ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3919/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă, la data de 9 noiembrie 1998, sub nr. 4318/1998, reclamanta SC A.V.A. SA a chemat în judecată O.S.I.M. solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea brevetului de invenție RO 91587 din 11 decembrie 1986, privind invenția cu titlu „Tampon pentru vagoane de cale ferată”. În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele: Titulara brevetului în cauză a fost reclamanta până în anul 1996, iar prin adresa nr. 1633 din 17 septembrie 1996 reclamanta a renunțat la brevetul de invenție, comunicând acest lucru inventatorilor și O.S.I.M.

Din data de 10 decembrie 1997 titulari ai brevetului de invenție au devenit autorii K.A. și D.V., acesta din urmă renunțând în favoarea celuilalt la data de 20 martie 1997. Soluția tehnică brevetată nu îndeplinește condițiile de noutate și inventivitate prevăzute de art. 9-10 din Legea nr. 62/1974 și respectiv art. 7-10 din Legea nr. 64/1991, cu referire la actele care constituie o autoritate distrugătoare de noutate pentru cererea de brevetare nr. 118675 din 10 mai 1985. S-a mai invocat totodată că s-a încălcat și art. 9 din Legea nr. 64/1991 care prevede că o invenție este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate în acel domeniu, ea nu rezultă în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul practicii.

La datele 15 martie 1999, 4 iunie 1999 și 16 aprilie 2000 reclamanta a completat motivarea acțiunii, insistând asupra aspectelor care ar susține că invenția în cauză nu constituie un element de noutate pe plan tehnic. Titularul brevetului de invenție, K.A., a formulat cerere de intervenție calificată de instanță ca fiind în interes propriu. SC M. SA a formulat cerere de intervenție accesorie în sprijinul reclamantei, subliniind aspectele invocate de către reclamantă și care susțin lipsa de noutate și creativitate în sensul art. 10 din Legea nr. 62/1974. Pârâtul O.S.I.M.

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, susținând că față de soluțiile din stadiul tehnicii, soluția tehnică protejată prin brevetul de invenție nr. 91587 prezintă progres tehnic prin faptul că are sistemele de prevenire a rotirii talerului demontabile și dispuse pe exteriorul carcasei tamponului, ceea ce înlesnește demontarea și montarea tamponului în timpul reparațiilor. Prin sentința civilă nr. 952 din 18 septembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă, s-au admis cererea formulată de reclamanta A.V.A. SA și cererea de intervenție accesorie în sprijinul reclamantei formulată de intervenienta SC M. SA în contradictoriu cu pârâta O.S.I.M.

și intervenientul K.A. A fost anulat brevetul de invenție RO 91587 din 11 decembrie 1986 cu titlu „Tampoane pentru Vagoane de Căi Ferate”. S-a respins ca nefondată cererea de intervenție formulată de intervenientul K.A. La soluționarea cauzei s-au avut în vedere probele administrate, față de care s-au reținut următoarele: Invenția protejată prin brevetul de invenție în cauză nu a fost descrisă complet și precis pentru a putea fi aplicată; elementele de noutate erau deja cunoscute în stadiul tehnicii, invenția nu prezenta progres tehnic și nu a implicat un efort creator, astfel cum s-a concluzionat în raportul de expertiză efectuat în cauză. În raport de aceste elemente s-a apreciat că nu au fost respectate condițiile de brevetare a invenției prevăzute de art. 10 din Legea nr. 62/1974.

Împotriva sentinței a formulat apel intervenientul K.A. criticând-o, în esență, pentru următoarele motive: Nu s-au avut în vedere probe din dosar care lămuresc pe deplin condițiile de brevetabilitate a invenției. Inițial a fost cerută anularea certificatului de inventator cu scopul clar ca inventatorii să nu mai solicite drepturile aferente brevetului. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 1574 din 30 aprilie 1999 (dosar nr. 3658/1998) a decis în mod irevocabil respingerea recursului declarat de reclamanta din prezenta cauză. Prin decizia civilă nr. 340/A din 26 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă, s-a admis apelul formulat de către intervenientul K.A.

