ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3728/2006
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3728/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la
15 noiembrie 2005, reclamantul SC I.A.C. SRL București a chemat în judecată
Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea deciziei Comisiei Fiscale Centrale,
precum și a Ordinului Ministerul Finanțelor nr. 1445 din 28 septembrie 2006,
suspendarea executării acestora, până la soluționarea definitivă a cauzei;
obligarea pârâtului la plata de daune morale și materiale, precum și la plata cheltuielilor
de judecată.
În motivarea cererii,
reclamantul a arătat că actele contestate conduc la aplicarea neunitară a
legislației pe teritoriul României, în sensul că scutirea de T.V.A se aplică
discriminatoriu numai instituțiilor de învățământ superior înființate după 1993
- acreditate. Nelegalitatea acestor acte rezultă și din faptul că după 1989, până
în mai 2002, nu au existat instituții acreditate și cu toate acestea, toate,
mai puțin reclamantul, au beneficiat de scutire de T.V.A.
Prin sentința civilă nr. 702
din 22 martie 2006, Curtea de Apel București, secția de contencios
administrativ, a respins acțiunea, reținând că activitatea de învățământ superior
desfășurată de o societatea comercială nu se încadrează în categoria activităților
scutite de T.V.A.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, reclamantul care, în esență, a reiterat susținerile din
acțiune. În opinia sa, în mod greșit instanța nu a ținut cont că, în realitate,
prin poziția sa, Ministerul Finanțelor Publice neagă existența învățământului privat
în cadrul unei societăți comerciale, fără nici un temei legal și în același
timp nu a reținut că în mod discriminatoriu în perioada 2000 – 2002, toate
instituțiile de învățământ superior de stat și particular, cu excepția sa, au
fost scutite de plata T.V.A.
Recursul nu este fondat.
În conformitate dispozițiile
art. 6 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adăugată: „sunt scutite
de T.V.A. unitățile și instituțiile de învățământ cuprinse în sistemul național
de învățământ global prin Legea nr. 84/1995, republicată, iar potrivit art. 55
din legea învățământului: învățământul superior se realizează prin universități,
instituții, academii de studii și școli de studii postuniversitare”.
Art. 104 din aceeași lege
prevede că învățământul particular funcționează potrivit legii dacă este organizat
și funcționează pe principiul non profit.
Or, reclamantul, care este
în fapt o societate comercială cu răspundere limitată, nu a fost catalogat ca
instituție de învățământ superior ce face parte din sistemul național de învățământ,
întrucât nu a fost acreditat.
Mai mult, din lista
Oficiului Național al Registrului Comerțului cuprinzând activitățile interzise a
fi desfășurate de unele categorii de agenții economici rezultă că pentru S.R.L.-uri
este interzis să desfășoare activități în domeniul învățământului.
Cum prin art. 1 al deciziei nr.
2 din 19 septembrie 2005, pentru aprobarea soluțiilor privind aplicarea unitară
a unor prevederi referitoare la T.V.A., convențiile de evitare a dublei
impuneri și probleme de procedură fiscală, aprobată prin Ordinul Ministerului
Finanțelor Publice nr. 1445 din 28 septembrie 2005, s-a stabilit că prevederile
art. 6 lit. b) din O.U.G. nr. 17/2000, sunt aplicabile instituțiile de învățământ
superior nominalizate de art. 55 din Legea nr. 84/1995, republicată, precum și
celorlalte unități și instituții cuprinse în sistemul național de învățământ,
potrivit art. 15 coroborat, cu art. 103 alin. (2), legal și temeinic s-a apreciat
de către Curtea de Apel București, că reclamantul, societate cu răspundere
limitată care desfășoară activitate de învățământ superior, nu beneficiază de
această facilitate fiscală.
Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC I.A.C. SRL București împotriva sentinței civile nr. 702 din 22
martie 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 noiembrie 2006.