ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3825/2007

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 18 februarie 2002 sub nr. 1119/2002, reclamanta SC F.S. SA Videle a chemat în judecată pe pârâții C.V. și P.C., solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea brevetului de invenție „Echipament pentru evacuarea in situ a apelor reziduale”, înregistrat la O.S.I.M. sub nr. 11599 B din 29 noiembrie 1996. În motivarea acțiunii s-a arătat că invenția nu implică o activitate inventivă și nu este caracterizată prin noutate. În cauză au formulat cereri de intervenție S.N.P. P. SA (în interesul reclamantei) și O.S.I.M.

( în interesul pârâților). Prin sentința nr. 562 din 20 iunie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a respins acțiunea, pentru următoarele motive: Art. 8 din Legea nr. 64/1991 a definit condiția de noutate a invenției ca fiind acea referitoare la faptul că invenție nu este cuprinsă în stadiul tehnicii. La rândul său, stadiul tehnicii a fost definit ca reprezentând toate cunoștințele care au devenit accesibile publicului, printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire ori prin orice alt mijloc, până la data depozitului cererii de brevet de invenție sau a priorității recunoscute. Cu privire la îndeplinirea condiției noutății s-a reținut că depunerea cererii de brevet s-a făcut la 4 martie 1996, data depozitului.

S-a făcut o analiză a actelor, publicațiilor și brevetului de invenție nr. 73678 cu data depozitului de 6 mai 1977, precum și a revendicărilor din brevetul în litigiu, constatându-se că lipsa de noutate ca o condiție a invenției, nu a fost dovedită. În ceea ce privește publicațiile datate ulterior depunerii cererii de brevet, instanța a apreciat lipsa de relevanță a acestora datorată tocmai datei când au fost făcute publice. În ce privește neîndeplinirea condiției ca invenția să rezulte dintr-o activitate inventivă: Potrivit art. 10 din Legea nr. 64/1991, o invenție este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă pentru o persoană de specialitate ea nu rezultă în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul tehnicii.

Din înscrisurile depuse și analizate a rezultat că nu a existat o descriere de echipare a sondelor. Pe de altă parte, activitatea inventivă deși se bazează pe cunoștințe cuprinse în stadiul tehnicii, ea nu s-a raportat la modul de echipare a unei sonde, astfel cum a fost descrisă de pârâți, prin mărirea diametrului interior al țevilor de injecție și folosirea unui dispozitiv de etanșare (pacher) care să permită un debit constant injectat, echiparea sondei cu coloana unică și placarea țevilor în interior cu masa plastică extrudată. În cererea de chemare în judecată reclamanta a mai invocat ca motiv refuzul pârâților de a preda copia brevetului. Acest aspect a fost apreciat ca fiind străin de natura cauzei, care a avut în vedere numai condițiile de brevetare.

În ce privește cererea de intervenție în interesul reclamantei SNP P., accesorie cererii principale, aceasta a fost respinsă urmare a respingerii cererii principale. Prin decizia nr. 46 A din 11 aprilie 2006 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a dispus după cum urmează: S-au respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta SC F.S. SA și de intervenienta SNP P. SA împotriva sentinței primei instanțe. S-a admis apelul declarat de reclamanți împotriva aceleiași sentințe. S-a schimbat în parte sentința, în sensul că a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1.200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea pârâților.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Au fost obligate reclamanta și intervenienta la plata sumei de 1300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâți. Pentru a pronunța decizia, instanța de apel a avut în vedere următoarele motive, apelurile reclamantei și intervenientei fiind analizate împreună. 1. În ceea ce privește critica apelantei-reclamante în sensul că brevetul contestat nu este susceptibil de aplicabilitate industrială, aceasta a constituit o completare a cererii de chemare în judecată sub aspectul cauzei juridice, cu efecte asupra obiectului cererii, această cauză de nulitate nefiind invocată prin cererea de chemare în judecată.