și s-a schimbat în tot sentința civilă nr. 952 din 18 ianuarie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă, în sensul că s-a respins acțiunea completată ca neîntemeiată. S-a admis cererea de intervenție formulată de intervenientul K.A. și s-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de SC M. SA A.T.I.I.C. ca neîntemeiată. Intimata-reclamantă și intimata-intervenientă au fost obligate la plata sumei de 254.000 lei către intervenientul-apelant cu titlu de cheltuieli de judecată. Curtea a reținut că în condițiile în care prin decizia civilă nr. 1574 din 30 aprilie 1999 Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, a confirmat soluția prin care s-a respins cererea de anulare a certificatului de inventator nr. 91.587/1986 nu poate fi anulat nici brevetul de invenție cu același număr chiar dacă se susține că nu au fost îndeplinite cumulativ cele 5 condiții prevăzute de art. 10 din Legea nr. 62/1974.

Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 4615 din 16 decembrie 2002 a admis recursurile formulate de reclamantă și intervenienta accesorie împotriva deciziei civile nr. 340/A din 26 iunie 2001 a Curții de Apel București, secția a III a civilă. S-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond a apelului și a cererii de intervenție accesorie. Curtea Supremă a apreciat că situația reținută de instanța de apel relativ la procesul având ca obiect anularea certificatului de inventator nu este relevantă față de dispozițiile art. 50 din Legea nr. 62/1974 care statuau că anularea certificatului de inventator intervine doar ca efect al anulării brevetului de invenție.

S-a reținut că procedând astfel instanța de apel nu a analizat motivele de apel vizând fondul pricinii. Procedând la rejudecarea apelului, Curtea de Apel București, secția a III a civilă, a dispus respingerea acestuia ca nefondat prin decizia civilă nr. 308 din 19 februarie 2004; totodată, apelantul a fost obligat la cheltuieli de judecată de 31.522.090 lei către reclamantă și de 16.116.238 lei către intervenientă.

La pronunțarea deciziei Curtea a avut în vedere următoarele motive: Din probele administrate în cauză, inclusiv raportul de expertiză tehnică, rezultă că instanța de fond a apreciat în mod corect că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 62/1974 pentru brevetarea invenției, respectiv: soluția să fie o creație tehnică care prezintă noutate și progres tehnic față de stadiul cunoscut al tehnicii, să nu fi fost brevetată sau făcută publică în țară sau străinătate și să reprezinte o soluție tehnică pentru rezolvarea unor probleme din economie. La data acordării brevetului de invenție de către O.S.I.M., soluția era cunoscută în stadiul tehnicii, soluția tehnică aparține firmei R.G.M.B.

din Germania, fiind înregistrată sub nr.P 26194694 din 3 mai 1976 și P 26318154 din 15 iulie 1976, fiind brevetată atât în Franța sub nr. 2350237/7719835 cât și în România sub nr.RO 72403/1977, iar lipsa de noutate a soluției tehnice revendicate prin brevetul în discuție a fost evidențiată și în literatura de specialitate și publicații care trebuiau examinate de O.S.I.M. Comparându-se revendicările brevetului în litigiu cu brevetele publicate anterior (Franța nr. 2350237/77/19835 și RO nr. 72403) s-a constatat că există elemente identice cu elementele noi revendicate: carcasă de tampon și un taler, planul celor două pene diametral opuse este înclinat cu 45 de grade față de planul vertical al tampoanelor, cele două tipuri de amortizoare sunt astfel construite încât să permită înlocuirea unuia cu celălalt în carcasă.

În același timp s-a reținut că brevetul în discuție are în minus față de cele două brevete anterioare (Fr. și RO) lipsa unei garnituri de etanșeitate și alunecare a unei plăci de uzură care împiedică pătrunderea murdăriei în interiorul tamponului. Avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică, Curtea a constatat că brevetul de invenție analizat nu îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art. 10 din Legea 62/1974. Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs apelantul intervenient, criticând-o pentru următoarele motive: 1. Nu s-au avut în vedere probe administrate în cauză, atrăgând incidența art. 304 pct. 10 C. proc. civ., după cum urmează: În raportul de expertiză se arată că în momentul depunerii cererii nu a existat un brevet care să cuprindă revendicările menționate în brevetul în cauză; expertiza nu mai amintește de brevetele arătate în decizia de apel.

