ÎCCJ, decizie (scj.ro #82118)

ÎCCJ, decizie (scj.ro #82118) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Invenție de combinație. Condițiile pe care trebuie să le

îndeplinească o invenție de combinație pentru a fi brevetată.

Cuprins

pe materii

. Dreptul proprietății intelectuale. Invenție de

combinație. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o invenție de

combinație pentru a fi brevetată

Index

alfabetic

. Dreptul proprietății intelectuale

-

Invenție de combinație.

-

Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o invenție de

combinație pentru a fi brevetată

Legea

nr

. 62/1974: art.10

În cazul unei invenții de combinație, combinația este

brevetabilă

și dacă elementele care o compun fac, la rândul

lor, obiectul unor brevete sau se bucură de anterioritate în alte condiții.

În cadrul invenției de combinație elementele pot fi noi dar și

cunoscute, însă, combinația în ansamblu trebuie să fie nouă.

Fiind vorba deci și de elemente cunoscute, diferența dintre rezultatul

obținut și cel anterior nu trebuie să fie radicală și absolută, pentru că în

general nici nu poate fi astfel, fiind suficient ca rezultatul, prin aplicarea

propusă, să prezinte elemente calitativ superioare sau economice

.

Î.C.C.J

., Secția civilă și de proprietate

intelectuală, decizia

nr

. 3919 din 14 aprilie 2006.

La 9 noiembrie 1998,  reclamanta SC „

Astra

Vagoane

Arad

” SA a chemat în judecată Oficiul de Stat

pentru Invenții și Mărci solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să se

dispună anularea  brevetului de invenție

RO

91587 din 11 decembrie 1986, privind invenția cu titlu „Tampon pentru vagoane

de cale ferată”.

În motivarea acțiunii s-au arătat următoarele:

Titulara brevetului în cauză a fost reclamanta până în anul

1996, iar prin adresa nr.1633 din 17septembrie 1996 reclamanta a renunțat la

brevetul de invenție, comunicând acest lucru  inventatorilor și

OSIM

.

Din 10 decembrie 1997 titulari ai brevetului de invenție au

devenit autorii

K.A

. și

D.V

.,

acesta din urmă renunțând în favoarea  celuilalt la 20 martie 1997.

Soluția tehnică brevetată nu îndeplinește condițiile de noutate

și inventivitate prevăzute de art.9-10 din Legea nr.62/1974 și respectiv

art.7-10 din Legea nr.64/1991, cu referire la actele care constituie o

autoritate distrugătoare de noutate pentru cererea de brevetare nr.118675 din

10 mai 1985.

S-a mai invocat totodată că s-a încălcat și art.9 din Legea

nr.64/1991 care prevede că o invenție este considerată ca implicând o

activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate în acel domeniu,

ea nu rezultă în mod evident din cunoștințele cuprinse în stadiul practicii.

Pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (

OSIM

) a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea ca

nefondată

a acțiunii, susținând că față

de soluțiile din stadiul tehnicii, soluția tehnică protejată prin brevetul de

invenție nr.91587 prezintă progres tehnic prin faptul că are sistemele de

prevenire a rotirii talerului demontabile și dispuse pe exteriorul carcasei

tamponului, ceea ce înlesnește demontarea și montarea tamponului în timpul

reparațiilor.

Prin sentința nr.952 din 18 septembrie 2000 pronunțată de

Tribunalul București, secția a

III

a civilă s-au

admis cererea formulată de reclamanta „

Astra

Vagoane

Arad

” SA și cererea de intervenție accesorie în sprijinul

reclamantei formulată de

intervenienta

SC

Meva

SA în contradictoriu cu pârâta Oficiul de Stat Pentru

Invenții și Mărci și

intervenientul

K.A

.

A fost anulat brevetul de invenție

RO

91587 din 11 decembrie 1986 cu titlu „Tampoane pentru Vagoane de Căi Ferate”.

S-a respins ca

nefondată

cererea de

intervenție formulată de

intervenientul

K.A

.

La soluționarea  cauzei s-au avut în vedere probele

administrate, față de care s-au reținut următoarele:

Invenția protejată prin brevetul de invenție în cauză nu a fost

descrisă  complet și precis pentru a putea fi aplicată; elementele de

noutate erau deja  cunoscute în stadiul tehnicii, invenția nu prezenta

progres tehnic și nu a implicat un efort creator, astfel cum s-a concluzionat în

raportul de expertiză efectuat în cauză.

