ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2281/2007

Deliberând în condițiile art. 256 C.

proc. civ. asupra recursului civil de față, din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Călărași la 9 august 2005 reclamantul L.F. a formulat în temeiul

Legea nr. 10/2001 o contestație împotriva Dispoziției nr. 2628 din 7 iulie 2005

a Primarului Municipiului Călărași.

S-a solicitat anularea dispoziției

și obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție prin care să se acorde

despăgubirile prevăzute de Legea nr. 10/2001.

În motivarea contestației, petentul

a arătat că i s-a respins notificarea 58/2002 pentru că dosarul nu cuprinde

elemente de identificare ale bunului deși în dosarul anexat notificării

reclamantul pretinde că a depus toate actele necesare dovezilor cerute de lege.

Tribunalul Călărași prin sentința

civilă 620 din 10 octombrie 2005 a respins contestația.

În motivarea sentinței, Tribunalul a

reținut că reclamantul a adresat Prefectului județului Călărași o notificare de

restituire în echivalent bănesc a unei suprafeței de teren pe care l-a deținut

pe moșia Mircea Vodă.

A constatat din actele depuse la

dosar calitatea de succesori ai numiților D.C.(de pe urma mamei sale D.V.V.) și

respectiv C.N.V., R.I.S. și M.V.D. (de pe urma M.V.C.), moștenitori care l-au

mandatat pe reclamant să revendice pentru ei bunurile ce au aparținut autorului

lor comun, N.F. Acesta a donat fiicelor sale minore V. și M., prin mama lor,

E.F. 7 pogoane de teren arabil situat pe moșia Lichireasa, comuna Mircea Vodă

județul Ialomița, un arman compus din trei locui de casă a câte 2000 mp

fiecare, cu construcții și utilaje agricole.

Instanța a constatat că imobilul

revendicat, constă în teren arabil, în extravilanul comunei Micea Vodă și care

potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestei

legi.

S-a mai reținut că succesorilor din

cauză li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legea nr. 18/1991

pentru mai multe terenuri arabile din extravilan în suprafețe de 9,50 ha, 1,20

ha, și, respectiv 5000 mp. Astfel că, pentru diferența nerestituită ei pot urma

procedura acestei legi.

Curtea de apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale,

prin decizia civilă nr. 155/A din 16 mai 2006 a respins ca nefondat apelul

declarat de contestatori.

În motivarea deciziei, Curtea a

reținut că potrivit formulării acțiunii, reclamantul a sesizat instanța în nume

propriu și nu în calitate de reprezentant cu procură specială a numiților D.C.,

M.D.M., R.I.S. și C.N.V.

S-a reținut în același sens și

redactarea notificării, împrejurare față de care, în mod corect atât dispoziția

atacată cât și sentința Tribunalului au reținut că reclamantul a formulat

cereri în nume propriu și nu în calitate de reprezentant.

S-a constatat neîntemeiată și

critica referitoare la încălcarea normelor de competență potrivit cărora

competență în soluționarea notificării avea nu primarul comunei Mircea Vodă ci

primarul orașului Călărași. S-a constatat că revendicarea a privit terenuri din

moșia Lichireasca care ține de comuna Mircea Vodă revendicarea unor construcții

demolate.

Instanța de apel a mai apreciat că

este neîntemeiată susținerea că moșia Lichireasca s-ar compune din 3 locuri de

casă, aflate în intravilanul comunei Mircea Vodă, față de obiectul notificării

de la fila 12 din dosar, care se referă nu la construcții demolate ci la moșia

Lichireasca și din actul de donație al lui N.F. (fila 13 din dosar) rezultă că

s-au donat 7 pogoane de teren arabil pe moșia Lichireasca iar la a doua

categorie de bunuri, 3 locuri de casă a 2000 mp fiecare, astfel încât, în mod

corect instanța de fond a constatat că obiectul notificării nu se încadrează în

Legea nr. 10/2001, acțiunea fiind respinsă corect în temeiul art. 8 din această

lege.

Împotriva acestei decizii

reclamantul a declarat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ.

Sub un prim aspect reclamantul a

arătat că s-a interpretat greșit notificarea ca fiind formulată în nume propriu

când în realitate el a fost împuternicit prin procura anexată la dosar de

persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii în condițiile Legea nr. 10/2001.

Pentru dovedirea calității de persoane îndreptățite reclamantul a depus actele

doveditoare.

Interpretarea greșită a fost făcută

și cu privire la obiectul notificării care a privit moșia Lichireasca din care

fac parte atât terenurile arabile cât și cele trei locuri de casă și casa de

locuit, grajd și trei magazine.

Un al doilea motiv de recurs s-a

referit la greșita aplicare a legii (conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) sub

aspectul încălcării art. 33 Legea nr. 10/2001 cât privește competența de

rezolvare a notificării și greșita considerare că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 care ar exclude această lege de la

aplicare, notificarea privind imobilul din comuna Ștefan Vodă cunoscut sub

numele Lichireasca compus din trei locuri de casă și din 7 pogoane arabile

situate în comuna Mircea Vodă ce făceau parte tot din moșia Lichireasca.