Deși cererea de anulare (desființare) a înregistrării brevetului de invenție a avut un petit care, din punct de vedere formal, a conținut un singur capăt de cerere (anularea brevetului), cauzele de nulitate au fost două și priveau condițiile de fond pentru registrabilitatea invenției, respectiv lipsa condiției noutății și lipsa activității inventive. În apel, reclamanta a invocat o cauză de nulitate suplimentară, susținând neîndeplinirea condiției aplicabilității industriale a invenției. Prin urmare, invocarea unei noi cauze de nulitate a dus la completarea cererii de chemare în judecată, completare inadmisibilă direct prin cererea de apel, atât față de prevederile art. 132 alin. (1) raportat la art. 103 alin. (1) C. proc.

civ., reclamanta fiind decăzută din dreptul procesual de a-și completa cererea de chemare în judecată după prima zi de înfățișare în fața primei instanțe (termenul legal procedural prevăzut de art. 132 alin. (1) C. proc. civ. fiind unul imperativ, de decădere); în același timp art. 294 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede că cererile noi formulate în apel sunt inadmisibile. În ceea ce privește critica apelantei-reclamante privind respingerea ca tardive a obiecțiunilor, aceasta a fost apreciată nefondată, față de prevederile art. 212 alin. (2) C. proc. civ. Raportul de expertiză tehnică judiciară a fost depus la dosar pentru termenul de judecată din data 28 martie 2003, tribunalul acordând un termen pentru a permite părților să ia cunoștință de conținutul acestuia și pentru a formula eventuale obiecțiuni.

La următorul termen de judecată însă, deși a fost prezentă prin avocat, reclamanta nu a depus în scris și nici nu a formulat verbal obiecțiuni la raportul de expertiză. Reclamanta a învederat faptul că are obiecțiuni verbale de formulat abia la al doilea termen de judecată după depunerea raportului de expertiză. În consecință, apelanta-reclamantă nu își poate invoca propria culpă sub aspectul neformulării obiecțiunilor la primul termen după depunerea raportului de expertiză, termenul pentru exercițiul dreptului procesual de a formula obiecțiuni fiind unul legal procedural imperativ de decădere, raportat la prevederile art. 103 alin. (1) C. proc. civ. și art. 212 alin. (2) C. proc. civ., interpretat extensiv.

În ceea ce privește cererea privind refacerea/completarea raportului de expertiză sub efectuarea unei noi expertize, aceasta a fost respinsă în temeiul art. 212 alin. (1) C. proc. civ. iar nu ca tardivă, tribunalul considerându-se lămurit de raportul de expertiză depus în cauză, apreciind refacerea/completarea raportului de expertiză sau efectuarea unei noi expertize ca nefiind necesare. Mai mult, apelanta-reclamantă nu a putut invoca nicio vătămare procesuală cu privire la respingerea ca tardivă a cererii sale de obiecțiuni, fiind în culpă procesuală, iar în ceea ce privește respingerea cererii de refacere/completare a raportului de expertiză sau efectuarea unei expertize orice vătămare procesuală s-ar fi produs, aceasta a fost reparată prin administrarea probei prin expertiză, ca probă nouă, în apel.

În ceea ce privește criticile referitoare la fondul cauzei, respectiv la aprecierea celor două condiții de registrabilitate de fond invocate prin cererea de chemare în judecată, acestea nu au avut în vedere conținutul celor două condiții. Așa cum în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond, în cauză nu s-a făcut dovada unor elemente distructive de noutate, în sensul art. 8 din Legeanr. 64/1991 (în conținutul în vigoare la momentul înregistrării brevetului, în virtutea regulii tempus regit actum , aplicabilă succesiunii de reglementări de modificare, în timp).

