ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3268/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea din 25 iunie 2001 întocmită în baza Legii nr. 10/2001 și adresată Primăriei comunei Bujoreni, județul Vâlcea, numiții M.I.N. și M.I. au solicitat restituirea unui teren în suprafață de 1696 mp situat la pct. „Casa Veche” dobândit prin actul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat la data de 16 februarie 1983, teren trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 246 din 25 aprilie 1983 a fostului Consiliu Popular al județului Vâlcea. Prin dispoziția nr. 42 din 29 martie 2002 Primarul comunei Bujoreni, județul Vâlcea a respins solicitarea de retrocedare a terenului de 1696 mp.

În motivarea dispoziției s-a arătat că terenul solicitat de M.I.N. și M.I. a trecut în proprietatea Statului în condițiile stabilite de Legile nr. 58 și 59/1974 și că la apariția Legii nr. 18/1991 terenul a fost solicitat atât de notificanți, care l-au avut în folosință până la acea dată, cât și de fiica vânzătorului construcțiilor, numită U.D. Prin Ordinul Prefectului județului Vâlcea nr. 20/1992, emis în baza art. 35 din Legea nr. 18/1991, s-a atribuit soților M. suprafața de 740 mp teren. Fiica vânzătorului construcțiilor nu a fost de acord cu suprafața atribuită notificanților, a atacat ordinul prefectului în justiție și prin decizia civilă nr. 180 din 31 ianuarie 1996 a Curții de Apel Pitești, hotărâre definitivă și irevocabilă, suprafața de teren atribuită soților M. a fost redusă la 670 mp, diferență până la concurența de 1696 mp a fost atribuită fiicei vânzătorului construcțiilor, diferență ce a fost vândută de aceasta unor terți.

La data de 10 ianuarie 2003 reclamanții M.I.N. și M.I. au atacat în justiție dispoziția primarului și au solicitat anularea acesteia și restituirea suprafeței de 1055 mp din terenul în suprafață totală de 1696 mp. Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin sentința nr. 40 din 28 ianuarie 2003, a respins acțiunea reclamanților cu motivarea că potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestei legi, terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea nr. 18/1991 privind fondul funciar și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere. Soluția tribunalului a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, secția civilă, care, prin decizia nr. 41/A din 27 martie 2003, a respins ca nefondat apelul reclamanților.

Împotriva deciziei dată în apel, prin care s-a păstrat sentința tribunalului, în termen legal, au declarat recurs reclamanții M.I.N. și M.I. care au susținut, criticând soluțiile date în baza Legii nr. 18/1991, că s-a omis a se solicita relații în sensul că terenul de 1696 mp a fost până în anul 1990 în patrimoniul C.A.P. Bujoreni, că fiica vânzătorului construcțiilor, U.D.R. nu îndeplinea condițiile legale pentru atribuirea terenului și că instanțele greșit au refuzat reclamanților dovezi cu martori, cercetare locală și expertiză tehnică pentru a dovedi că au posedat terenul din anul 1983, că l-au împrejmuit cu gard și că au fost cumpărători de bună-credință. Recursul nu este fondat. În temeiul contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 5350 din 16 februarie 1983 numitul C.N.C.

a vândut reclamanților M.I.N. și M.I. o construcție situată în comuna Bujoreni, județul Vâlcea. Terenul aferent construcției, în suprafață de 1696 mp, a trecut în proprietatea statului în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 59/1974, așa cum, de altfel, se stipulează în contractul menționat (fila 15 dosar de fond). Recurenții-reclamanți au stăpânit în fapt terenul până la apariția Legii nr. 18/1991 și apoi, în temeiul prevederilor acestei legi, au întreprins demersuri pentru obținerea titlului de proprietate.

În baza art. 35 din Legea nr. 18/1991, prin ordin al prefectului, recurenții-reclamanți au primit în proprietate suprafața de 740 mp Nemulțumită de soluția dată de prefect, numita U.D.R., unica moștenitoare a vânzătorului C.N.C., s-a adresat instanțelor judecătorești și prin decizia nr. 180/R din 31 ianuarie 1996 a Curții de Apel Pitești, secția civilă și de contencios administrativ, hotărâre definitivă și irevocabilă, dreptul de proprietate al recurenților-reclamanți a fost redus la suprafața de 670 mp, necesară utilizării așezării gospodărești.

Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 167/1997, cu modificările și completările ulterioare. Pe de altă parte, prin art. 30 din Legea nr. 58/1974 s-a stabilit că terenurile aflate în intravilanul localităților (perimetrul construibil) pot fi dobândite numai prin moștenire legală, iar în caz de înstrăinare a construcțiilor, terenul aferent acestora trecea în proprietatea statului cu plata unei despăgubiri.

Având în vedere că legiuitorul de după 1989 a soluționat această problemă în favoarea dobânditorilor construcțiilor, recunoscând acestora dreptul (vocația) de a obține titluri de proprietate pentru terenul aferent construcției cumpărate, urmează a se considera că notificarea prin care se invocă faptul că acest act normativ constituie preluare abuzivă să fie respinsă, cu motivarea că aceste situații nu cad sub incidența Legii nr. 10/2001. Cum recurenții-reclamanți au solicitat terenul litigios potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și cum printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă dată în temeiul acestei legi s-a stabilit că terenul aferent construcției cumpărate la care ei au dreptul este în suprafață de 670 mp, se constată că demersul întreprins de reclamanți în dosarul de față nu face obiect de reglementare al Legii nr. 10/2001, constatare care face inutilă cercetarea celorlalte critici aduse de reclamanți în recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M.I.N. și M.I. împotriva deciziei nr. 41 A din 27 martie 2003 a Curții de Apel Pitești, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2006.