ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3825/2007

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3825/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 18 februarie 2002 sub

nr. 1119/2002, reclamanta SC F.S. SA Videle a chemat în judecată pe pârâții

C.V. și P.C., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună

anularea brevetului de invenție „Echipament pentru evacuarea in situ a apelor

reziduale”, înregistrat la O.S.I.M. sub nr. 11599 B din 29 noiembrie 1996.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

invenția nu implică o activitate inventivă și nu este caracterizată prin

noutate.

În cauză au formulat cereri de

intervenție S.N.P. P. SA (în interesul reclamantei) și O.S.I.M. ( în interesul

pârâților).

Prin sentința nr. 562 din 20 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul

București, secția a IV-a civilă, s-a respins acțiunea, pentru următoarele

motive:

Art. 8 din Legea nr. 64/1991 a

definit condiția de noutate a invenției ca fiind acea referitoare la faptul că

invenție nu este cuprinsă în stadiul tehnicii. La rândul său, stadiul tehnicii

a fost definit ca reprezentând toate cunoștințele care au devenit accesibile

publicului, printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire ori prin orice

alt mijloc, până la data depozitului cererii de brevet de invenție sau a

priorității recunoscute.

Cu privire la îndeplinirea condiției

noutății s-a reținut că depunerea cererii de brevet s-a făcut la 4 martie 1996,

data depozitului.

S-a făcut o analiză a actelor,

publicațiilor și brevetului de invenție nr. 73678 cu data depozitului de 6 mai

1977, precum și a revendicărilor din brevetul în litigiu, constatându-se că

lipsa de noutate ca o condiție a invenției, nu a fost dovedită.

În ceea ce privește publicațiile

datate ulterior depunerii cererii de brevet, instanța a apreciat lipsa de

relevanță a acestora datorată tocmai datei când au fost făcute publice.

În ce privește neîndeplinirea

condiției ca invenția să rezulte dintr-o activitate inventivă:

Potrivit art. 10 din Legea nr.

64/1991, o invenție este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă

pentru o persoană de specialitate ea nu rezultă în mod evident din cunoștințele

cuprinse în stadiul tehnicii.

Din înscrisurile depuse și analizate

a rezultat că nu a existat o descriere de echipare a sondelor. Pe de altă

parte, activitatea inventivă deși se bazează pe cunoștințe cuprinse în stadiul

tehnicii, ea nu s-a raportat la modul de echipare a unei sonde, astfel cum a

fost descrisă de pârâți, prin mărirea diametrului interior al țevilor de

injecție și folosirea unui dispozitiv de etanșare (pacher) care să permită un

debit constant injectat, echiparea sondei cu coloana unică și placarea țevilor

în interior cu masa plastică extrudată.

În cererea de chemare în judecată

reclamanta a mai invocat ca motiv refuzul pârâților de a preda copia

brevetului. Acest aspect a fost apreciat ca fiind străin de natura cauzei, care

a avut în vedere numai condițiile de brevetare.

În ce privește cererea de

intervenție în interesul reclamantei SNP P., accesorie cererii principale,

aceasta a fost respinsă urmare a respingerii cererii principale.

Prin decizia nr. 46 A din 11 aprilie

2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru

cauze privind proprietatea intelectuală, s-a dispus după cum urmează:

S-au respins ca nefondate apelurile

declarate de reclamanta SC F.S. SA și de intervenienta SNP P. SA împotriva

sentinței primei instanțe.

S-a admis apelul declarat de

reclamanți împotriva aceleiași sentințe.

S-a schimbat în parte sentința, în

sensul că a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de

cheltuieli de judecată în favoarea pârâților.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

Au fost obligate reclamanta și

intervenienta la plata sumei de 1300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată

către pârâți.

Pentru a pronunța decizia, instanța

de apel a avut în vedere următoarele motive, apelurile reclamantei și

intervenientei fiind analizate împreună.

apelantei-reclamante în sensul că brevetul contestat nu este susceptibil de

aplicabilitate industrială, aceasta a constituit o completare a cererii de

chemare în judecată sub aspectul cauzei juridice, cu efecte asupra obiectului

cererii, această cauză de nulitate nefiind invocată prin cererea de chemare în

judecată.