Revendicarea, care este diferită de celelalte soluții tehnice, este elementul care scoate în evidență noutatea soluției tehnice. Comparându-se brevetul în discuție cu cele publicate anterior în Franța și România s-a ajuns la concluzia existenței de elemente similare. Aceste elemente sunt comune tuturor tampoanelor, dar pe lângă aceasta, tamponul brevetat are revendicări care nu se regăsesc și la alte tampoane brevetate. Acest punct de vedere al expertului este susținut și de O.S.I.M. în „punctul de vedere” exprimat în scrisoarea 1007080 din 10 mai 2000 și întâmpinarea pe care le-a formulat în cauză. 2. Chiar reclamanta a cerut acordarea brevetului prin scrisoarea 00147 din 9 mai 1985 iar în Memoriul de calcul justificativ privind economiile postcalculate aprobat de conducerea reclamantei se recunoaște noutatea în construcția tamponului, arătându-se că tamponul este diferit de cel fabricat de firma R. și s-a evitat astfel importul sau cumpărarea unor licențe.

Chiar și reprezentanții SC M. SA recunosc în procesul verbal întocmit la data de 4 octombrie 1996 că elementele de noutate sunt cuprinse în revendicare. 3. Pentru stabilirea drepturilor de autor, la Tribunalul Arad și Tribunalul Mehedinți s-au efectuat expertize tehnice care au stabilit că soluția tehnică ce face obiectul invenției este suficient dezvăluită pentru a putea fi realizată de un specialist în domeniu, că din descriere și din desene rezultă o soluție suficient de conturată și elementele de noutate sunt clar cuprinse în revendicare. Analizând decizia recurată în raport de criticile formulate, Curtea constată că recursul este fondat.

Invenția protejată prin brevetul în cauză este caracterizată prin următoarele revendicări: Tampon pentru vagoane de cale ferată, destinat preluării șocurilor din dinamica rulării prin elemente amortizoare tipizate, caracterizat prin aceea că, în scopul reducerii numărului de variante constructive folosite la carcasele de tampon și al sporirii productivității muncii la separarea tamponului, are în compunere o carcasă de tampon de construcție unificată pentru amortizoarele de șoc de tip inele metalice sau de tip elastomer, carcasa prezentând pe corpul ei două decupări, practicate diametral opus la 45 0 de axa carcasei, în ele fiind montate niște sisteme de ghidare exterioare carcasei ce elimină, printr-o pană fixată prin niște șuruburi cu asigurare prin niște șaibe deformabile pe corpul carcasei, rotirea dintre un taler al tamponului și carcasă, pana ghidând într-un canal longitudinal practicat în corpul talerului.

Brevetul de invenție a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată a fost eliberat sub incidența Legii nr. 62/1974 iar prin art. 10 se definea invenția ca fiind „creația științifică sau tehnică, care prezintă noutate și progres față de stadiul cunoscut al tehnicii mondiale, care nu a mai fost brevetată sau făcută publică în țară sau străinătate, reprezintă o soluție tehnică și poate fi aplicată pentru rezolvarea unor probleme din economie, știință, ocrotirea sănătății, apărarea națională sau orice alt domeniu al vieții economice și sociale”.

Pentru a se putea concluziona în sensul îndeplinirii sau neîndeplinirii condițiilor de brevetabilitate prevăzute de textul legal precizat, dată fiind și diversitatea actelor invocate în susținerea acțiunii atât de către reclamantă cât și de intervenienta accesorie, s-a procedat la efectuarea unei expertize tehnice de specialitate efectuată de un specialist în domeniu, expertiză ale cărei concluzii, în parte, au fost avute în vedere la soluționarea cauzei, după cum rezultă din decizia de apel.

1. Instanțele au soluționat cauza fără a avea în vedere expertiza tehnică de specialitate în integralitate și din care rezultă că „în momentul depunerii cererii nu a existat un brevet care să cuprindă revendicările menționate în brevetul în cauză dar existau materiale tehnice care nu au fost aduse la cunoștința examinatorului anterioare datei de depunere a cererii de brevet în cauză (vezi Elemente și structuri portante ale vehiculelor pe calea ferată, Hamburg și Revue Generales des Chemins de Fer 1973,1974). Din același raport de expertiză rezultă: - Carcasa tamponului și sistemul de ghidare erau unificate indiferent de tipul amortizorului folosit, carcasa unificată fiind realizată încă din anul 1979 de către ing.

