ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3919/2006

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3919/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III a civilă, la data de 9 noiembrie 1998, sub

nr. 4318/1998, reclamanta SC A.V.A. SA a chemat în judecată O.S.I.M. solicitând

pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea brevetului de

invenție RO 91587 din 11 decembrie 1986, privind invenția cu titlu „Tampon

pentru vagoane de cale ferată”.

În motivarea acțiunii s-au arătat

următoarele:

Titulara brevetului în cauză a fost

reclamanta până în anul 1996, iar prin adresa nr. 1633 din 17 septembrie 1996

reclamanta a renunțat la brevetul de invenție, comunicând acest lucru

inventatorilor și O.S.I.M.

Din data de 10 decembrie 1997

titulari ai brevetului de invenție au devenit autorii K.A. și D.V., acesta din

urmă renunțând în favoarea celuilalt la data de 20 martie 1997.

Soluția tehnică brevetată nu

îndeplinește condițiile de noutate și inventivitate prevăzute de art. 9-10 din

Legea nr. 62/1974 și respectiv art. 7-10 din Legea nr. 64/1991, cu referire la

actele care constituie o autoritate distrugătoare de noutate pentru cererea de

brevetare nr. 118675 din 10 mai 1985.

S-a mai invocat totodată că s-a

încălcat și art. 9 din Legea nr. 64/1991 care prevede că o invenție este

considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de

specialitate în acel domeniu, ea nu rezultă în mod

evident din cunoștințele cuprinse în stadiul practicii.

La datele 15 martie 1999, 4 iunie

1999 și 16 aprilie 2000 reclamanta a completat motivarea acțiunii, insistând

asupra aspectelor care ar susține că invenția în cauză nu constituie un element

de noutate pe plan tehnic.

Titularul brevetului de invenție,

K.A., a formulat cerere de intervenție calificată de instanță ca fiind în

interes propriu.

SC M. SA a formulat cerere de

intervenție accesorie în sprijinul reclamantei, subliniind aspectele invocate

de către reclamantă și care susțin lipsa de noutate și creativitate în sensul

art. 10 din Legea nr. 62/1974.

Pârâtul O.S.I.M. a formulat

întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii,

susținând că față de soluțiile din stadiul tehnicii, soluția tehnică protejată

prin brevetul de invenție nr. 91587 prezintă progres tehnic prin faptul că are

sistemele de prevenire a rotirii talerului demontabile și dispuse pe exteriorul

carcasei tamponului, ceea ce înlesnește demontarea și montarea tamponului în

timpul reparațiilor.

Prin sentința civilă nr. 952 din 18

septembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă, s-au

admis cererea formulată de reclamanta A.V.A. SA și cererea de intervenție

accesorie în sprijinul reclamantei formulată de intervenienta SC M. SA în

contradictoriu cu pârâta O.S.I.M. și intervenientul K.A.

A fost anulat brevetul de invenție

RO 91587 din 11 decembrie 1986 cu titlu „Tampoane pentru Vagoane de Căi

Ferate”.

S-a respins ca nefondată cererea de

intervenție formulată de intervenientul K.A.

La soluționarea cauzei s-au avut în

vedere probele administrate, față de care s-au reținut următoarele:

Invenția protejată prin brevetul de

invenție în cauză nu a fost descrisă complet și precis pentru a putea fi

aplicată; elementele de noutate erau deja cunoscute în stadiul tehnicii,

invenția nu prezenta progres tehnic și nu a implicat un efort creator, astfel

cum s-a concluzionat în raportul de expertiză efectuat în cauză.

În raport de aceste elemente s-a

apreciat că nu au fost respectate condițiile de brevetare a invenției prevăzute

de art. 10 din Legea nr. 62/1974.

Împotriva sentinței a formulat apel

intervenientul K.A. criticând-o, în esență, pentru următoarele motive:

Nu s-au avut în vedere probe din

dosar care lămuresc pe deplin condițiile de brevetabilitate a invenției.

Inițial a fost cerută anularea

certificatului de inventator cu scopul clar ca inventatorii să nu mai solicite

drepturile aferente brevetului. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr.

1574 din 30 aprilie 1999 (dosar nr. 3658/1998) a decis în mod irevocabil

respingerea recursului declarat de reclamanta din prezenta cauză.

Prin decizia civilă nr. 340/A din 26

iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă, s-a

admis apelul formulat de către intervenientul K.A. și s-a schimbat în tot

sentința civilă nr. 952 din 18 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul

București, secția a III a civilă, în sensul că s-a respins acțiunea completată

ca neîntemeiată.