Deși cererea de anulare

(desființare) a înregistrării brevetului de invenție a avut un petit care, din

punct de vedere formal, a conținut un singur capăt de cerere (anularea

brevetului), cauzele de nulitate au fost două și priveau condițiile de fond

pentru registrabilitatea invenției, respectiv lipsa condiției noutății și lipsa

activității inventive.

În apel, reclamanta a invocat o

cauză de nulitate suplimentară, susținând neîndeplinirea condiției

aplicabilității industriale a invenției.

Prin urmare, invocarea unei noi

cauze de nulitate a dus la completarea cererii de chemare în judecată,

completare inadmisibilă direct prin cererea de apel, atât față de prevederile

art. 132 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (1) C. proc. civ., reclamanta

fiind decăzută din dreptul procesual de a-și completa cererea de chemare în

judecată după prima zi de înfățișare în fața primei instanțe (termenul legal

procedural prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ. fiind unul imperativ,

de decădere); în același timp art. 294 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede

că cererile noi formulate în apel sunt inadmisibile.

În ceea ce privește critica

apelantei-reclamante privind respingerea ca tardive a obiecțiunilor, aceasta a

fost apreciată nefondată, față de prevederile art. 212 alin. (2) C. proc. civ.

Raportul de expertiză tehnică

judiciară a fost depus la dosar pentru termenul de judecată din data 28 martie

2003, tribunalul acordând un termen pentru a permite părților să ia cunoștință

de conținutul acestuia și pentru a formula eventuale obiecțiuni. La următorul

termen de judecată însă, deși a fost prezentă prin avocat, reclamanta nu a

depus în scris și nici nu a formulat verbal obiecțiuni la raportul de

expertiză. Reclamanta a învederat faptul că are obiecțiuni verbale de formulat

abia la al doilea termen de judecată după depunerea raportului de expertiză.

În consecință, apelanta-reclamantă

nu își poate invoca propria culpă sub aspectul neformulării obiecțiunilor la

primul termen după depunerea raportului de expertiză, termenul pentru

exercițiul dreptului procesual de a formula obiecțiuni fiind unul legal

procedural imperativ de decădere, raportat la prevederile art. 103 alin. (1) C.

proc. civ. și art. 212 alin. (2) C. proc. civ., interpretat extensiv.

În ceea ce privește cererea privind

refacerea/completarea raportului de expertiză sub efectuarea unei noi

expertize, aceasta a fost respinsă în temeiul art. 212 alin. (1) C. proc. civ.

iar nu ca tardivă, tribunalul considerându-se lămurit de raportul de expertiză

depus în cauză, apreciind refacerea/completarea raportului de expertiză sau

efectuarea unei noi expertize ca nefiind necesare.

Mai mult, apelanta-reclamantă nu a

putut invoca nicio vătămare procesuală cu privire la respingerea ca tardivă a

cererii sale de obiecțiuni, fiind în culpă procesuală, iar în ceea ce privește

respingerea cererii de refacere/completare a raportului de expertiză sau

efectuarea unei expertize orice vătămare procesuală s-ar fi produs, aceasta a

fost reparată prin administrarea probei prin expertiză, ca probă nouă, în apel.

În ceea ce privește criticile

referitoare la fondul cauzei, respectiv la aprecierea celor două condiții de

registrabilitate de fond invocate prin cererea de chemare în judecată, acestea

nu au avut în vedere conținutul celor două condiții.

Așa cum în mod legal și temeinic a

reținut instanța de fond, în cauză nu s-a făcut dovada unor elemente

distructive de noutate, în sensul art. 8 din Legeanr. 64/1991 (în conținutul în

vigoare la momentul înregistrării brevetului, în virtutea regulii

tempus

regit actum

, aplicabilă succesiunii de reglementări de modificare, în timp).

