ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9081/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

La 15 august 2002, reclamanta B.L. a

chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor

Publice reprezentat de D.G.F.P. Arad, solicitând obligarea acestuia la plata

sumei de 1.048.940.837,28 lei cu titlu de despăgubiri pentru condamnarea

pe nedrept a tatălui ei.

În motivarea cererii, întemeiate pe

art. 504 C. proc. pen. și art 24 lit. g) din Legea nr. 146/1997,

reclamanta a susținut că:

- Tribunalul Militar Teritorial

Timișoara, prin sentința nr. 510 din 31 iulie 1954, definitivă,

l-a condamnat pe S.I., tatăl ei, la 25 ani detențiune grea pentru

crima de activitate intensă contra clasei muncitoare și

mișcării revoluționare;

- această pedeapsă a fost

executată de la 27 iulie 1948, data arestării preventive, până

la 14 mai 1960, când condamnatul a decedat ca urmare a bolii și regimului

penitenciar;

- ulterior, Curtea Supremă de

Justiție-secția penală, prin decizia nr. 4117 din 16 noiembrie

1999, l-a achitat pe tatăl ei, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) și art.

10 lit. d) C. proc. pen.;

- este fiica și unica

moștenitoare a defunctului condamnat, iar hotărârea de achitare i-a

fost comunicată la 14 decembrie 2001, ea nefiind citată și

neparticipând la acel proces;

- la data condamnării,

tatăl ei era pensionar M.I., beneficiind de o pensie de 5589 lei lunar,

suma care actualizată cu indicele de inflație, de la 11 iunie 1948

până la 14 februarie 2001, se ridică în prezent la 7.248.311,37 lei

lunar;

- drept urmare a condamnării,

defunctul a fost lipsit de pensia cuvenită timp de 12 ani, adică 144

luni, rezultând o pagubă totală de 1.048.940.837,28 lei.

Tribunalul Arad, secția

civilă, prin sentința nr. 561 din 27 decembrie 2002, a respins

acțiunea, ca tardivă, reținând că în raport de data

rămânerii definitive a hotărârii de achitare, respectiv 16 noiembrie

1999, reclamanta a sesizat instanța cu depășirea termenului de

un an prevăzut de art. 505 alin. (2) C. proc. pen.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 134 din 6 octombrie 2003, a respins apelul

declarat de reclamantă, reținând că apelanta a încălcat

dispozițiile imperative ale aceluiași text.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală, prin decizia nr. 5061 din 9 iunie 2005, a admis recursul

declarat de reclamantă și a casat ultima hotărâre, cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

S-a reținut că în

speță, dreptul la acțiune s-a născut la data când

reclamanta a luat cunoștință de hotărârea definitivă

de achitare deoarece aceasta nu a participat la proces, iar soluția nu i-a

fost comunicată.

Curtea de Apel Timișoara,

secția civilă, prin decizia nr. 1905 din 14 decembrie 2005, a admis

apelul declarat de reclamantă, a desființat sentința si

rejudecând în fond, a admis acțiunea și l-a obligat pe pârâtul Statul

Român să-i plătească apelantei 1.048.940.837,28 Rol

despăgubiri pentru condamnarea pe nedrept a tatălui ei și

5.500.000 Rol cheltuieli de judecată la toate instanțele.

S-a reținut că:

- urmare a condamnării

definitive pentru o infracțiune politică, tatăl reclamantei fost

arestat timp de 12 ani în executarea unei pedepse privative de libertate

și a decedat în penitenciar, la 14 mai 1960;

- reclamanta, fiica și unica

moștenitoare a defunctului, se afla în grija și întreținerea

acestuia la data arestării (27 iulie 1948), iar tatăl ei beneficia în

acel moment de o pensie de 5.589 lei lunar;

- potrivit expertizei contabile,

pensia neîncasată de tatăl reclamantei în perioada arestării,

actualizată cu indicele de inflație, se ridică la

1.048.940.837,28 Rol;

- defunctul condamnat a fost achitat

post-mortem, la 16 noiembrie 1999, de instanța supremă, care a

comunicat reclamantei hotărârea de achitare de abia la 14 decembrie 2001.

D.G.F.P Arad, în nume propriu

și ca reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, a declarat

recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul

respingerii apelului reclamantei.

În motivarea recursului, întemeiat

pe art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., recurenta a susținut că:

- D.G.F.P. Arad este lipsită de

calitate procesuală pasivă deoarece, potrivit art. 3 alin. (1) pct.

56 din H.G. nr. 208/2005 și art. 42 din Legea nr. 511/2004, Ministerul

Finanțelor Publice reprezintă statul în fața instanțelor de

judecată și acoperă cheltuielile privind despăgubirile datorate

de aceeași entitate;

- reclamanta nu a făcut dovada

neachitării pensiei cuvenite tatălui său în perioada

arestării acestuia;

- au fost acordate despăgubiri

pentru o perioadă de 144 luni, mai mare decât durata arestării

efective (141 luni), iar indicele de actualizare este greșit.

Prima critică este

nefondată deoarece:

- instanța de apel nu a obligat

la plata despăgubirilor pe recurenta D.G.F.P. Arad, ci pe pârâtul Statul

Român;

- Ministerul Finanțelor

Publice, în calitate de reprezentant al statului, a fost reprezentat la

instanțele de fond și apel de către D.G.F.P. Arad, iar ulterior,

a mandatat aceeași instituție să declare prezentul recurs.

Celelalte două critici presupun

reanalizarea materialului probator și, ca atare, nu pot fi examinate în

calea extraordinară de atac a recursului.

Așa fiind, conform art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta D.G.F.P. Arad în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr. 1905 din 14 decembrie

2005 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 noiembrie 2006.