K. - Soluția tehnică cu prinderea elementului antirotire dintre exterior spre interior a fost cuprinsă în brevetul de invenție RO 72403 din 30 aprilie 1977. - În cartea „Elemente și structuri portante ale vehiculelor pe cale ferată” Tampon lateral de mare capacitate construit de firma S.G. Hamburg/1980, este menționată soluția constructivă cu pană. - În cele două reviste Revue Generales des Chemins de Fer din 1973 și 1974 sunt prezentate fotografii cu vagoane de marfă care au tampoane cu sistemul antirotire poziționat la 45 de grade. În sensul inexistenței elementelor de anterioritate distructivă sunt și pozițiile exprimate de către O.S.I.M. în cauză. Astfel, în brevetul RO 72403 era cunoscută soluția de blocare a rotirii tamponului cu canelură pe interiorul carcasei tamponului, soluție care diferă de cea cu pană demontabilă, cum este cazul în speță.

În același sens, cu sistemul cu canelură, indicându-se alte două brevete de invenție. Cu referire la publicațiile reținute de expert se arată că invenția în cauză prezintă progres tehnic prin faptul că s-a aplicat soluția de blocare cu pană a rotirii tamponului pe o carcasă unificată de tampon la un interval de 45 0 față de axa carcasei tamponului. Se susține în același timp de către O.S.I.M. că nici un brevet nu cuprinde revendicările protejate prin brevetul în cauză. Se constată că, așa cum se reține și în raportul de expertiză, elemente de procedeu înglobate în cadrul invenției erau cunoscute în cadrul tehnicii mondiale, dar o invenție având înglobate revendicările din brevetul în cauză nu era brevetată la data respectivă.

În aceste condiții este înlăturată motivarea deciziei de apel în sensul existenței anteriorității prin brevetarea invenției. Art. 10 din Legea nr. 62/974 cerea ca invenția să prezinte noutate și progres față de stadiul cunoscut al tehnicii mondiale, să fie o soluție tehnică pentru rezolvarea unor probleme din economie, criterii legale după care s-a apreciat valabilitatea brevetului de către instanța de apel. Lipsa de noutate a soluției tehnice protejată prin brevetul în discuție a fost reținută de instanța de apel, pe lângă motive ce țin de brevetare anterioară înlăturate pe argumentele arătate mai sus, și pe motive ce fac referire la publicații care ar fi trebuit examinate. Publicațiile reținute în raportul de expertiză ca fiind distructive de noutate sunt „Elemente și structuri portante ale vehiculelor pe calea ferată” Hamburg 1980 și „Revue Generales des Chemins de Fer” 1973,1974.

Instanța a reținut lipsa noutății rezumându-se a reține concluziile expertului asupra acestui aspect, fără a se pronunța asupra altor probe administrate în cauză și printr-o aplicare greșită a dispozițiilor legii referitoare la condiția noutății, ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Astfel, din cererea de brevet, rezultă partea caracteristică a revendicării, parte care conține acele caracteristici prin care se solicită protecție prin brevet, respectiv elemente care compun carcasa de tampon în varianta constructivă respectivă. Revendicarea din brevetul în discuție, astfel cum este cuprinsă în cererea de acordare a brevetului, se caracterizează prin noutate și progres tehnic.

Soluția tehnică propusă și brevetată nu era cuprinsă în stadiul tehnicii, deoarece, spre deosebire de variantele constructive cunoscute, aceasta are sistemul de prevenire a rotirii talerului demontabil și dispus pe exteriorul carcasei tamponului. Această construcție tehnică oferă avantajul înlesnirii demontării și montării tamponului în timpul reparației, sporind astfel productivitatea muncii. Reținându-se astfel noutatea și progresul tehnic, se constată, fără îndoială, că soluția tehnică brevetată a fost aplicată în industrie, rezolvând probleme din economie, în sensul aceluiași art. 10 din Legea nr. 62/1974. Pe de altă parte, fiind o invenție de combinație, combinația este brevetabilă și dacă elementele care o compun fac la rândul lor obiectul unor brevete sau se bucură de anterioritate în alte condiții.