S-a admis cererea de intervenție

formulată de intervenientul K.A. și s-a respins cererea de intervenție

accesorie formulată de SC M. SA A.T.I.I.C. ca neîntemeiată.

Intimata-reclamantă și intimata-intervenientă

au fost obligate la plata sumei de 254.000 lei către intervenientul-apelant cu

titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea a reținut că în condițiile în

care prin decizia civilă nr. 1574 din 30 aprilie 1999 Curtea Supremă de

Justiție, secția civilă, a confirmat soluția prin care s-a respins cererea de

anulare a certificatului de inventator nr. 91.587/1986 nu poate fi anulat nici

brevetul de invenție cu același număr chiar dacă se susține că nu au fost

îndeplinite cumulativ cele 5 condiții prevăzute de art. 10 din Legea nr.

62/1974.

Curtea Supremă de Justiție, secția

civilă, prin decizia nr. 4615 din 16 decembrie 2002 a admis recursurile

formulate de reclamantă și intervenienta accesorie împotriva deciziei civile

nr. 340/A din 26 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a III a civilă.

S-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru

soluționarea pe fond a apelului și a cererii de intervenție accesorie.

Curtea Supremă a apreciat că

situația reținută de instanța de apel relativ la procesul având ca obiect

anularea certificatului de inventator nu este relevantă față de dispozițiile

art. 50 din Legea nr. 62/1974 care statuau că anularea certificatului de

inventator intervine doar ca efect al anulării brevetului de invenție.

S-a reținut că procedând astfel

instanța de apel nu a analizat motivele de apel vizând fondul pricinii.

Procedând la rejudecarea apelului,

Curtea de Apel București, secția a III a civilă, a dispus respingerea acestuia

ca nefondat prin decizia civilă nr. 308 din 19 februarie 2004; totodată,

apelantul a fost obligat la cheltuieli de judecată de 31.522.090 lei către

reclamantă și de 16.116.238 lei către intervenientă.

La pronunțarea deciziei Curtea a

avut în vedere următoarele motive:

Din probele administrate în cauză,

inclusiv raportul de expertiză tehnică, rezultă că instanța de fond a apreciat

în mod corect că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 10 din

Legea nr. 62/1974 pentru brevetarea invenției, respectiv: soluția să fie o

creație tehnică care prezintă noutate și progres tehnic față de stadiul

cunoscut al tehnicii, să nu fi fost brevetată sau făcută publică în țară sau

străinătate și să reprezinte o soluție tehnică pentru rezolvarea unor probleme

din economie.

La data acordării brevetului de

invenție de către O.S.I.M., soluția era cunoscută în stadiul tehnicii, soluția

tehnică aparține firmei R.G.M.B. din Germania, fiind înregistrată sub nr.P

26194694 din 3 mai 1976 și P 26318154 din 15 iulie 1976, fiind brevetată atât

în Franța sub nr. 2350237/7719835 cât și în România sub nr.RO 72403/1977, iar

lipsa de noutate a soluției tehnice revendicate prin brevetul în discuție a

fost evidențiată și în literatura de specialitate și publicații care trebuiau

examinate de O.S.I.M.

Comparându-se revendicările

brevetului în litigiu cu brevetele publicate anterior (Franța nr.

2350237/77/19835 și RO nr. 72403) s-a constatat că există elemente identice cu

elementele noi revendicate: carcasă de tampon și un taler, planul celor două

pene diametral opuse este înclinat cu 45 de grade față de planul vertical al

tampoanelor, cele două tipuri de amortizoare sunt astfel construite încât să

permită înlocuirea unuia cu celălalt în carcasă.

În același timp s-a reținut că

brevetul în discuție are în minus față de cele două brevete anterioare (Fr. și

RO) lipsa unei garnituri de etanșeitate și alunecare a unei plăci de uzură care

împiedică pătrunderea murdăriei în interiorul tamponului.

Avându-se în vedere concluziile

raportului de expertiză tehnică, Curtea a constatat că brevetul de invenție

analizat nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 10 din Legea

62/1974.

Împotriva deciziei de apel a

formulat cerere de recurs apelantul intervenient, criticând-o pentru

următoarele motive:

în cauză, atrăgând incidența art. 304 pct. 10 C. proc. civ., după cum urmează:

În raportul de expertiză se arată că

în momentul depunerii cererii nu a existat un brevet care să cuprindă

revendicările menționate în brevetul în cauză; expertiza nu mai amintește de

brevetele arătate în decizia de apel.

