administrativ, simplele adrese de comunicare emise de autoritățile publice nu reprezintă acte administrative în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004. Adresa ce face obiectul prezentului litigiu nu produce efecte juridice asupra raporturilor juridice legate de valabilitatea unor diplome sau statutul unor instituții de învățământ superior, asemenea efecte putând rezulta doar din lege sau din acte administrative emise în executarea legii.

De altfel, în mod corect s-a reținut, în motivarea soluției celui de-al doilea capăt de cerere, că valabilitatea unei diplome rezultă din actul însuși, fără vreo formalitate ulterioară, dacă aceasta a fost emisă în condițiile legii, iar anularea unui asemenea act juridic ar putea avea loc numai în cadrul unei acțiuni în justiție. Față de aceste considerente, în mod greșit instanța de fond a admis în parte acțiunea reclamantei, în speță nefiind întrunite condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru admiterea acțiunii în contencios administrativ. În raport de prevederile art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ. recursul urmează a fi admis, dispunându-se modificarea sentinței atacate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului – Direcția Generală Juridică – Direcția Avizare Acte și Contencios, împotriva sentinței nr. 83/2012 din 5 martie 2012 a Curții de Apel Iași – Secția contencios administrativ și fiscal. Modifică, în parte, sentința atacată, în sensul că respinge în întregime acțiunea formulată de reclamanta M.A., ca neîntemeiată. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2012.