Nici unul dintre înscrisurile depuse

la dosar sub acest aspect nu au fost distructive de noutate, nefăcând dovada că

invenția ar fi fost făcută publică înainte de data depunerii cererii de brevet,

într-un mod care să permită reproducerea ei de către un specialist în domeniu,

instanța de fond procedând la o temeinică apreciere detaliată a probatoriului

sub acest aspect, nefiind necesare aprecieri suplimentare.

Instanța de fond a apreciat

nerelevanța referatului întocmit de către dr. ing. A.S. sub aspectul

elementelor distructive de noutate, dată fiind împrejurarea că referatul a fost

întocmit ulterior cererii de brevetare, astfel că, în mod evident nu a putut fi

privit ca element distructiv de noutate, ci a constituit doar un punct de

vedere, exprimat printr-un mijloc extrajudiciar, cu privire la stadiul tehnicii

în domeniul vizat de brevet.

Dat fiind caracterul strict tehnic

al materialelor distructive de noutate, analiza înscrisurilor depuse de către

părți sub acest aspect a constituit obiectiv al expertizei tehnice judiciare

administrate în apel.

Potrivit raportului de expertiză

tehnică judiciară, așa cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni,

întocmit de către ing. E.K. expert în proprietate intelectuală și dr. ing.

A.L., specialist în petrol și gaze și consilier diplomat în proprietate

industrială, niciunul dintre documentele invocate de către apelante ca fiind

distrugătoare de noutate nu au avut relevanță în cauză și nu au conținut nici

un element distrugător de noutate.

În ceea ce privește Programele de

construcție ale sondelor 4517 și 1350 Cartojani, raportul de expertiză a

concluzionat în sensul că nu poate fi comparată construcția unor sonde

incomplet echipate cu echipamentul de evacuare in situ a apelor reziduale.

În ceea ce privește Studiile din

1985-1989 elaborate de I.C.P.T. Câmpina, pe de o parte, acestea nu au

îndeplinit condiția de accesibilitate pentru a putea beneficia de caracter

public, iar pe de altă parte, potrivit raportului de expertiză, brevetul nu a

conținut nici o revendicare prin care să se tindă la obținerea protecției

strict și limitativ pentru producția țevilor de extracție contra și eroziunii

prin placarea interioară a acestora; garnitura de țevi protejate la interior cu

tuburi de PVC a făcut parte dintr-un echipament complex de evacuare in situ a

apelor reziduale. Studiile nu au conținut nici o schiță tehnică sau o descriere

a procedeului din care să reiasă soluția tehnică concretă de rezolvare a

protecției țevilor de extracție; or, pentru ca înscrisul să fie distrugător de

noutate, se impune ca informația conținută să acopere total sau parțial

întinderea protecției conferită revendicărilor din brevet, prin detalii de

natură a permite specialistului în domeniu să o reproducă.

Există noutate și atunci când, prin

utilizarea unor reguli, informații, cunoștințe, procedee sau construcții,

cunoscute în stadiul tehnicii ca având un efect tehnic previzibil, s-a obținut

o construcție (echipament) care a produs un efect tehnic nou, care nu a putut

fi prevăzut dinainte, ori un efect superior ce nu a putut fi prevăzut dinainte.

În ceea ce privește condiția de fond

de registrabilitate a activității (pasului) inventive, instanța de fond a

procedat la o temeinică interpretare sistematică a prevederilor art. 9 din

Legea nr. 64/1991 raportat la prevederile Regulii nr. 32 B din Regulamentul în

vigoare la momentul înregistrării cererii de brevetare.

Deși a enumerat situațiile în care

nu s-a putut reține o activitate inventivă, apelanta-reclamantă nu a menționat

în care dintre situațiile enumerate se află brevetul a cărui valabilitate a

fost contestată sub acest aspect.

Raportul de expertiză administrat în

apel a concluzionat în sensul că soluția tehnică nouă protejată de brevetul în

litigiu nu a rezultat în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul

anterior cunoscut al tehnicii, pentru o persoană de specialitate în domeniu.

S-a concluzionat, de asemenea, în sensul că prin aplicarea invenției se obține

un efect tehnic pozitiv materializat într-o creștere spectaculoasă (de opt ori)

a debitului de apă reziduală evacuat printr-o sondă, asigurând un debit

constant, la valori reduse ale presiunii de pompare, și protejând

subansamblurile.