Nici unul dintre înscrisurile depuse la dosar sub acest aspect nu au fost distructive de noutate, nefăcând dovada că invenția ar fi fost făcută publică înainte de data depunerii cererii de brevet, într-un mod care să permită reproducerea ei de către un specialist în domeniu, instanța de fond procedând la o temeinică apreciere detaliată a probatoriului sub acest aspect, nefiind necesare aprecieri suplimentare. Instanța de fond a apreciat nerelevanța referatului întocmit de către dr. ing. A.S. sub aspectul elementelor distructive de noutate, dată fiind împrejurarea că referatul a fost întocmit ulterior cererii de brevetare, astfel că, în mod evident nu a putut fi privit ca element distructiv de noutate, ci a constituit doar un punct de vedere, exprimat printr-un mijloc extrajudiciar, cu privire la stadiul tehnicii în domeniul vizat de brevet.

Dat fiind caracterul strict tehnic al materialelor distructive de noutate, analiza înscrisurilor depuse de către părți sub acest aspect a constituit obiectiv al expertizei tehnice judiciare administrate în apel. Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară, așa cum a fost completat prin răspunsul la obiecțiuni, întocmit de către ing. E.K. expert în proprietate intelectuală și dr. ing. A.L., specialist în petrol și gaze și consilier diplomat în proprietate industrială, niciunul dintre documentele invocate de către apelante ca fiind distrugătoare de noutate nu au avut relevanță în cauză și nu au conținut nici un element distrugător de noutate. În ceea ce privește Programele de construcție ale sondelor 4517 și 1350 Cartojani, raportul de expertiză a concluzionat în sensul că nu poate fi comparată construcția unor sonde incomplet echipate cu echipamentul de evacuare in situ a apelor reziduale.

În ceea ce privește Studiile din 1985-1989 elaborate de I.C.P.T. Câmpina, pe de o parte, acestea nu au îndeplinit condiția de accesibilitate pentru a putea beneficia de caracter public, iar pe de altă parte, potrivit raportului de expertiză, brevetul nu a conținut nici o revendicare prin care să se tindă la obținerea protecției strict și limitativ pentru producția țevilor de extracție contra și eroziunii prin placarea interioară a acestora; garnitura de țevi protejate la interior cu tuburi de PVC a făcut parte dintr-un echipament complex de evacuare in situ a apelor reziduale.

Studiile nu au conținut nici o schiță tehnică sau o descriere a procedeului din care să reiasă soluția tehnică concretă de rezolvare a protecției țevilor de extracție; or, pentru ca înscrisul să fie distrugător de noutate, se impune ca informația conținută să acopere total sau parțial întinderea protecției conferită revendicărilor din brevet, prin detalii de natură a permite specialistului în domeniu să o reproducă. Există noutate și atunci când, prin utilizarea unor reguli, informații, cunoștințe, procedee sau construcții, cunoscute în stadiul tehnicii ca având un efect tehnic previzibil, s-a obținut o construcție (echipament) care a produs un efect tehnic nou, care nu a putut fi prevăzut dinainte, ori un efect superior ce nu a putut fi prevăzut dinainte.

În ceea ce privește condiția de fond de registrabilitate a activității (pasului) inventive, instanța de fond a procedat la o temeinică interpretare sistematică a prevederilor art. 9 din Legea nr. 64/1991 raportat la prevederile Regulii nr. 32 B din Regulamentul în vigoare la momentul înregistrării cererii de brevetare. Deși a enumerat situațiile în care nu s-a putut reține o activitate inventivă, apelanta-reclamantă nu a menționat în care dintre situațiile enumerate se află brevetul a cărui valabilitate a fost contestată sub acest aspect. Raportul de expertiză administrat în apel a concluzionat în sensul că soluția tehnică nouă protejată de brevetul în litigiu nu a rezultat în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul anterior cunoscut al tehnicii, pentru o persoană de specialitate în domeniu.

