ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4659/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 192 din 17

mai 2006, Tribunalul Vaslui a condamnat pe inculpata B.T., la:

- 12 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C.

pen.

Pe durata executării pedepsei,

conform art. 71 C. pen., inculpatei i-a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatei, iar în temeiul art. 88 C. pen., din pedeapsa de executat s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 6

decembrie 2005, la zi.

În temeiul art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpată a unui cuțit, aflat la camera de corpuri

delicte a instanței, înregistrat la poziția nr. 67/2006 în registrul de corpuri

delicte.

În baza art. 113 C. pen., inculpata a fost obligată la tratament medical pană la însănătoșire.

Prin aceeași sentință, inculpata a

fost obligată să plătească statului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu cuvenit pentru

apărarea din oficiu, urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre

prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:

Inculpata, în vârstă de 72 ani,

locuia împreună cu soțul ei, victima B.D. de 75 ani, în satul Poșta Elan, jud. Vaslui.

Relațiile dintre cei doi soți au

fost mai tot timpul tensionate, în sensul că deseori se certau și băteau.

În ultimii ani, inculpata a început

să consume băuturi alcoolice, situație în care conflictele acesteia cu victima

s-au întețit și amplificat.

Profitând de faptul că victima era

bolnavă și se deplasa cu dificultate, inculpata îl lovea cu diferite obiecte pe

care le găsea în preajmă și uneori o  amenința cu cuțitul.

Inculpata și victima erau ajutați în

treburile gospodărești de fiica lor P.I. și soțul acesteia P.I., care de multe

ori au intervenit în aplanarea conflictelor dintre cei doi soți.

În ziua de 6 decembrie 2005, după ce

s-a trezit, inculpata a plecat, în jurul orelor 6,00, la un nepot al său pe

nume B.M., cu care s-a deplasat cu o căruță, în comuna Vutcani, la Primărie, pentru a rezolva o problemă de fond funciar.

La prânz, inculpata a revenit acasă,

cu același nepot și a adus un pește pe care l-a dat fiicei sale P.I., să-l

curețe cu un cuțit, în fața unei bucătării de vară.

La scurt timp au servit masa, după

care soții P. au ieșit afară din casă pentru a căra niște lemne la un coșer,

timp în care inculpata a rămas cu soțul său, victima B.D.

După câteva minute, s-a auzit

gălăgie în casă, mai precis inculpata se certa cu victima, după care a ieșit

afară și a luat un cuțit de pe o policioară, revenind în casă.

Conflictul dintre cei doi soți a

continuat, împrejurare în care inculpata i-a aplicat victimei, o lovitură cu

cuțitul luat de afară, în zona inimii, după care a părăsit locul faptei,

împrejurare în care fiica acesteia i-a luat cuțitul din mană, iar în momentul

în care a intrat în casă a văzut că victima era căzută pe pardoseala camerei,

prezentând o tăietură în zona toracică, cu hemoragie externă, fiind nemișcată.

La scurt timp, au fost

încunoștiințate organele de poliție despre cele întâmplate, care au ridicat

arma crimei. Până la sosirea organelor de poliție, inculpata a manifestat idei

de suicid prin spânzurare, însă a fost împiedicată de fiica și ginerele său.

Din conținutul raportului de

expertiză medico-legală, rezultă că moartea victimei B.D. a fost violentă și

s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute, survenite ca urmare a unei

plăgi tăiate – înțepate (înjunghiate) toraco-pulmono-aortică cu hemopneumotorax

sever, în contextul unei altercații.

S-a făcut precizarea că plaga

tăiată-înțepată (înjunghiată) toraco-pulmono-aortică a fost produsă prin lovire

activă cu un obiect tăietor-înțepător (posibil cuțit), că în momentul

recepționării loviturii victima se afla față în față cu agresorul, în

ortostatism, direcția loviturii fiind de sus în jos, din exterior stânga spre

median și ușor dinspre înainte spre înapoi, precum și faptul că între plaga

toraco-pulmono-aortică cu hemopneumotorax și moarte există legătură de

cauzalitate directă, necondiționată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpata B.T. pe care a criticat-o în principal, cu privire la

greșita sa condamnare, susținând, că materialul probator nu este în măsură să

dovedească vinovăția sa, motiv pentru care se impune achitarea întrucât victima

s-a sinucis iar, în subsidiar reținerea în favoarea sa a circumstanței

atenuante a provocării, constând în conduita agresivă a victimei, cu consecința

reducerii pedepsei.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 178 din 22 iunie 2006, a respins, ca nefundat, apelul declarat de

inculpata B.T. pe care a obligat-o la plata sumei de 120 lei RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând

onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a se avansa din fondul

Ministerului Justiției.

A fost menținută starea de arest a

inculpatei și s-a dedus în continuare, la zi, durata reținerii și arestării

preventive.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat, că în cauză nu poate fi primită critica inculpatei

potrivit căreia decesul victimei ar fi rezultatul unui suicid, respectiv că

aceasta și-ar fi înfipt cuțitul în zona inimii, deoarece această susținere este

înlăturată în mod categoric de conținutul raportului de expertiză medico-legală

(autopsie) care a stabilit, fără dubii, că lovitura a fost aplicată de o altă

persoană, explicând în mod detaliat cum s-a produs incidentul. În același sens,

a arătat instanța de apel, sunt și declarațiile martorilor, respectiv fiica și

ginerele inculpatei, care au văzut-o pe aceasta ieșind din camera unde se afla

victima având în mână un cuțit care era plin de sânge.