Revendicarea, care este diferită de

celelalte soluții tehnice, este elementul care scoate în evidență noutatea

soluției tehnice.

Comparându-se brevetul în discuție

cu cele publicate anterior în Franța și România s-a ajuns la concluzia

existenței de elemente similare. Aceste elemente sunt comune tuturor

tampoanelor, dar pe lângă aceasta, tamponul brevetat are revendicări care nu se

regăsesc și la alte tampoane brevetate.

Acest punct de vedere al expertului

este susținut și de O.S.I.M. în „punctul de vedere” exprimat în scrisoarea

1007080 din 10 mai 2000 și întâmpinarea pe care le-a formulat în cauză.

acordarea brevetului prin scrisoarea 00147 din 9 mai 1985 iar în Memoriul de

calcul justificativ privind economiile postcalculate aprobat de conducerea

reclamantei se recunoaște noutatea în construcția tamponului, arătându-se că

tamponul este diferit de cel fabricat de firma R. și s-a evitat astfel importul

sau cumpărarea unor licențe.

Chiar și reprezentanții SC M. SA

recunosc în procesul verbal întocmit la data de 4 octombrie 1996 că elementele

de noutate sunt cuprinse în revendicare.

autor, la Tribunalul Arad și Tribunalul Mehedinți s-au efectuat expertize

tehnice care au stabilit că soluția tehnică ce face obiectul invenției este

suficient dezvăluită pentru a putea fi realizată de un specialist în domeniu,

că din descriere și din desene rezultă o soluție suficient de conturată și

elementele de noutate sunt clar cuprinse în revendicare.

Analizând decizia recurată în raport

de criticile formulate, Curtea constată că recursul este fondat.

Invenția protejată prin brevetul în

cauză este caracterizată prin următoarele revendicări:

Tampon pentru vagoane de cale

ferată, destinat preluării șocurilor din dinamica rulării prin elemente

amortizoare tipizate, caracterizat prin aceea că, în scopul reducerii numărului

de variante constructive folosite la carcasele de tampon și al sporirii

productivității muncii la separarea tamponului, are în compunere o carcasă de

tampon de construcție unificată pentru amortizoarele de șoc de tip inele

metalice sau de tip elastomer, carcasa prezentând pe corpul ei două decupări,

practicate diametral opus la 45

0

de axa carcasei, în ele fiind

montate niște sisteme de ghidare exterioare carcasei ce elimină, printr-o pană

fixată prin niște șuruburi cu asigurare prin niște șaibe deformabile pe corpul

carcasei, rotirea dintre un taler al tamponului și carcasă, pana ghidând

într-un canal longitudinal practicat în corpul talerului.

Brevetul de invenție a cărui anulare

s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată a fost eliberat sub incidența

Legii nr. 62/1974 iar prin art. 10 se definea invenția ca fiind „creația

științifică sau tehnică, care prezintă noutate și progres față de stadiul

cunoscut al tehnicii mondiale, care nu a mai fost brevetată sau făcută publică

în țară sau străinătate, reprezintă o soluție tehnică și poate fi aplicată

pentru rezolvarea unor probleme din economie, știință, ocrotirea sănătății,

apărarea națională sau orice alt domeniu al vieții economice și sociale”.

Pentru a se putea concluziona în

sensul îndeplinirii sau neîndeplinirii condițiilor de brevetabilitate prevăzute

de textul legal precizat, dată fiind și diversitatea actelor invocate în

susținerea acțiunii atât de către reclamantă cât și de intervenienta accesorie,

s-a procedat la efectuarea unei expertize tehnice de specialitate efectuată de

un specialist în domeniu, expertiză ale cărei concluzii, în parte, au fost

avute în vedere la soluționarea cauzei, după cum rezultă din decizia de apel.

fără a avea în vedere expertiza tehnică de specialitate în integralitate și din

care rezultă că „în momentul depunerii cererii nu a existat un brevet care să

cuprindă revendicările menționate în brevetul în cauză dar existau materiale

tehnice care nu au fost aduse la cunoștința examinatorului anterioare datei de

depunere a cererii de brevet în cauză (vezi Elemente și structuri portante ale

vehiculelor pe calea ferată, Hamburg și Revue Generales des Chemins de Fer

1973,1974).