S-a concluzionat, de asemenea, în sensul că prin aplicarea invenției se obține un efect tehnic pozitiv materializat într-o creștere spectaculoasă (de opt ori) a debitului de apă reziduală evacuat printr-o sondă, asigurând un debit constant, la valori reduse ale presiunii de pompare, și protejând subansamblurile. Prin urmare, efectul tehnic a fost unul superior, chiar dacă rezolvarea problemei s-a făcut prin mijloace tehnice echivalente, prin optimizarea dimensiunilor, nefiind vorba despre o simplă înlocuire de materiale cu caracteristici cunoscute care conduc la efecte previzibile, rezultatul tehnic fiind unul nou, net superior, pentru rezolvarea unei probleme tehnice vechi, și nici de alegerea unui material corespunzător cunoscut și de executarea unor modificări constructive după reguli în sine cunoscute.

Protecția conferită de brevet nu a fost extinsă la construcția sondei, ci la echipamentul de evacuare in situ a apelor reziduale cu care este echipată sonda, iar legătura între debitul și proprietățile lichidului injectat pe de o parte și diametrul coloanei de injecție de cealaltă parte a fost implicită, cât timp s-a urmărit obținerea unui efect tehnic superior prin utilizarea echipamentului brevetat. Invenția în cauză a avut la bază o activitate tehnică care a constat într-o combinare a unor elemente cunoscute în stadiul tehnicii, între aceste elemente existând o intercondiționalitate reciprocă, ce a condus la obținerea unui efect tehnic global pozitiv, respectiv la o soluție tehnică superioară celei din stadiul tehnicii.

Diametrul maxim al coloanei de injecție și anume egal cu diametrul coloanei pierdute, a constituit un element cuprins în stadiul tehnicii; opțiunea pentru un astfel de diametru, în cadrul unui echipament industrial al cărui scop îl constituie obținerea unui efect tehnic superior, a constituit un element al invenției brevetate. Apelantele nu au invocat faptul că opțiunea pentru un astfel de diametru, în sine, a condus la efectul tehnic al creșterii de opt ori a debitului de apă reziduală evacuat printr-o sondă, ca efect tehnic previzibil pentru o persoană de specialitate.

Pacherul este un element uzual utilizat în construcția sondelor de injecție; brevetul nu a revendicat protecția cu privire la pacher, în general, ci ca element component al unui echipament, al unui ansamblu, ce a produs un efect tehnic global pozitiv, apelantele neinvocând de altfel, nici în acest caz o legătură directă între folosirea unui pacher, ca element constructiv ce servește la etanșare, și efectul tehnic superior al invenției. În ceea ce privește materialul folosit pentru placarea țevilor la interior, acesta nu a constituit un element pentru construcția unei coloane de injecție, ci a constituit o opțiune pentru construirea unui echipament cu care să fie echipată sonda de injecție, echipament a cărui folosire să ducă la obținerea unui efect tehnic pozitiv, superior celui din stadiul tehnicii, nefiind vorba despre o simplă înlocuire de materiale cu caracteristici cunoscute.

Nu a constituit obiect al revendicărilor construcția generală a sondei, cuprinsă în stadiul tehnicii; utilizarea unei coloane de exploatare cu diametrul mărit, egal cu cel al coloanei pierdute a constituit într-adevăr, un element ce rezultă din stadiul tehnicii, pentru specialiști. Opțiunea pentru o astfel de utilizare însă, a ținut de construirea unui echipament cu care să fie echipată sonda, nefiind revendicată opțiunea în sine, ci ansamblul funcțional ce produce efectul pozitiv superior. Utilizarea țevilor placate cu pvc nu a reprezentat o activitate inventivă, deoarece rezolvarea problemei (coroziunea și depunerea de cruste) a fost previzibilă. Rolul acestei opțiuni în ansamblul elementelor ce s-au intercondiționat a ținut însă, de activitatea inventivă, prin raportarea opțiunii la necesitatea integrării acestui element în ansamblul echipamentului ce a produs efectul tehnic superior.