În ce privește cea de a doua critică

și anume nereținerea stării de provocare, s-a arătat că “eventualele certuri și

conflicte anterioare nu pot constitui acțiuni provocatoare în sensul

dispozițiilor art. 73 lit. b) C. pen., nefiind făcută dovada că inculpata ar fi

acționat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții”.

Referitor la pedeapsa aplicată s-a

arătat că „….a fost individualizată corespunzător criteriilor prevăzute de art.

72 C. pen., fiind coborâtă sub limita minimă a textului incriminator prin

reținerea dispozițiilor art. 74 lit. a) C. pen.”,

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpata B.T., pe care a criticat-o pentru motive

invocate și la judecata în calea de atac, a apelului, mai puțin starea de

provocare, și anume:

- în principal, cu privire la

greșita condamnare, întrucât în cauză nu există dovezi care să stabilească,

fără nici un dubiu, că ea este autoarea faptei, motiv pentru care se impune

achitarea, subzistând susținerea sa potrivit căreia victima s-ar fi sinucis;

- în subsidiar, greșita

individualizare a pedepsei pe care o consideră prea severă, a cărei reducere o

solicită, prin acordarea unei mai mari eficiențe, circumstanțelor atenuante

reținute în favoarea sa și în special a vârstei înaintate pe care o are.

Recursul declarat de inculpata B.T.

este fondat, în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta:

Analizând actele și lucrările de la

dosar se constată că instanțele de fond și apel au reținut o corectă situație

de fapt, confirmată de probele administrate în cauză în raport cu care a

încadrat fapta comisă de inculpată în textele de lege corespunzătoare, însă se

constată că sub aspectul pedepsei aplicate hotărârile sunt criticabile, în

sensul că aceasta este prea severă.

Cu privire la prima critică, prin

care s-a solicitat achitarea pe considerentul că în cauză ar fi vorba de un

suicid, iar probele de la dosar nu sunt în măsură să dovedească pe deplin

vinovăția sa, se constată că nu poate fi primită. Raportul de expertiză

medico-legală de autopsie, întocmit în cauză, act cu caracter științific,

exclude în mod categoric faptul că victima s-ar fi sinucis și a explicat cu

claritate, modalitatea în care s-a produs omorul, acesta fiind comis de o altă

persoană care nu putea fi decât inculpata.

Constatările actului medico-legal precizat

se coroborează cu declarațiile martorilor P.I. și P.I., fiica și ginerele

inculpatei, care au auzit-o pe aceasta certându-se cu victima, și au văzut,

după ce a ieșit din cameră, că avea în mană cuțitul cu care s-a săvârșit fapta,

fiind murdară de sânge.

Prin urmare, neexistând nici un

dubiu cu privire la acesta aspect, având în vedere și faptul că inculpata în

afară de a susține că nu este autorul faptei nu a făcut nici o dovadă în

sprijinul acesteia, urmează a se constata că nu există nici un temei pentru a

se dispune achitarea.

În ce privește cea de a doua

critică, și anume greșita individualizare a pedepsei, se constată că este

întemeiată.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor, se ține seama între altele, de gradul de pericol

social, al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează  răspunderea penală.

Este adevărat că instanțele de fond

și apel au manifestat interes și au ținut seama de criteriile de

individualizare arătate în art. 72 C. pen., dovadă în acest sens fiind

reținerea în favoarea inculpatei de circumstanțe atenuante.

Cu toate acestea se constată că în

cauză, se impunea a se da o mai mare eficiență acestor circumstanțe și în

special celor ce țin de persoana inculpatei și anume faptul că este o persoană

în vârstă, cu un grad redus de instrucție și nu în ultimul rând că, este

bolnavă psihic, fapt ce a determinat instanțele să ia față de aceasta măsura obligării

la tratament până la însănătoșire, acest din urmă aspect dovedind că are un

discernământ care chiar dacă nu este absent, este mult diminuat, afectându-i în

mod evident gândirea și acțiunile.

În consecință, pentru aceste din

urmă considerente, urmează a admite recursul declarat de inculpata B.T., a casa

atât decizia atacată cât și hotărârea primei instanțe, numai sub aspectul,

individualizării pedepsei ce urmează a fi redusă, astfel cum se va stabili prin

dispozitivul prezentei decizii.

Se va menține starea de arest a

inculpatei și se va deduce în continuare, reținerea și arestarea preventivă la

zi.

În cauză neexistând culpă

procesuală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecata prezentei căi de atac

vor fi suportate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpata B.T. împotriva deciziei penale nr. 178 din 22 iunie 2006 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 193 din 17

mai 2006 a Tribunalului Vaslui, numai cu privire la pedeapsa principală

aplicată inculpatei.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatei B.T.,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 și 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 74, lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., de la 12

ani închisoare, la 7 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, timpul reținerii și arestării preventive de la 6 decembrie 2005 la

26 iulie 2006.

Onorariul de avocat, în sumă de 100

lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 iulie 2006.