ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3828/2010

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 152 din 9 iunie

2010, Tribunalul Vaslui, secția penală, în baza 174, art. 175 lit. c), cu

aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2) C. pen., a condamnat-o pe

inculpata F.V. (cetățean român, pensionară, pregătire 7 clase, fără antecedente

penale) la 10 ani închisoare.

A fost aplicată

inculpatei, pe durata executării pedepsei privative de libertate interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

Conform art. 350 C.

proc. pen., a fost dedusă durata reținerii și arestării preventive, de la 2

februarie 2010 la zi.

S-a luat act că nu

există constituire de parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit.

b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpată a unui cuțit, aflat în

camera de corpuri delicte a instanței, la poziția 55/2010 în registrul de

evidență a corpurilor delicte.

În baza art. 113 C.

pen., inculpata a fost obligată la tratament medical până la însănătoșire.

În baza art. 191 C.

proc. pen., inculpata a fost obligată la plata sumei de 2000 RON cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON a reprezentat

onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu.

S-a reținut, în

esență, că:

Inculpata, în vârstă

de 74 de ani, locuia împreună cu soțul său F.C., în vârstă de 75 de ani, în

comuna Z., sat C., județul Vaslui.

În ziua de 31

ianuarie 2010, cei doi au fost în vizită la fiul lor F.N., unde au consumat,

împreună cu acesta, băuturi alcoolice. După ce au revenit la domiciliu,

inculpata F.V. pe fondul unor conflicte anterioare, i-a aplicat soțului său

numeroase lovituri, cu un cuțit provocându-i multiple leziuni traumatice care

au condus în scurt timp, la decesul acestuia.

Din raportul de

expertiză medico-legală rezultă că moartea victimei F.C. a fost violentă și a

avut drept cauză hemoragie internă și externă, hemoragie care s-a produs ca

urmare a unei plăgi înjunghiate la nivelul hemitoracelui stâng cu lezarea

arterei subclaviculare, a pulmonului stâng și pericardului.

Împotriva sentinței a

declarat apel inculpata F.V., care a criticat sentința pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei prin acordarea unei eficiențe

sporite circumstanțelor atenuante reținute și prin reținerea și a circumstanței

prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Curtea de Apel lași,

secția penală și pentru cauze cu minori, prin Decizia penală nr. 120 din 6

iulie 2010, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată, cu motivarea că

individualizarea judiciară a pedepsei aplicate s-a făcut în mod temeinic de

către instanța de fond, care a ținut cont atât de criteriile generale prevăzute

de art. 72 C. pen. de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, de

modalitatea concretă a săvârșirii faptei, precum și de circumstanțele personale

ale inculpatei, care nu are antecedente penale, a recunoscut, în final,

săvârșirea faptei și o regretă.

S-a mai arătat că

instanța de fond a dat eficiență corectă circumstanțelor atenuante judiciare

acordate inculpatei coborând pedeapsa sub minimul prevăzut de lege și că nu se

impune reținerea și a altor circumstanțe atenuante facultative în favoarea

acesteia și nici a circumstanței atenuante legale a provocării, prevăzută de

art. 73 lit. b) C. pen., neputându-se reține în cauză că aceasta s-ar fi aflat

sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare

din partea victimei, produsă prin violență.

Împotriva

sus-identificatei decizii, inculpata a declarat, în termen legal recursul de

față, solicitând, atât prin apărător cât și în scris, reducerea pedepsei prin

reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante legale a provocării

prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen. și prin acordarea unei eficiențe sporite

circumstanțelor atenuante deja reținute de instanțele de fond și de apel.

Recursul nu este

fondat.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța de fond - confirmată de

instanța de apel - a făcut o corectă încadrare a faptei, în infracțiunea de

omor calificat, stabilind în mod just că inculpata nu s-a aflat sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din parte victimei,

produsă prin violență, atingerea demnității persoanei sau printr-o altă acțiune

ilicită gravă.

Existența tulburării

sau emoției, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., și intensitatea acestora nu se

pot reține de organul judiciar pe baza unei prezumții legale, ci trebuie

stabilite în mod concret, pe bază de probe, în principal prin utilizarea unor

criterii subiective, însă fără absolutizarea acestora și fără a exclude total

ipoteza utilizării unor criterii obiective.

În prezenta cauză,

însă, nu se poate reține "starea de provocare", în sensul art. 73

lit. b) C. pen., nici prin utilizarea criteriilor subiective și nici a celor

obiective.

Conflictul

preexistent între inculpată și victimă nu poate avea semnificația unei

provocări care, potrivit art. 73 lit. b) C. pen., presupune o anumită

spontaneitate, o surprindere a făptuitorului de natură a-l determina să

acționeze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții.

În raport cu gradul

ridicat de pericol social al faptei, reflectat de modul în care inculpata a

conceput-o și săvârșit-o (aflându-se în locuința sa, pe fondul consumului de

alcool, i-a aplicat victimei mai multe lovituri cu un cuțit) rezultă că

instanțele au făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei și au

apreciat corect, în deplin acord cu criteriile generale de individualizare

prevăzute de art. 72 și art. 76 alin. (2) C. pen., în ce cuantum pedeapsa

privativă de libertate este necesară și suficientă realizării dublei finalități

a pedepsei (art. 52 C. pen.) - reeducarea inculpatei și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni.

Înalta Curte

apreciază în context că pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatei este

suficientă pentru reeducarea acesteia și formarea unei atitudini corecte față

de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, încât nu este

cazul modificării ei.

Față de

considerentele ce precedă, avându-se în vedere și faptul că, verificându-se

decizia atacată în raport cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., nu se identifică existența altor motive, care, analizate din

oficiu, să ducă la casare, urmează ca recursul declarat în cauză să fie

respins, ca nefondat, în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi

obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpata F.V. împotriva Deciziei penale nr. 120

din 6 iulie 2010 a Curții de Apel lași, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata arestării preventive de la 2 februarie 2010, la 29 octombrie

2010.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 29 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - CT