În raport de aceste elemente s-a apreciat că nu au fost

respectate condițiile de brevetare a invenției prevăzute de art.10 din Legea

nr.62/1974.

Împotriva sentinței a formulat apel

intervenientul

K.A

. criticând-o, în esență,  pentru următoarele

motive:

Nu s-au avut în vedere probe din dosar care

lămuresc

pe deplin condițiile de

brevetabilitate

a invenției.

Inițial a fost cerută anularea certificatului de inventator cu

scopul clar ca inventatorii să nu mai solicite drepturile aferente

brevetului. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr.1574 din 30 aprilie

1999 a decis în mod irevocabil respingerea recursului declarat de

reclamanta  din prezenta cauză.

Prin decizia civilă nr.340/A din 26 iunie 2001 pronunțată de Curtea

de Apel București – secția a

III

a civilă s-a admis

apelul formulat de către

intervenient

și s-a schimbat

în tot sentința pronunțată de tribunal, în sensul că s-a respins acțiunea

completată ca neîntemeiată; s-a admis cererea de intervenție formulată de

intervenientul

K.A

. și s-a

respins cererea de  intervenție accesorie formulată de SC „

MEVA

” SA A

TRINTY

IND

. INC.

COMPANY

ca

neîntemeiată.

Intimata-reclamantă și

intimata-intervenientă

au fost obligate la plata sumei de 254.000 lei către

intervenientul-apelant

cu titlu de cheltuieli de judecată.

Curtea a reținut că în condițiile în care prin decizia civilă

nr.1574 din 30 aprilie 1999  Curtea  Supremă de Justiție – secția

civilă a confirmat soluția prin care s-a respins cererea de anulare a

certificatului de inventator nr.91.587/1986  nu poate fi anulat nici

brevetul de invenție cu același număr chiar dacă se susține că nu au fost

îndeplinite cumulativ cele 5 condiții prevăzute de art.10 din Legea nr.62/1974.

Curtea Supremă de Justiție – Secția civilă prin decizia

nr.4615 din 16 decembrie 2002 a admis recursurile formulate de reclamantă și

intervenienta

accesorie împotriva deciziei civile nr.340/A

din 26 iunie 2001 a Curții de Apel București – secția a

III

a  civilă.  S-a casat  decizia

recurată

și s-a trimis cauza aceleiași instanțe pentru

soluționarea pe fond a apelului și a cererii de intervenție accesorie.

Curtea Supremă a apreciat că situația reținută de instanța

de apel relativ la  procesul având ca obiect anularea certificatului

de  inventator nu este relevantă față de dispozițiile art.50 din Legea

nr.62/1974 care statuau că anularea certificatului de inventator intervine doar

ca efect al anulării brevetului de invenție.

S-a reținut că procedând astfel instanța de apel nu a analizat motivele

de apel vizând fondul pricinii.

Procedând la

rejudecarea

apelului,

Curtea de Apel București – secția a

III

a civilă a

dispus respingerea acestuia ca

nefondat

; totodată,

apelantul a fost obligat la cheltuieli de judecată de 31.522.090 lei către reclamantă

și de 16.116.238 lei către

intervenientă

.

La pronunțarea deciziei Curtea a avut în vedere următoarele

motive:

Din probele administrate în cauză, inclusiv raportul de

expertiză tehnică, rezultă că instanța de fond a apreciat în mod corect că nu

au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art.10 din Legea nr.62/1974

pentru  brevetarea invenției, respectiv: soluția să fie o creație tehnică

care prezintă noutate și progres tehnic față de stadiul cunoscut al tehnicii,

să nu fi fost brevetată sau făcută  publică în țară sau străinătate și să

reprezinte o soluție tehnică pentru rezolvarea unor probleme din economie.

La data acordării brevetului de invenție de către

OSIM

, soluția era cunoscută în stadiul tehnicii – soluția

tehnică aparține firmei

Ringfeder

GMB

din

Germania

, fiind înregistrată sub

nr.P

26194694 din 3 mai 1976 și P 26318154 din 15 iulie

1976, fiind brevetată atât în

Franța

sub

nr.2350237/7719835 cât și în România sub

nr.RO

72403/1977 - iar lipsa de noutate a soluției tehnice revendicate prin brevetul

în discuție a fost evidențiată și în literatura de specialitate și publicații

care trebuiau examinate de

OSIM

.