Prin urmare, efectul tehnic a fost

unul superior, chiar dacă rezolvarea problemei s-a făcut prin mijloace tehnice

echivalente, prin optimizarea dimensiunilor, nefiind vorba despre o simplă

înlocuire de materiale cu caracteristici cunoscute care conduc la efecte

previzibile, rezultatul tehnic fiind unul nou, net superior, pentru rezolvarea

unei probleme tehnice vechi, și nici de alegerea unui material corespunzător

cunoscut și de executarea unor modificări constructive după reguli în sine

cunoscute.

Protecția conferită de brevet nu a

fost extinsă la construcția sondei, ci la echipamentul de evacuare in situ a

apelor reziduale cu care este echipată sonda, iar legătura între debitul și

proprietățile lichidului injectat pe de o parte și diametrul coloanei de

injecție de cealaltă parte a fost implicită, cât timp s-a urmărit obținerea

unui efect tehnic superior prin utilizarea echipamentului brevetat.

Invenția în cauză a avut la bază o

activitate tehnică care a constat într-o combinare a unor elemente cunoscute în

stadiul tehnicii, între aceste elemente existând o intercondiționalitate

reciprocă, ce a condus la obținerea unui efect tehnic global pozitiv, respectiv

la o soluție tehnică superioară celei din stadiul tehnicii.

Diametrul maxim al coloanei de

injecție și anume egal cu diametrul coloanei pierdute, a constituit un element

cuprins în stadiul tehnicii; opțiunea pentru un astfel de diametru, în cadrul

unui echipament industrial al cărui scop îl constituie obținerea unui efect

tehnic superior, a constituit un element al invenției brevetate. Apelantele nu

au invocat faptul că opțiunea pentru un astfel de diametru, în sine, a condus

la efectul tehnic al creșterii de opt ori a debitului de apă reziduală evacuat

printr-o sondă, ca efect tehnic previzibil pentru o persoană de specialitate.

Pacherul este un element uzual

utilizat în construcția sondelor de injecție; brevetul nu a revendicat

protecția cu privire la pacher, în general, ci ca element component al unui

echipament, al unui ansamblu, ce a produs un efect tehnic global pozitiv,

apelantele neinvocând de altfel, nici în acest caz o legătură directă între

folosirea unui pacher, ca element constructiv ce servește la etanșare, și

efectul tehnic superior al invenției.

În ceea ce privește materialul

folosit pentru placarea țevilor la interior, acesta nu a constituit un element

pentru construcția unei coloane de injecție, ci a constituit o opțiune pentru

construirea unui echipament cu care să fie echipată sonda de injecție,

echipament a cărui folosire să ducă la obținerea unui efect tehnic pozitiv,

superior celui din stadiul tehnicii, nefiind vorba despre o simplă înlocuire de

materiale cu caracteristici cunoscute.

Nu a constituit obiect al

revendicărilor construcția generală a sondei, cuprinsă în stadiul tehnicii;

utilizarea unei coloane de exploatare cu diametrul mărit, egal cu cel al

coloanei pierdute a constituit într-adevăr, un element ce rezultă din stadiul

tehnicii, pentru specialiști. Opțiunea pentru o astfel de utilizare însă, a

ținut de construirea unui echipament cu care să fie echipată sonda, nefiind

revendicată opțiunea în sine, ci ansamblul funcțional ce produce efectul

pozitiv superior.

Utilizarea țevilor placate cu pvc nu

a reprezentat o activitate inventivă, deoarece rezolvarea problemei (coroziunea

și depunerea de cruste) a fost previzibilă. Rolul acestei opțiuni în ansamblul

elementelor ce s-au intercondiționat a ținut însă, de activitatea inventivă,

prin raportarea opțiunii la necesitatea integrării acestui element în ansamblul

echipamentului ce a produs efectul tehnic superior.