În ceea ce privește posibilitatea tehnică de realizare a pacherului, raportul de expertiză a concluzionat în sensul că proiectarea și realizarea lui practică nu a prezentat nici o dificultate tehnică. 2.În ceea ce privește apelul declarat de către pârâți, Curtea a reținut faptul că aceștia, prin avocat, în ședința publică de la ultimul termen de judecată în fața instanței de fond, au solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, depunând concluzii scrise la care au atașat chitanța nr. 97 din 28 decembrie 2002 privind plata onorariului avocatului ales. Prin încheierea pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2002, tribunalul a fixat în sarcina pârâților plata unei treimi din onorariul pentru expert, respectiv suma de 2 mil.

lei (vechi), achitată, potrivit decontului de cheltuieli avizat. Deși a respins cererea de chemare în judecată, instanța de fond a omis a aprecia asupra culpei procesuale a reclamantei și nu s-a pronunțat asupra cererii privind cheltuielile de judecată formulată de către pârâți cu aplicarea art. 274 C. proc. civ. Împotriva deciziei de apel au declarat recurs apelantele. Reclamanta SC F.S. SA Videle a criticat decizia de apel pentru următoarele motive: 1. Deși instanța de apel a încuviințat cererea sa de efectuare a unei noi expertize tehnice de către trei experți, s-au numit numai doi experți pentru efectuarea expertizei. 2. În mod greșit s-a reținut că nu s-a invocat și nevalabilitatea invenției pentru lipsa de aplicabilitate industrială, în condițiile în care prin cererea introductivă s-a invocat că invenția nu îndeplinește condițiile de brevetabilitate prevăzute de lege.

Prin cererea de chemare în judecată s-a invocat faptul că în vederea brevetării unei invenții este necesar să fie îndeplinite anumite condiții, respectiv noutatea, activitatea inventivă și aplicabilitatea industrială. În baza rolului activ, instanța trebuia să facă o analiză completă și să stabilească dacă invenția întrunește cumulativ toate condițiile prevăzute de lege. În cadrul criticii s-au detaliat argumentele în susținerea lipsei de aplicabilitate industrială a invenției. 3. Invenția nu îndeplinește condițiile de brevetabilitate prevăzute de lege. Activitatea inventivă se apreciază în raport de revendicările și de problema tehnică pe care o rezolvă invenția. Dacă din analiza tuturor soluțiilor din stadiul tehnicii rezultă că o persoană de specialitate în domeniu, fără să depună un efort creativ, poate ajunge la soluția care face obiectul cererii de brevet de invenție, atunci acest obiect nu are la bază o activitate inventivă.

Opțiunea autorilor referitoare la diametrul coloanei de injecție era cuprinsă în stadiul tehnicii. Pe de altă parte, materialul utilizat pentru construcția coloanei de injecție reprezintă o înlocuire de materiale cu caracteristici cunoscute, care a dus la efecte previzibile. Totodată, erau cunoscute în stadiul practicii materialele(fluidul de pacher), operațiunile (introducerea acestuia și armarea pacherului), precum și tipul de pacher. Intervenienta SC P. SA a criticat decizia de apel pentru următoarele motive: 1. Raportul de expertiză efectuat de expert în proprietate intelectuală ing. E.K. este un act de procedură efectuat de un funcționar necompetent. În condițiile în care expertul avea calitatea de salariat al O.S.I.M.

și de expert desemnat de instanță pentru a analiza aspecte ce privesc chiar actele emise de O.S.I.M., i-au fost vătămate interesele, fiind încălcate astfel normele de procedură în condițiile art. 105 alin. (2) C. proc. civ. 2. Cu referire la dispozițiile Legii nr. 64/1991, care reglementează condițiile de brevetabilitate a unei invenții, se arată că în mod greșit instanța de apel a apreciat că a fost îndeplinită condiția de noutate, considerând că studiile elaborate în cadrul Institutului de Cercetare Câmpina nu conțin nici o schiță tehnică sau descriere a produsului din care să reiasă soluția tehnică concretă de rezolvare a protecției țevilor de extracție. Obiectul invenției brevetate a fost dezvăluit în întregime de autorii ei înainte de data înregistrării la O.S.I.M.