Comparându-se revendicările brevetului în litigiu cu brevetele

publicate anterior (

Franța

nr.2350237/77/19835 și

RO

nr.72403) s-a constatat că există elemente

identice cu elementele noi revendicate.

În același timp s-a reținut că brevetul în discuție are în minus

față de cele două brevete anterioare (Fr. și

RO

)

lipsa unei garnituri de  etanșeitate și alunecare a unei plăci de uzură

care împiedică pătrunderea  murdăriei în interiorul tamponului.

Avându-se în vedere concluziile raportului de expertiză

tehnică, Curtea a constatat că brevetul de invenție analizat nu îndeplinește

cumulativ condițiile prevăzute de art.10 din Legea 62/1974.

Împotriva deciziei de apel a formulat cerere de recurs apelantul

intervenient

, criticând-o pentru următoarele motive:

incidența art.304 pct.10 Cod procedură civilă, după cum urmează:

În raportul de expertiză se arată că în momentul depunerii

cererii nu a existat un brevet care să cuprindă revendicările menționate în

brevetul în cauză; expertiza nu mai amintește de brevetele arătate în decizia

de apel.

Revendicarea, care este diferită de celelalte soluții tehnice,

este elementul care scoate în evidență noutatea soluției tehnice.

Comparându-se brevetul în discuție cu cele publicate anterior în

Franța

și România s-a ajuns la concluzia existenței

de elemente similare. Aceste elemente sunt comune tuturor tampoanelor, dar pe

lângă aceasta, tamponul brevetat are revendicări care nu se regăsesc și la alte

tampoane brevetate.

Acest punct de vedere al expertului este  susținut și de

OSIM

în „punctul de vedere” exprimat în scrisoarea 1007080

din 10 mai 2000 și întâmpinarea pe care le-a formulat în cauză.

00147 din 9 mai 1985 iar în Memoriul de calcul justificativ privind economiile

postcalculate

aprobat de conducerea reclamantei se

recunoaște noutatea în construcția tamponului, arătându-se că tamponul este

diferit de cel fabricat de firma

Ringfeder

și s-a

evitat astfel importul sau cumpărarea unor licențe.

Chiar și reprezentanții SC

MEVA

SA

recunosc în procesul verbal întocmit la data de 4 octombrie 1996 că elementele

de noutate sunt cuprinse în revendicare.

Arad

și Tribunalul

Mehedinți

s-au

efectuat expertize tehnice care au stabilit că soluția tehnică ce face obiectul

invenției este suficient dezvăluită pentru a putea fi realizată de un

specialist în domeniu, că din descriere și din desene rezultă o soluție

suficient de conturată și elementele de noutate sunt clar cuprinse în

revendicare.

Analizând decizia

recurată

în raport

de criticile formulate, Curtea a constatat  că recursul este fondat.

Invenția protejată prin brevetul în cauză este caracterizată

prin următoarele revendicări:

Tampon pentru vagoane de cale ferată, destinat preluării

șocurilor din dinamica rulării prin elemente amortizoare tipizate, caracterizat

prin aceea că, în scopul reducerii numărului de variante constructive folosite

la carcasele de tampon și al sporirii productivității muncii la separarea

tamponului, are în compunere o carcasă de tampon de construcție unificată

pentru amortizoarele de șoc de tip inele metalice sau de tip elastomer, carcasa

prezentând pe corpul ei două  decupări, practicate diametral opus la 45

0

de axa carcasei, în ele fiind montate niște sisteme de ghidare exterioare

carcasei ce elimină, printr-o pană fixată prin niște șuruburi cu asigurare prin

niște șaibe deformabile pe  corpul carcasei, rotirea dintre un taler al

tamponului și carcasă, pana ghidând într-un  canal longitudinal practicat

în corpul talerului.