În ceea ce privește posibilitatea

tehnică de realizare a pacherului, raportul de expertiză a concluzionat în

sensul că proiectarea și realizarea lui practică nu a prezentat nici o

dificultate tehnică.

2.În ceea ce privește apelul

declarat de către pârâți, Curtea a reținut faptul că aceștia, prin avocat, în

ședința publică de la ultimul termen de judecată în fața instanței de fond, au

solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, depunând

concluzii scrise la care au atașat chitanța nr. 97 din 28 decembrie 2002

privind plata onorariului avocatului ales.

Prin încheierea pronunțată în

ședința publică din data de 17 iunie 2002, tribunalul a fixat în sarcina

pârâților plata unei treimi din onorariul pentru expert, respectiv suma de 2

mil. lei (vechi), achitată, potrivit decontului de cheltuieli avizat.

Deși a respins cererea de chemare în

judecată, instanța de fond a omis a aprecia asupra culpei procesuale a

reclamantei și nu s-a pronunțat asupra cererii privind cheltuielile de judecată

formulată de către pârâți cu aplicarea art. 274 C. proc. civ.

Împotriva deciziei de apel au

declarat recurs apelantele.

Reclamanta SC F.S. SA Videle a

criticat decizia de apel pentru următoarele motive:

încuviințat cererea sa de efectuare a unei noi expertize tehnice de către trei

experți, s-au numit numai doi experți pentru efectuarea expertizei.

s-a invocat și nevalabilitatea invenției pentru lipsa de aplicabilitate

industrială, în condițiile în care prin cererea introductivă s-a invocat că

invenția nu îndeplinește condițiile de brevetabilitate prevăzute de lege.

Prin cererea de chemare în judecată

s-a invocat faptul că în vederea brevetării unei invenții este necesar să fie

îndeplinite anumite condiții, respectiv noutatea, activitatea inventivă și

aplicabilitatea industrială. În baza rolului activ, instanța trebuia să facă o

analiză completă și să stabilească dacă invenția întrunește cumulativ toate

condițiile prevăzute de lege.

În cadrul criticii s-au detaliat

argumentele în susținerea lipsei de aplicabilitate industrială a invenției.

condițiile de brevetabilitate prevăzute de lege.

Activitatea inventivă se apreciază

în raport de revendicările și de problema tehnică pe care o rezolvă invenția.

Dacă din analiza tuturor soluțiilor

din stadiul tehnicii rezultă că o persoană de specialitate în domeniu, fără să

depună un efort creativ, poate ajunge la soluția care face obiectul cererii de

brevet de invenție, atunci acest obiect nu are la bază o activitate inventivă.

Opțiunea autorilor referitoare la

diametrul coloanei de injecție era cuprinsă în stadiul tehnicii.

Pe de altă parte, materialul

utilizat pentru construcția coloanei de injecție reprezintă o înlocuire de

materiale cu caracteristici cunoscute, care a dus la efecte previzibile.

Totodată, erau cunoscute în stadiul

practicii materialele(fluidul de pacher), operațiunile (introducerea acestuia

și armarea pacherului), precum și tipul de pacher.

Intervenienta SC P. SA a criticat

decizia de apel pentru următoarele motive:

expert în proprietate intelectuală ing. E.K. este un act de procedură efectuat

de un funcționar necompetent.

În condițiile în care expertul avea

calitatea de salariat al O.S.I.M. și de expert desemnat de instanță pentru a

analiza aspecte ce privesc chiar actele emise de O.S.I.M., i-au fost vătămate

interesele, fiind încălcate astfel normele de procedură în condițiile art. 105

alin. (2) C. proc. civ.

nr. 64/1991, care reglementează condițiile de brevetabilitate a unei invenții,

se arată că în mod greșit instanța de apel a apreciat că a fost îndeplinită

condiția de noutate, considerând că studiile elaborate în cadrul Institutului

de Cercetare Câmpina nu conțin nici o schiță tehnică sau descriere a produsului

din care să reiasă soluția tehnică concretă de rezolvare a protecției țevilor

de extracție.

Obiectul invenției brevetate a fost

dezvăluit în întregime de autorii ei înainte de data înregistrării la O.S.I.M.