Recursul este întemeiat și se va

admite pentru considerentele ce urmează:

Prin dispoziția nr. 2628 din 7 iulie

2005 (fila 9 din dosarul de fond) Primarul municipiului Călărași a respins

notificarea 58/2002 formulată de L.F. pentru motivul că notificarea nu cuprinde

elementele prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, respectiv

elementele de identificare a bunului imobil solicitat.

Contestația formulată de L.F.

împotriva acestei dispoziții s-a axat pe împrejurarea că acesta a anexat

documentele pentru dovedirea dreptului de proprietate și localizarea bunului,

cât și valoarea acestuia.

Ca urmare, tribunalul sesizat cu

această contestație trebuia să verifice, dacă soluționarea notificării este

legală și temeinică în raport de dispozițiile legale și să verifice apărările

formulate de contestator.

Tribunalul a respins contestația

constatând că în cauză în raport de bunul revendicat nu se aplică dispozițiile

Legea nr. 10/2001, potrivit condițiilor impuse de art. 8 din această lege, fără

să se preocupe de identificarea imobilului.

Din aprecierea instanței de fond că

în cauză nu se aplică dispozițiile Legea nr. 10/2001, rezultă că s-a făcut o

asemenea identificare fără însă să se motiveze această constatare.

Instanța de apel nu s-a preocupat

nici aceasta de identificarea bunului revendicat pentru a se verifica poziția

părților, divergentă, cu privire la natura bunurilor, componența acestora și

poziția lor mai ales că în cauză s-a invocat și necompetența Primăriei Călărași

să soluționeze notificarea deoarece bunul revendicat se află în comuna Mircea

Vodă.

Este de asemenea de remarcat și

faptul că din actele depuse la dosar dar și din susținerea părților se vorbește

și de comuna Ștefan Vodă ca fiind cea în care se află bunul.

În acest sens la fila 4 dosarul de

recurs recurentul (în cererea de recurs) susține, când descrie bunul revendicat

următoarele: „7 ha teren arabil situat pe moșia Lichireasca comuna Mircea Vodă

(la data notificării parte a intravilanului municipiului Călărași), un arman

compus din trei locuri de casă a câte 2000 mp fiecare, formând un singur corp,

împrejmuite cu gard de scândură, arman pendinte de comuna Ștefan Vodă și

inventar agricol compus din semănătoare, prășitoare, două grape, două pluguri,

un cântar, o șaretă evaluată la 50.000.000 lei la data donației”

Fiind vorba de o moșie care,

potrivit înțelesului general atribuit acestui termen, presupune o întindere

considerabilă de teren și o multitudine de bunuri în componență, era imperios

necesar să se administreze probe pentru identificarea acesteia, eventual

expertize de specialitate pentru a identifica (în configurația sa de astăzi)

bunul pentru care partea a prezentat documente.

În raport de aceste determinări

(componența, amplasarea, natura bunului revendicat), ar urma ca instanța să

aprecieze dacă Primarul orașului Călărași era competent să soluționeze

notificarea și dacă în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr.

10/2001.

Este adevărat că atât notificarea

cât și contestația (ca și cererile ulterioare, de apel și de recurs) au fost

formulate de parte în nume propriu dar este fără îndoială că aceasta a acționat

în numele și pentru cei care i-au dat procură specială în vederea revendicării,

procură pe care a anexat-o la sesizările formulate.

Ca urmare, chiar dacă nu a exprimată

în mod expres această calitate a sa de reprezentant al succesorilor fostului

proprietar, cererea reclamantului nu poate fi interpretată decât în sensul

mandatului primit, în toate actele de proprietate, de stare civilă și de

succesiune vorbindu-se de persoanele în raport de care s-a făcut analiza și

aprecierea că sunt îndreptățite în condițiile legii la reparațiile pe care le

prevede legea specială în temeiul căreia s-a făcut notificarea.

Sub acest aspect se constată că deși

dispoziția primarului nu a respins notificarea pentru lipsa calității de

persoană îndreptățită a numitului L.F., instanța de apel a denaturat și a

schimbat înțelesul actelor prezentate când a interpretat drept corectă

respingerea contestației pentru lipsa calității contestatorului care a adresat

cererile în nume propriu.

Pentru considerentele mai sus

expuse, constatând că sunt întrunite condițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și văzând și dispozițiile art. 312 C. proc. civ. se va admite recursul, se

va modifica decizia curții de apel în sensul că se va admite apelul

recurentului și ca urmare se va desființa sentința Tribunalului, cauza urmând a

fi trimisă spre rejudecare acestei din urmă instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul L.F. împotriva deciziei nr. 155/A din 16 mai 2005 a Curții de Apel

București, secția a VII-a civilă.

Modifică decizia în sensul că admite

apelul declarat de reclamantul L.F. împotriva sentinței civile nr. 620 din 10

octombrie 2005 a Tribunalului Călărași, pe care o desființează și trimite cauza

spre rejudecare în primă instanță aceluiași tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 13 martie 2007.