ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 929/2007

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11 august 2005, reclamanții D.Ș.

și D.E. au contestat dispoziția nr. 125 din 8 iulie 2005 emisă de Primarul

comunei Căscioarele, în baza Legii nr. 10/2001, prin care Ie-a fost respinsă

cererea de restituire în natură sau prin echivalent a suprafeței de 700 mp

teren intravilan.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au dobândit prin

moștenire și prin cumpărare o suprafață de teren de 1700 mp intravilan iar,

prin dispoziția atacată, Ie-a fost respinsă notificarea cu motivarea că

suprafața de 700 mp solicitată este deținută de petenți conform titlului de

proprietate nr. 11277 din 30 aprilie 2004 emis de Comisia Județeană pentru

stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Călărași.

Prin sentința civilă nr. 963 din 5 decembrie 2005 a Tribunalului

Călărași, a fost admisă în parte contestația, a fost anulată Dispoziția nr.125

din 8 iulie 2005 și s-a constatat că reclamantul D.Ș. are dreptul la măsuri

reparatorii pentru suprafața de 100 mp teren situat în intravilanul comunei

Căscioarele, dispunându-se emiterea unei dispoziții în acest sens de către

primar, ca reprezentant al autorității administrative.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, din probatoriul

administrat în cauză rezultă că, reclamanții au cumpărat în anul 1957 o

suprafață de 700 mp teren și au moștenit de la părinții lui D.Ș. o suprafață de

500 mp, iar prin titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, Legii

nr. 169/1997 și Legii nr. 1/2000, contestatorului D.Ș. i-a fost restituită în

intravilanul comunei Căscioarele suprafața de 1100 mp, din care 1000 mp curți

construcții, așa încât cererea sa de restituire este întemeiată în parte, numai

pentru suprafața de 100 mp

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel

reclamantul D.Ș. susținând că, moștenirea de la tatăl său include o suprafață

de 975 mp teren, din care 500 mp acesta i-a avut de la părinții lui, iar 475 mp

i-a cumpărat în anul 1933 prin contract de vânzare-cumpărare, iar în titlul de

proprietate nr. 11277 din 30 aprilie 2004, emis și pe numele fraților săi, în

suprafața totală de 1100 mp a fost inclus și terenul de 700 mp, care i se

cuvine numai lui, fiind cumpărat împreună cu soția în anul 1957.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 181/A din 11 aprilie 2006, a respins ca nefondat

apelul, reținând că, terenul de 700 mp solicitat de contestator prin

notificare, a fost inclus în titlul de proprietate emis de Comisia județeană

pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Călărași, pe care

petentul nu I-a atacat, așa încât se constată că dreptul de proprietate pentru

imobilul în litigiu a fost deja reconstituit. Pe de altă parte, reclamantul nu

poate solicita prin contestație și terenul moștenit de la părinții săi,

deoarece acesta nu a făcut obiectul notificării și, respectiv, al deciziei

emise de primar. De altfel, din actele dosarului, nu rezultă că terenul de 500

mp înregistrat pe numele autorului său în Registrul agricol ce cuprinde

evidențele perioadei 1956-1958, ar fi altul decât suprafața de 475 mp cumpărată

în anul 1933, deoarece nu a fost depusă nici o probă din care să reiasă

modalitatea de preluare în patrimoniul statului a acestei suprafețe, faptul că

aceasta ar fi fost preluată anterior și că, autorul petentului D.Ș. ar fi avut

în proprietate și alt imobil-teren, diferit de suprafața de 500 mp, ce se

regăsește în registrul agricol.

Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de

atac a recursului, contestatorul D.Ș. susținând că, instanța de apel nu a fost

avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare din anul 1933, prin care autorul

său a dobândit suprafața de 475 mp teren și că, în mod greșit, titlul de

proprietate nr. 11277 din 30 aprilie 2004 a fost emis și pe numele fraților

săi, întrucât suprafața de 700 mp ce este inclusă în acesta, a fost dobândită

de reclamant și de soție în anul 1957, prin contract de vânzare-cumpărare.

Recursul

este nefondat pentru considerentele ce succed:

Prin notificarea formulată în baza Legii nr.

10/2001, la data de 27 aprilie 2001, petenții D.Ș. și D.E. au solicitat

retrocedarea imobilului situat în comuna Căscioarele, județul Călărași, compus

din 700 mp teren și plantațiile existente pe acesta, ce a fost preluat abuziv

de către fostul regim politic și care, în prezent, este ocupat de construcția

școlii generale din comună.

Cererea de restituire a fost respinsă

prin dispoziția nr. 125 din 8 iulie 2005 emisă de Primarul comunei Căscioarele,

întrucât suprafața cerută este deja deținută în proprietate de către D.Ș., în

baza titlului nr. 11277 din 30 aprilie 2004 eliberat de Comisia Județeană

pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Călărași.

Din acest titlu de proprietate, aflat

la fila 7 din dosarul tribunalului, rezultă că numiților D.Ș., D.C.I. și U.C.I.

li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1100 mp teren

intravilan, din care 1000 mp reprezintă curți construcții, iar 100 mp este

teren arabil.

Terenul de 700 mp, ce a făcut obiectul

notificării, este inclus în suprafața de 1100 mp reconstituită prin titlul de

proprietate emis în baza legilor fondului funciar, astfel cum rezultă din

adresa nr. S-495/2003 a Prefecturii județului Călărași și cum, de altfel, a

susținut chiar contestatorul în motivele de apel și, ulterior, în motivele de

recurs.

Ca urmare, petentul nu poate pretinde pentru

același imobil restituirea și în baza Legii nr. 10/2001, deoarece

reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut deja în temeiul legilor

anterioare de reparație, iar pentru terenul în litigiu există titlu de proprietate

pe numele reclamantului.

Pe de altă parte, criticile ce vizează greșita

includere a terenului de 700 mp în suprafața de 1100 mp reconstituită prin

titlu de proprietate nr. 11277 din 30 aprilie 2004, sunt neîntemeiate și nu pot

fi primite, atâta timp cât petentul D.Ș. nu a atacat acest titlu și nici nu a

solicitat ieșirea din indiviziune, pentru obținerea unui titlu de proprietate

propriu, separat de frații săi.

Față de cele ce preced, recursul se privește ca

nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.Ș. împotriva

deciziei nr. 181/A din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 februarie 2007.