Din același raport de expertiză

rezultă:

- Carcasa tamponului și sistemul de

ghidare erau unificate indiferent de tipul amortizorului folosit, carcasa

unificată fiind realizată încă din anul 1979 de către ing. K.

- Soluția tehnică cu prinderea

elementului antirotire dintre exterior spre interior a fost cuprinsă în

brevetul de invenție RO 72403 din 30 aprilie 1977.

- În cartea „Elemente și structuri

portante ale vehiculelor pe cale ferată” Tampon lateral de mare capacitate

construit de firma S.G. Hamburg/1980, este menționată soluția constructivă cu

pană.

- În cele două reviste Revue

Generales des Chemins de Fer din 1973 și 1974 sunt prezentate fotografii cu

vagoane de marfă care au tampoane cu sistemul antirotire poziționat la 45 de

grade.

În sensul inexistenței elementelor

de anterioritate distructivă sunt și pozițiile exprimate de către O.S.I.M. în

cauză.

Astfel, în brevetul RO 72403 era

cunoscută soluția de blocare a rotirii tamponului cu canelură pe interiorul

carcasei tamponului, soluție care diferă de cea cu pană demontabilă, cum este

cazul în speță. În același sens, cu sistemul cu canelură, indicându-se alte

două brevete de invenție.

Cu referire la publicațiile reținute

de expert se arată că invenția în cauză prezintă progres tehnic prin faptul că

s-a aplicat soluția de blocare cu pană a rotirii tamponului pe o carcasă

unificată de tampon la un interval de 45

0

față de axa carcasei

tamponului.

Se susține în același timp de către

O.S.I.M. că nici un brevet nu cuprinde revendicările protejate prin brevetul în

cauză.

Se constată că, așa cum se reține și

în raportul de expertiză, elemente de procedeu înglobate în cadrul invenției

erau cunoscute în cadrul tehnicii mondiale, dar o invenție având înglobate

revendicările din brevetul în cauză nu era brevetată la data respectivă.

În aceste condiții este înlăturată

motivarea deciziei de apel în sensul existenței anteriorității prin brevetarea

invenției.

Art. 10 din Legea nr. 62/974 cerea

ca invenția să prezinte noutate și progres față de stadiul cunoscut al tehnicii

mondiale, să fie o soluție tehnică pentru rezolvarea unor probleme din

economie, criterii legale după care s-a apreciat valabilitatea brevetului de

către instanța de apel.

Lipsa de noutate a soluției tehnice

protejată prin brevetul în discuție a fost reținută de instanța de apel, pe

lângă motive ce țin de brevetare anterioară înlăturate pe argumentele arătate

mai sus, și pe motive ce fac referire la publicații care ar fi trebuit

examinate.

Publicațiile reținute în raportul de

expertiză ca fiind distructive de noutate sunt „Elemente și structuri portante

ale vehiculelor pe calea ferată” Hamburg 1980 și „Revue Generales des Chemins

de Fer” 1973,1974.

Instanța a reținut lipsa noutății

rezumându-se a reține concluziile expertului asupra acestui aspect, fără a se

pronunța asupra altor probe administrate în cauză și printr-o aplicare greșită

a dispozițiilor legii referitoare la condiția noutății, ceea ce atrage

incidența art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Astfel, din cererea de brevet,

rezultă partea caracteristică a revendicării, parte care conține acele

caracteristici prin care se solicită protecție prin brevet, respectiv elemente

care compun carcasa de tampon în varianta constructivă respectivă.

Revendicarea din brevetul în

discuție, astfel cum este cuprinsă în cererea de acordare a brevetului, se

caracterizează prin noutate și progres tehnic.

Soluția tehnică propusă și brevetată

nu era cuprinsă în stadiul tehnicii, deoarece, spre deosebire de variantele

constructive cunoscute, aceasta are sistemul de prevenire a rotirii talerului

demontabil și dispus pe exteriorul carcasei tamponului.

Această construcție tehnică oferă

avantajul înlesnirii demontării și montării tamponului în timpul reparației,

sporind astfel productivitatea muncii.

Reținându-se astfel noutatea și

progresul tehnic, se constată, fără îndoială, că soluția tehnică brevetată a

fost aplicată în industrie, rezolvând probleme din economie, în sensul

aceluiași art. 10 din Legea nr. 62/1974.

Pe de altă parte, fiind o invenție

de combinație, combinația este brevetabilă și dacă elementele care o compun fac

la rândul lor obiectul unor brevete sau se bucură de anterioritate în alte

condiții.

