ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3828/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 152 din 9 iunie 2010, Tribunalul Vaslui, secția penală, în baza 174, art. 175 lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat-o pe inculpata F.V. (cetățean român, pensionară, pregătire 7 clase, fără antecedente penale) la 10 ani închisoare. A fost aplicată inculpatei, pe durata executării pedepsei privative de libertate interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. Conform art. 350 C. proc. pen., a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive, de la 2 februarie 2010 la zi.

S-a luat act că nu există constituire de parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a unui cuțit, aflat în camera de corpuri delicte a instanței, la poziția 55/2010 în registrul de evidență a corpurilor delicte. În baza art. 113 C. pen., inculpata a fost obligată la tratament medical până la însănătoșire. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpata a fost obligată la plata sumei de 2000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON a reprezentat onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu. S-a reținut, în esență, că: Inculpata, în vârstă de 74 de ani, locuia împreună cu soțul său F.C., în vârstă de 75 de ani, în comuna Z., sat C., județul Vaslui.

În ziua de 31 ianuarie 2010, cei doi au fost în vizită la fiul lor F.N., unde au consumat, împreună cu acesta, băuturi alcoolice. După ce au revenit la domiciliu, inculpata F.V. pe fondul unor conflicte anterioare, i-a aplicat soțului său numeroase lovituri, cu un cuțit provocându-i multiple leziuni traumatice care au condus în scurt timp, la decesul acestuia. Din raportul de expertiză medico-legală rezultă că moartea victimei F.C. a fost violentă și a avut drept cauză hemoragie internă și externă, hemoragie care s-a produs ca urmare a unei plăgi înjunghiate la nivelul hemitoracelui stâng cu lezarea arterei subclaviculare, a pulmonului stâng și pericardului. Împotriva sentinței a declarat apel inculpata F.V., care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante reținute și prin reținerea și a circumstanței prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Curtea de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 120 din 6 iulie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată, cu motivarea că individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-a făcut în mod temeinic de către instanța de fond, care a ținut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, de modalitatea concretă a săvârșirii faptei, precum și de circumstanțele personale ale inculpatei, care nu are antecedente penale, a recunoscut, în final, săvârșirea faptei și o regretă.

S-a mai arătat că instanța de fond a dat eficiență corectă circumstanțelor atenuante judiciare acordate inculpatei coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de lege și că nu se impune reținerea și a altor circumstanțe atenuante facultative în favoarea acesteia și nici a circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., neputându-se reține în cauză că aceasta s-ar fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei, produsă prin violență. Împotriva sus-identificatei decizii, inculpata a declarat, în termen legal recursul de față, solicitând, atât prin apărător cât și în scris, reducerea pedepsei prin reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante legale a provocării prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

și prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante deja reținute de instanțele de fond și de apel. Recursul nu este fondat. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de fond - confirmată de instanța de apel - a făcut o corectă încadrare a faptei, în infracțiunea de omor calificat, stabilind în mod just că inculpata nu s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din parte victimei, produsă prin violență, atingerea demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă. Existența tulburării sau emoției, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., și intensitatea acestora nu se pot reține de organul judiciar pe baza unei prezumții legale, ci trebuie stabilite în mod concret, pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor criterii subiective, însă fără absolutizarea acestora și fără a exclude total ipoteza utilizării unor criterii obiective.

În prezenta cauză, însă, nu se poate reține "starea de provocare", în sensul art. 73 lit. b) C. pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective și nici a celor obiective. Conflictul preexistent între inculpată și victimă nu poate avea semnificația unei provocări care, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții.

În raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpata a conceput-o și săvârșit-o (aflându-se în locuința sa, pe fondul consumului de alcool, i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu un cuțit) rezultă că instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei și au apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 și art. 76 alin. (2) C. pen., în ce cuantum pedeapsa privativă de libertate este necesară și suficientă realizării dublei finalități a pedepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatei și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Înalta Curte apreciază în context că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatei este suficientă pentru reeducarea acesteia și formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, încât nu este cazul modificării ei.

Față de considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se decizia atacată în raport cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata F.V. împotriva Deciziei penale nr. 120 din 6 iulie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 2 februarie 2010, la 29 octombrie 2010. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2010. Procesat de GGC - CT