În cadrul invenției de combinație elementele pot fi noi dar și cunoscute, însă combinația în ansamblu trebuie să fie nouă. Fiind vorba deci și de elemente cunoscute, diferența dintre rezultatul obținut și cel anterior nu trebuie să fie radicală și absolută, pentru că în general nici nu poate fi astfel fiind suficient ca rezultatul, prin aplicarea propusă, să prezinte elemente calitativ superioare sau economice. Or, în cauză combinația brevetată este nouă și se caracterizează și prin progres tehnic pe aspectele arătate mai sus. Față de aspectele relativ la care s-a apreciat în cauză că a fost alterat elementul de noutate, și cele reținute mai sus din perspectiva art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ., se constată că se răsturnau concluziile raportului de expertiză care, reținute în parte, au fundamentat soluția pronunțată în cauză. 2. Pozițiile celorlalte părți cu interese contrarii intervenientului nu sunt probe hotărâtoare în dezlegarea pricinii în sensul art. 304 pct. 10 C. proc. civ. 3. Într-adevăr, prin sentința civilă nr. 380 din 3 decembrie 1997 și sentința civilă nr. 169 din 8 iulie 1998 pronunțate de Tribunalul Arad și respectiv Tribunalul Mehedinți se reține că invenția în cauză s-a aplicat și s-au stabilit drepturile bănești care li se cuvin inventatorilor, dar pentru aceste hotărâri judecătorești nu s-a făcut dovada caracterului irevocabil, iar litigiile în care s-au pronunțat au alte obiect și cauză.

Faptul că soluția tehnică nu ar fi clară, completă și nu s-ar putea aplica numai pe baza descrierii și a desenelor nu a mai fost reținut de instanța de apel ca un motiv care ar afecta valabilitatea brevetului în discuție, acest aspect bucurându-se astfel de lucru judecat. În afara criticilor de recurs analizate de Curte, recurentul a formulat o completare în care a susținut critici noi, arătând că: În dosarul O.S.I.M. se află Avizul nr. 11 din 10 septembrie 1986 al C.C.Ș.I.T.V. Arad privind cererea de brevet din dosarul O.S.I.M. 118675, și Procesul verbal de admitere pentru experimentare din 8 noiembrie 1986 unde au fost făcute propuneri pentru introducerea experimentării produsului în planul de cercetare al Ministerului, cu faze și termene.

Motivarea instanței de apel este contradictorie, arătându-se motivele pentru care se formulează această critică. Se formulează în același timp și critici privind expertiza tehnică efectuată în cauză. Completarea depusă la dosar de către recurent urmează a nu fi analizată de Curte având în vedere că nu a fost formulată în termenul de declarare a recursului care este de 15 zile de la comunicarea deciziei de apel, conform art. 301 și art. 303 alin. (1) C. proc. civ. iar criticile formulate nu constituie motive de ordine publică care pot fi formulate și ulterior acestui termen. În considerarea celor reținute mai sus, Curtea urmează să facă aplicarea textelor legale incidente și a art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., iar ca urmare a admiterii recursului, să modifice decizia de apel în sensul admiterii apelului. În consecință, se va schimba în tot sentința de fond, după cum urmează: Se vor respinge ca neîntemeiate acțiunea formulată de către reclamanta SC A.V.A. SA T.R.G. și cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de intervenienta SC M. SA (față de soluția dispusă asupra cererii formulată de partea în favoarea căreia a intervenit în cauză). Respingându-se acțiunea formulată de reclamantă, urmează a se admite cererea de intervenție formulată de către intervenientul K.A., titular al brevetului supus analizei instanței de către reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul formulat de intervenientul K.A. împotriva deciziei civile nr. 308 A din 19 februarie 2004 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă, în contradictoriu cu reclamanta SC A.V.A. SA T.R.G., intervenientă SC M. SA și pârâtul O.S.I.M.. Modifică decizia susmenționată. Admite apelul formulat de același intervenient împotriva sentinței civile nr. 952 din 18 septembrie 2000 pronunțată de Tribunalul București, secția a III a civilă. Schimbă în tot sentința sus menționată în sensul că: Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC A.V.A. SA T.R.G. Respinge ca neîntemeiată cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantei formulată de SC M. SA.

Admite cererea de intervenție formulată de K.A. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2006.