(4 martie 1996), prin materialul documentar pus la dispoziția Schelei Videle în ianuarie 1995 cât și echipei de cercetători din cadrul Institutului de Cercetări Câmpina în perioada aprilie – mai 1995, cu zece luni înainte de constituirea depozitului. Divulgarea invenției rezultă din declarația cercetătorului T.N. din cadrul ICPT Câmpina, care declară că la înmânarea materialului documentar în forma scrisă de către C.V. nu i s-a cerut să păstreze confidențialitatea sau să semneze un acord de utilizare cu clauza de confidențialitate privind materialul documentar care cuprinde în întregime soluția de echipare a sondelor care face obiectul brevetului de invenție. Lucrarea „Studiu de evaluare a performanțelor de exploatare a zăcămintelor de petrol Sarmațian și Cretacic Talpa, Câmpina 1995, capitolul 5.2.

– gabaritul de producție și injecții (pag. 34, 34 bis) prezintă soluția tehnică identică cu soluția brevetată în anul 1996. Documentele au fost accesibile publicului, în accepțiunea art. 8 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, prin punerea la dispoziție a materialului documentar atât Schelei Videle cât și echipei de cercetători salariați din cadrul ICPT Câmpina. Sondele nr. 4300 și nr. 4301 au fost forate și echipate în perioada 1994-2003, deși autorii brevetului își revendică dreptul implementării acestuia la această sondă. Analizând decizia de apel, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru motivele care vor fi arătate în continuare: 1. Prima critică din recursul formulat de către reclamantă nu se încadrează în dispozițiile art. 304 C. proc.

civ., motiv pentru care urmează a nu fi analizat de Înalta Curte. 2. Instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 294 alin. 1 C. proc. civ., din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ.. Astfel, art. 294 alin. (1) C. proc. civ. prevede că în apel nu se pot formula cereri noi, cereri care nu au fost formulate în fața primei instanțe și care nu au fost supuse analizei acesteia. În cererea de apel pârâta a invocat o cauză de nulitate a brevetului de invenție care nu a fost supusă analizei primei instanțe, respectiv cea referitoare la aplicabilitatea industrială a invenției. Deși în cererea de chemare în judecată s-au arătat toate condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o invenție pentru a fi brevetată sub incidența Legii nr. 64/1991, acest lucru s-a făcut cu caracter general.

S-a arătat că absența oricăreia dintre condiții este de natură a conduce la anularea brevetului dar s-au detaliat, arătându-se și argumentele aferente pentru anularea brevetului de invenție, numai condițiile de noutate și activitate inventivă, limite cărora se circumscrie și analiza instanței. 3. Instanța de apel a făcut o analiză detaliată a probelor dosarului și a elementelor invenției, apreciind, cu referire la art. 9 din Legea nr. 64/1991 și Regula nr. 32 B din Regulament, că aceasta este o invenție de combinație care are la bază o activitate inventivă care constă într-o combinare a elementelor cunoscute în stadiul tehnicii, între aceste elemente existând o intercondiționare reciprocă, ce conduce la obținerea unui efect tehnic global pozitiv, respectiv la o soluție tehnică superioară celei din stadiul tehnicii, astfel cum s-a reținut în expunerea motivației deciziei de apel.

Tehnica mondială reprezintă o totalitate de reguli, metode și procedee de lucru care trebuie utilizate pentru a obține un anumit rezultat în producție. Orice regulă sau metodă de muncă propusă, al cărei efect apare evident din stadiul anterior al tehnicii, trebuie considerată cunoscută. Dacă însă, prin aplicarea unor procedee tehnologice chiar și cunoscute, se obține un efect tehnic nou, înseamnă că în aplicarea propusă, construcția sau procedeul tehnologic îndeplinește o funcție nouă și drept urmare că sunt noi pentru tehnica mondială. Efectul tehnic nou este, prin urmare, criteriul cu ajutorul căruia se stabilește dacă soluția propusă îndeplinește sau nu condiția de noutate cerută de lege iar un efect tehnic superior celui cunoscut constituie un efect tehnic nou.