(4 martie 1996), prin materialul documentar pus la dispoziția Schelei Videle în

ianuarie 1995 cât și echipei de cercetători din cadrul Institutului de

Cercetări Câmpina în perioada aprilie – mai 1995, cu zece luni înainte de

constituirea depozitului.

Divulgarea invenției rezultă din

declarația cercetătorului T.N. din cadrul ICPT Câmpina, care declară că la

înmânarea materialului documentar în forma scrisă de către C.V. nu i s-a cerut

să păstreze confidențialitatea sau să semneze un acord de utilizare cu clauza

de confidențialitate privind materialul documentar care cuprinde în întregime

soluția de echipare a sondelor care face obiectul brevetului de invenție.

Lucrarea „Studiu de evaluare a

performanțelor de exploatare a zăcămintelor de petrol Sarmațian și Cretacic

Talpa, Câmpina 1995, capitolul 5.2. – gabaritul de producție și injecții (pag.

34, 34 bis) prezintă soluția tehnică identică cu soluția brevetată în anul

1996.

Documentele au fost accesibile

publicului, în accepțiunea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, prin punerea

la dispoziție a materialului documentar atât Schelei Videle cât și echipei de

cercetători salariați din cadrul ICPT Câmpina.

Sondele nr. 4300 și nr. 4301 au fost

forate și echipate în perioada 1994-2003, deși autorii brevetului își revendică

dreptul implementării acestuia la această sondă.

Analizând decizia de apel, Înalta

Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru motivele care vor fi

arătate în continuare:

formulat de către reclamantă nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., motiv pentru care urmează a nu fi analizat de Înalta Curte.

corectă aplicare a dispozițiilor art. 294 alin. 1 C. proc. civ., din

perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ..

Astfel, art. 294 alin. (1) C. proc.

civ. prevede că în apel nu se pot formula cereri noi, cereri care nu au fost

formulate în fața primei instanțe și care nu au fost supuse analizei acesteia.

În cererea de apel pârâta a invocat

o cauză de nulitate a brevetului de invenție care nu a fost supusă analizei

primei instanțe, respectiv cea referitoare la aplicabilitatea industrială a

invenției.

Deși în cererea de chemare în

judecată s-au arătat toate condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o

invenție pentru a fi brevetată sub incidența Legii nr. 64/1991, acest lucru s-a

făcut cu caracter general.

S-a arătat că absența oricăreia

dintre condiții este de natură a conduce la anularea brevetului dar s-au

detaliat, arătându-se și argumentele aferente pentru anularea brevetului de

invenție, numai condițiile de noutate și activitate inventivă, limite cărora se

circumscrie și analiza instanței.

analiză detaliată a probelor dosarului și a elementelor invenției, apreciind,

cu referire la art. 9 din Legea nr. 64/1991 și Regula nr. 32 B din Regulament,

că aceasta este o invenție de combinație care are la bază o activitate

inventivă care constă într-o combinare a elementelor cunoscute în stadiul

tehnicii, între aceste elemente existând o intercondiționare reciprocă, ce

conduce la obținerea unui efect tehnic global pozitiv, respectiv la o soluție

tehnică superioară celei din stadiul tehnicii, astfel cum s-a reținut în

expunerea motivației deciziei de apel.

Tehnica mondială reprezintă o

totalitate de reguli, metode și procedee de lucru care trebuie utilizate pentru

a obține un anumit rezultat în producție.

Orice regulă sau metodă de muncă

propusă, al cărei efect apare evident din stadiul anterior al tehnicii, trebuie

considerată cunoscută.

Dacă însă, prin aplicarea unor

procedee tehnologice chiar și cunoscute, se obține un efect tehnic nou,

înseamnă că în aplicarea propusă, construcția sau procedeul tehnologic

îndeplinește o funcție nouă și drept urmare că sunt noi pentru tehnica

mondială.

Efectul tehnic nou este, prin

urmare, criteriul cu ajutorul căruia se stabilește dacă soluția propusă

îndeplinește sau nu condiția de noutate cerută de lege iar un efect tehnic

superior celui cunoscut constituie un efect tehnic nou.