Brevetul

de invenție  a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în

judecată a fost eliberat sub incidența Legii nr.62/1974 iar prin art.10 se

definea invenția ca fiind „creația științifică sau tehnică, care prezintă

noutate și progres față de stadiul ­­­­­­­­­­cunoscut al tehnicii mondiale,

care nu a mai fost brevetată sau făcută publică în țară sau străinătate,

reprezintă o soluție tehnică și poate fi aplicată pentru rezolvarea unor

probleme din economie, știință, ocrotirea sănătății, apărarea națională sau

orice alt domeniu al vieții economice și sociale”.

Pentru a se putea concluziona în sensul îndeplinirii sau

neîndeplinirii

condițiilor de

brevetabilitate

prevăzute de textul legal precizat, dată fiind și diversitatea actelor invocate

în susținerea acțiunii atât de către reclamantă cât și de

intervenienta

accesorie, s-a procedat la efectuarea unei expertize tehnice de specialitate

efectuată de un specialist în domeniu, expertiză ale cărei concluzii, în parte,

au fost avute în vedere la soluționarea cauzei, după cum rezultă din decizia de

apel.

expertiza tehnică de specialitate în integralitate și din care rezultă că „în

momentul depunerii cererii nu a existat un brevet care să cuprindă

revendicările menționate în brevetul în cauză dar existau materiale tehnice

care nu au fost aduse la cunoștința examinatorului anterioare datei de depunere

a cererii de brevet în cauză.

Din același raport de expertiză rezultă:

- Carcasa tamponului și sistemul de ghidare erau unificate

indiferent de tipul amortizorului folosit, carcasa unificată fiind realizată

încă din anul 1979 de către

ing.K

.

- Soluția tehnică cu prinderea elementului

antirotire

dintre exterior spre interior a fost cuprinsă în brevetul de invenție

RO

72403 din 30 aprilie 1977.

- În cartea „Elemente și structuri portante ale vehiculelor pe

cale ferată” -Tampon lateral de mare capacitate construit de firma

Sogolsang

Gmbh

Hamburg/1980 –

este menționată soluția constructivă cu pană.

-În

cele două reviste

Revue

Generales

des

Chemins

de Fer din 1973 și 1974 sunt prezentate

fotografii cu vagoane de marfă care au tampoane cu sistemul

antirotire

poziționat la 45 de grade.

În sensul inexistenței elementelor de anterioritate distructivă

sunt și pozițiile exprimate de către

OSIM

în cauză.

Astfel, în brevetul

RO

72403 era

cunoscută soluția de blocare a rotirii tamponului cu canelură pe interiorul

carcasei tamponului, soluție care diferă de cea cu pană demontabilă, cum este

cazul în speță. În același sens, cu sistemul cu canelură, indicându-se

alte  două brevete de invenție.

Cu referire la publicațiile reținute de expert se arată că

invenția în cauză prezintă progres tehnic prin faptul că s-a aplicat soluția de

blocare cu pană a rotirii tamponului pe o carcasă unificată de tampon la un

interval de 45

0

față de axa carcasei tamponului.

Se susține în același timp de către

OSIM

că nici un brevet nu cuprinde revendicările protejate prin brevetul în cauză.

Se constată că, așa cum se reține și în raportul de expertiză,

elemente de procedeu înglobate în cadrul invenției erau cunoscute în cadrul

tehnicii mondiale, dar o invenție având înglobate revendicările din brevetul în

cauză nu era brevetată la data respectivă.

În

aceste condiții este înlăturată motivarea deciziei de apel în sensul existenței

anteriorității prin brevetarea invenției.

Art

. 10 din Legea nr.62/974

cerea ca invenția să prezinte noutate și  progres față de stadiul

cunoscut  al tehnicii mondiale, să fie o soluție tehnică pentru rezolvarea

unor probleme din economie – criterii legale după care s-a apreciat

valabilitatea brevetului de către instanța de apel.

Lipsa de noutate a soluției tehnice protejată prin brevetul în

discuție a fost reținută de instanța de apel, pe lângă motive ce țin de

brevetare anterioară  înlăturate pe argumentele arătate mai sus, și pe

motive ce fac referire la publicații care ar fi trebuit examinate.

Publicațiile reținute în raportul de expertiză ca fiind

distructive de noutate sunt „Elemente și structuri portante ale vehiculelor pe

calea ferată” –

Hamburg

1980 și „

Revue

Generales

des

Chemins

de

Fer”  1973,1974.