În cadrul invenției de combinație

elementele pot fi noi dar și cunoscute, însă combinația în ansamblu trebuie să

fie nouă.

Fiind vorba deci și de elemente

cunoscute, diferența dintre rezultatul obținut și cel anterior nu trebuie să

fie radicală și absolută, pentru că în general nici nu poate fi astfel fiind

suficient ca rezultatul, prin aplicarea propusă, să prezinte elemente calitativ

superioare sau economice.

Or, în cauză combinația brevetată

este nouă și se caracterizează și prin progres tehnic pe aspectele arătate mai

sus.

Față de aspectele relativ la care

s-a apreciat în cauză că a fost alterat elementul de noutate, și cele reținute

mai sus din perspectiva art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., se constată că se

răsturnau concluziile raportului de expertiză care, reținute în parte, au

fundamentat soluția pronunțată în cauză.

interese contrarii intervenientului nu sunt probe hotărâtoare în dezlegarea

pricinii în sensul art. 304 pct. 10 C. proc. civ.

nr. 380 din 3 decembrie 1997 și sentința civilă nr. 169 din 8 iulie 1998

pronunțate de Tribunalul Arad și respectiv Tribunalul Mehedinți se reține că

invenția în cauză s-a aplicat și s-au stabilit drepturile bănești care li se

cuvin inventatorilor, dar pentru aceste hotărâri judecătorești nu s-a făcut

dovada caracterului irevocabil, iar litigiile în care s-au pronunțat au alte

obiect și cauză.

Faptul că soluția tehnică nu ar fi

clară, completă și nu s-ar putea aplica numai pe baza descrierii și a desenelor

nu a mai fost reținut de instanța de apel ca un motiv care ar afecta

valabilitatea brevetului în discuție, acest aspect bucurându-se astfel de lucru

judecat.

În afara criticilor de recurs

analizate de Curte, recurentul a formulat o completare în care a susținut

critici noi, arătând că:

În dosarul O.S.I.M. se află Avizul

nr. 11 din 10 septembrie 1986 al C.C.Ș.I.T.V. Arad privind cererea de brevet

din dosarul O.S.I.M. 118675, și Procesul verbal de admitere pentru

experimentare din 8 noiembrie 1986 unde au fost făcute propuneri pentru

introducerea experimentării produsului în planul de cercetare al Ministerului,

cu faze și termene.

Motivarea instanței de apel este

contradictorie, arătându-se motivele pentru care se formulează această critică.

Se formulează în același timp și critici

privind expertiza tehnică efectuată în cauză.

Completarea depusă la dosar de către

recurent urmează a nu fi analizată de Curte având în vedere că nu a fost

formulată în termenul de declarare a recursului care este de 15 zile de la

comunicarea deciziei de apel, conform art. 301 și art. 303 alin. (1) C. proc.

civ. iar criticile formulate nu constituie motive de ordine publică care pot fi

formulate și ulterior acestui termen.

În considerarea celor reținute mai

sus, Curtea urmează să facă aplicarea textelor legale incidente și a art. 312

alin. (1) C. proc. civ., iar ca urmare a admiterii recursului, să modifice

decizia de apel în sensul admiterii apelului.

În consecință, se va schimba în tot

sentința de fond, după cum urmează:

Se vor respinge ca neîntemeiate

acțiunea formulată de către reclamanta SC A.V.A. SA T.R.G. și cererea de

intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de intervenienta SC M.

SA (față de soluția dispusă asupra cererii formulată de partea în favoarea

căreia a intervenit în cauză).

Respingându-se acțiunea formulată de

reclamantă, urmează a se admite cererea de intervenție formulată de către

intervenientul K.A., titular al brevetului supus analizei instanței de către

reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de

intervenientul K.A. împotriva deciziei civile nr. 308 A din 19 februarie 2004

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă, în

contradictoriu cu reclamanta SC A.V.A. SA T.R.G., intervenientă SC M. SA și

pârâtul O.S.I.M..

Modifică decizia susmenționată.

Admite apelul formulat de același

intervenient împotriva sentinței civile nr. 952 din 18 septembrie 2000

pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă.

Schimbă în tot sentința sus

menționată în sensul că:

Respinge ca neîntemeiată acțiunea

formulată de reclamanta SC A.V.A. SA T.R.G.

Respinge ca neîntemeiată cererea de

intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de SC M. SA.

Admite cererea de intervenție

formulată de K.A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 aprilie 2006.