În schimb, dacă propunerea se referă

numai la modificarea unei construcții, fără ca această modificare să producă un

efect tehnic nou, propunerea nu constituie o invenție, aspect ce nu s-a reținut

în cauză față de probele administrate.

S-a reținut în contextul aceleiași

analize, cu referire la art. 8 din Legea nr. 64/1991 și Regulile nr. 30 și 32 A

din Regulament că niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar nu sunt

distructive de noutate, nefăcând dovada că invenția în discuție a fost adusă la

cunoștința publicului anterior brevetării.

S-a mai reținut totodată, cu

referire la art. 9 din Legea nr. 64/1991, că soluția tehnică nouă protejată de

brevetul în litigiu nu a rezultat în mod evident din cunoștințele cuprinse în

stadiul cunoscut al tehnicii pentru o persoană de specialitate în domeniu.

În raport de situația de fapt

reținută de instanța de apel, în urma analizării probelor administrate, Înalta

Curte constată că s-a făcut o corectă aplicare în cauză a dispoziției legale

incidente, în vigoare la data brevetării invenției, aceasta caracterizându-se

prin noutate și caracter inventiv ca o invenție de combinație în sensul arătat.

Astfel, art. 7 din Legea nr. 64/1991

care prevede printre condițiile de brevetabilitate ale unei invenții,

activitatea inventivă și noutatea soluției tehnice protejate și art. 8 și art.

9 din aceeași lege care detaliază aceste condiții au fost aplicate și

interpretate în mod corect de către instanța de apel față de situația de fapt

reținută, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În acest context, se constată că

aspectele invocate în ambele recursuri, sub pct. 3 din recursul pârâtei și sub

pct. 2 din recursul intervenientei, vizează aspecte de temeinicie, respectiv de

reapreciere a probelor și a situației de fapt reținută de instanța de apel,

lucru care nu mai este posibil în fața instanței de recurs în urma abrogării

pct. 11 al art. 304 prin O.U.G. nr. 38/2000.

declarat de intervenientă este nefondată.

La termenul de judecată a cauzei,

instanța de apel a respins cererea de recuzare a expertului K.E. formulată de

intervenienta SNP P. SA cu motivarea că cererea este tardiv formulată, cu

referire la dispozițiile art. 204 alin. (2) C. proc. civ.

Curtea de apel a reținut că termenul

de decădere de 5 zile pentru invocarea excepției de recuzare a expertului

începe să curgă fie de la data numirii expertului, fie de la data când s-a ivit

motivul de recuzare, iar motivul reprezentat de calitatea expertului de

salariat al O.S.I.M. exista de la data numirii sale pentru efectuarea

expertizei.

Înalta Curte constată că s-a făcut o

corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 204 alin. (2) C. proc. civ.,

ceea ce atrage caracterul nefondat al acestei critici, din perspectiva art. 304

pct. 5 C. proc. civ.

Potrivit textului procedural arătat,

recuzarea expertului trebuie cerută în termen de 5 zile de la numirea

expertului, dacă motivul ei exista la acea dată iar în celelalte cazuri

termenul curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.

În condițiile în care instanța de

apel a reținut că expertul avea calitatea de salariat la data numirii sale în

cauză, aspect necontestat, se constată că s-a făcut o corectă aplicare a primei

teze a art. 204 alin. (2) C. proc. civ., situație în care se încadrează

aspectul analizat.

Constatând, prin urmare, că nu sunt

fondate criticile formulate, critici analizate de instanță din perspectiva art.

304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art.

312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea ambelor recursuri ca

nefondate.

Cu aplicarea art. 274 C. proc. civ.,

recurenții vor fi obligați la plata sumei de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli

de judecată către intimatul P.C. și 1.500 RON către intimatul C.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamanta SC F.S. SA Videle și intervenienta SC P. SA împotriva

deciziei nr. 46 A din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a IX-a

civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală.

Obligă pe recurenți la plata sumei

de 3500 RON către intimatul P.C. și 1500 RON către intimatul C.V., cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2007.