ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.11.2006

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3728/2006

HOTĂRÂRE
01.11.2006
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3728/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

15 noiembrie 2005, reclamantul SC I.A.C. SRL București a chemat în judecată

Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei Comisiei Fiscale Centrale,

precum și a Ordinului Ministerul Finanțelor nr. 1445 din 28 septembrie 2006,

suspendarea executării acestora, până la soluționarea definitivă a cauzei;

obligarea pârâtului la plata de daune morale și materiale, precum și la plata cheltuielilor

de judecată.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că actele contestate conduc la aplicarea neunitară a

legislației pe teritoriul României, în sensul că scutirea de T.V.A se aplică

discriminatoriu numai instituțiilor de învățământ superior înființate după 1993

- acreditate. Nelegalitatea acestor acte rezultă și din faptul că după 1989, până

în mai 2002, nu au existat instituții acreditate și cu toate acestea, toate,

mai puțin reclamantul, au beneficiat de scutire de T.V.A.

Prin sentința civilă nr. 702

din 22 martie 2006, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a respins acțiunea, reținând că activitatea de învățământ superior

desfășurată de o societatea comercială nu se încadrează în categoria activităților

scutite de T.V.A.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamantul care, în esență, a reiterat susținerile din

acțiune. În opinia sa, în mod greșit instanța nu a ținut cont că, în realitate,

prin poziția sa, Ministerul Finanțelor Publice neagă existența învățământului privat

în cadrul unei societăți comerciale, fără nici un temei legal și în același

timp nu a reținut că în mod discriminatoriu în perioada 2000 – 2002, toate

instituțiile de învățământ superior de stat și particular, cu excepția sa, au

fost scutite de plata T.V.A.

Recursul nu este fondat.

În conformitate dispozițiile

art. 6 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată: „sunt scutite

de T.V.A. unitățile și instituțiile de învățământ cuprinse în sistemul național

de învățământ global prin Legea nr. 84/1995, republicată, iar potrivit art. 55

din legea învățământului: învățământul superior se realizează prin universități,

instituții, academii de studii și școli de studii postuniversitare”.

Art. 104 din aceeași lege

prevede că învățământul particular funcționează potrivit legii dacă este organizat

și funcționează pe principiul non profit.

Or, reclamantul, care este

în fapt o societate comercială cu răspundere limitată, nu a fost catalogat ca

instituție de învățământ superior ce face parte din sistemul național de învățământ,

întrucât nu a fost acreditat.

Mai mult, din lista

Oficiului Național al Registrului Comerțului cuprinzând activitățile interzise a

fi desfășurate de unele categorii de agenții economici rezultă că pentru S.R.L.-uri

este interzis să desfășoare activități în domeniul învățământului.

Cum prin art. 1 al deciziei nr.

2 din 19 septembrie 2005, pentru aprobarea soluțiilor privind aplicarea unitară

a unor prevederi referitoare la T.V.A., convențiile de evitare a dublei

impuneri și probleme de procedură fiscală, aprobată prin Ordinul Ministerului

Finanțelor Publice nr. 1445 din 28 septembrie 2005, s-a stabilit că prevederile

art. 6 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000, sunt aplicabile instituțiile de învățământ

superior nominalizate de art. 55 din Legea nr. 84/1995, republicată, precum și

celorlalte unități și instituții cuprinse în sistemul național de învățământ,

potrivit art. 15 coroborat, cu art. 103 alin. (2), legal și temeinic s-a apreciat

de către Curtea de Apel București, că reclamantul, societate cu răspundere

limitată care desfășoară activitate de învățământ superior, nu beneficiază de

această facilitate fiscală.

Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC I.A.C. SRL București împotriva sentinței civile nr. 702 din 22

martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 noiembrie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2006-06-20
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2297/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 12 mai 2004, reclamanta SC I.A.C. SRL București, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția N
ÎCCJ 2010-12-09
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5522/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 1745 din 26 octombrie 2005 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea re
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85281)
că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.3 din Legea nr.88/1993. Mai reține că în ce privește capătul de cerere referitor la impozitul pe salarii, cu toate că reclamanta a susținut că l-a vărsat la bugetul de stat, nu a prezentat
ÎCCJ 2006-10-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3516/2006
Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC Ș.I. SRL București a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, anularea deciziei nr. 70 din 20 mar
ÎCCJ 2006-09-21
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3034/2006
, dar și pentru că sunt susceptibile de interpretări diferite. Împrejurarea că organele abilitate au aprobat inițial compensarea și pentru creanțele pe care le avea intimata față de SC T. SA, și pe luna octombrie 2001, nu poate reprezenta u
Sursă