În schimb, dacă propunerea se referă numai la modificarea unei construcții, fără ca această modificare să producă un efect tehnic nou, propunerea nu constituie o invenție, aspect ce nu s-a reținut în cauză față de probele administrate. S-a reținut în contextul aceleiași analize, cu referire la art. 8 din Legea nr. 64/1991 și Regulile nr. 30 și 32 A din Regulament că niciunul dintre înscrisurile depuse la dosar nu sunt distructive de noutate, nefăcând dovada că invenția în discuție a fost adusă la cunoștința publicului anterior brevetării. S-a mai reținut totodată, cu referire la art. 9 din Legea nr. 64/1991, că soluția tehnică nouă protejată de brevetul în litigiu nu a rezultat în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul cunoscut al tehnicii pentru o persoană de specialitate în domeniu.

În raport de situația de fapt reținută de instanța de apel, în urma analizării probelor administrate, Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă aplicare în cauză a dispoziției legale incidente, în vigoare la data brevetării invenției, aceasta caracterizându-se prin noutate și caracter inventiv ca o invenție de combinație în sensul arătat. Astfel, art. 7 din Legea nr. 64/1991 care prevede printre condițiile de brevetabilitate ale unei invenții, activitatea inventivă și noutatea soluției tehnice protejate și art. 8 și art. 9 din aceeași lege care detaliază aceste condiții au fost aplicate și interpretate în mod corect de către instanța de apel față de situația de fapt reținută, din perspectiva art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. În acest context, se constată că aspectele invocate în ambele recursuri, sub pct. 3 din recursul pârâtei și sub pct. 2 din recursul intervenientei, vizează aspecte de temeinicie, respectiv de reapreciere a probelor și a situației de fapt reținută de instanța de apel, lucru care nu mai este posibil în fața instanței de recurs în urma abrogării pct. 11 al art. 304 prin O.U.G. nr. 38/2000. 4. Și prima critică din recursul declarat de intervenientă este nefondată. La termenul de judecată a cauzei, instanța de apel a respins cererea de recuzare a expertului K.E. formulată de intervenienta SNP P. SA cu motivarea că cererea este tardiv formulată, cu referire la dispozițiile art. 204 alin. (2) C. proc.

civ. Curtea de apel a reținut că termenul de decădere de 5 zile pentru invocarea excepției de recuzare a expertului începe să curgă fie de la data numirii expertului, fie de la data când s-a ivit motivul de recuzare, iar motivul reprezentat de calitatea expertului de salariat al O.S.I.M. exista de la data numirii sale pentru efectuarea expertizei. Înalta Curte constată că s-a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 204 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce atrage caracterul nefondat al acestei critici, din perspectiva art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Potrivit textului procedural arătat, recuzarea expertului trebuie cerută în termen de 5 zile de la numirea expertului, dacă motivul ei exista la acea dată iar în celelalte cazuri termenul curge de la data când s-a ivit motivul de recuzare.

În condițiile în care instanța de apel a reținut că expertul avea calitatea de salariat la data numirii sale în cauză, aspect necontestat, se constată că s-a făcut o corectă aplicare a primei teze a art. 204 alin. (2) C. proc. civ., situație în care se încadrează aspectul analizat. Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, critici analizate de instanță din perspectiva art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să facă aplicarea și a art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și să dispună respingerea ambelor recursuri ca nefondate. Cu aplicarea art. 274 C. proc. civ., recurenții vor fi obligați la plata sumei de 3.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul P.C.

și 1.500 RON către intimatul C.V.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta SC F.S. SA Videle și intervenienta SC P. SA împotriva deciziei nr. 46 A din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală. Obligă pe recurenți la plata sumei de 3500 RON către intimatul P.C. și 1500 RON către intimatul C.V., cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2007.