Instanța  a reținut lipsa noutății rezumându-se a reține

concluziile expertului asupra acestui aspect, fără a se pronunța  asupra

altor probe administrate în cauză și printr-o aplicare greșită a dispozițiilor

legii referitoare la condiția noutății, ceea ce atrage incidența art.304 pct.9

și 10 Cod procedură civilă.

Astfel, din cererea de brevet, rezultă partea caracteristică a

revendicării, parte care conține acele caracteristici prin care se solicită

protecție prin brevet, respectiv elemente care compun carcasa de tampon în

varianta constructivă respectivă.

Revendicarea din brevetul în discuție, astfel cum este cuprinsă

în cererea de acordare a brevetului, se caracterizează prin noutate și progres

tehnic.

Soluția tehnică propusă și brevetată nu era cuprinsă în stadiul

tehnicii, deoarece, spre deosebire de variantele constructive cunoscute,

aceasta are sistemul de prevenire a rotirii talerului demontabil și dispus pe

exteriorul carcasei tamponului.

Această construcție tehnică oferă avantajul înlesnirii

demontării și montării tamponului în timpul reparației, sporind astfel

productivitatea muncii.

Reținându-se astfel noutatea și progresul tehnic, se constată,

fără îndoială, că soluția tehnică brevetată a fost aplicată în industrie,

rezolvând probleme din economie, în sensul aceluiași articol 10 din Legea

nr.62/1974.

Pe de altă parte, fiind o invenție de combinație, combinația

este

brevetabilă

și dacă elementele care o compun fac

la rândul lor obiectul unor brevete sau se bucură de anterioritate în alte

condiții.

În cadrul invenției de combinație elementele pot fi noi dar și

cunoscute, însă combinația în ansamblu trebuie să fie nouă.

Fiind vorba deci și de elemente cunoscute, diferența dintre

rezultatul obținut și cel anterior nu trebuie să fie radicală și absolută,

pentru că în general nici nu poate fi astfel fiind suficient ca rezultatul,

prin aplicarea propusă, să prezinte elemente calitativ superioare sau

economice.

Or, în cauză combinația brevetată este nouă și se caracterizează

și prin progres tehnic pe aspectele arătate mai sus.

Față de aspectele relativ la care s-a apreciat în cauză că a

fost alterat elementul de noutate, și cele reținute mai sus din perspectiva

art.304 pct.9 și 10 Cod procedură civilă, se constată că se răsturnau

concluziile raportului de expertiză care, reținute în parte, au fundamentat

soluția pronunțată în cauză.

intervenientului

nu sunt probe hotărâtoare în dezlegarea

pricinii în sensul art.304 pct.10 Cod procedură civilă.

3.Întradevăr, prin sentința civilă nr.380 din 3 decembrie 1997

și sentința civilă nr.169 din 8 iulie 1998 pronunțate de Tribunalul

Arad

și respectiv Tribunalul

Mehedinți

se reține că invenția în cauză s-a aplicat și s-au stabilit drepturile bănești

care li se cuvin inventatorilor, dar pentru aceste hotărâri judecătorești nu

s-a făcut dovada caracterului irevocabil, iar litigiile în care s-au pronunțat

au alte obiect și cauză.

Faptul că soluția tehnică nu ar fi clară, completă și nu s-ar

putea aplica numai pe baza descrierii și a desenelor nu a mai fost reținut de

instanța de apel ca un motiv care ar afecta valabilitatea brevetului în

discuție, acest aspect bucurându-se astfel de lucru judecat.

În considerarea celor reținute mai sus, a modificat decizia de

apel în sensul admiterii apelului. Și în  consecință,  a schimbat în

tot sentința de fond, după cum urmează:

S-au respins ca neîntemeiate acțiunea formulată de către

reclamanta SC

Astra

Vagoane

Arad

SA

Trinity

Rasil

Group

și cererea de intervenție accesorie în interesul

reclamantei formulată de

intervenienta

SC

Meva

SA (față de soluția dispusă asupra cererii formulată

de partea în favoarea căreia a intervenit în cauză).

Respingându-se acțiunea formulată de reclamantă, s-a admis

cererea de intervenție formulată de către

intervenientul

K.A

., titular al brevetului supus analizei instanței

de către reclamantă.