ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 929/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 11 august 2005, reclamanții D.Ș. și D.E. au contestat dispoziția nr. 125 din 8 iulie 2005 emisă de Primarul comunei Căscioarele, în baza Legii nr. 10/2001, prin care Ie-a fost respinsă cererea de restituire în natură sau prin echivalent a suprafeței de 700 mp teren intravilan. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că au dobândit prin moștenire și prin cumpărare o suprafață de teren de 1700 mp intravilan iar, prin dispoziția atacată, Ie-a fost respinsă notificarea cu motivarea că suprafața de 700 mp solicitată este deținută de petenți conform titlului de proprietate nr. 11277 din 30 aprilie 2004 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Călărași.

Prin sentința civilă nr. 963 din 5 decembrie 2005 a Tribunalului Călărași, a fost admisă în parte contestația, a fost anulată Dispoziția nr.125 din 8 iulie 2005 și s-a constatat că reclamantul D.Ș. are dreptul la măsuri reparatorii pentru suprafața de 100 mp teren situat în intravilanul comunei Căscioarele, dispunându-se emiterea unei dispoziții în acest sens de către primar, ca reprezentant al autorității administrative. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, din probatoriul administrat în cauză rezultă că, reclamanții au cumpărat în anul 1957 o suprafață de 700 mp teren și au moștenit de la părinții lui D.Ș. o suprafață de 500 mp, iar prin titlul de proprietate emis în baza Legii nr. 18/1991, Legii nr. 169/1997 și Legii nr. 1/2000, contestatorului D.Ș.

i-a fost restituită în intravilanul comunei Căscioarele suprafața de 1100 mp, din care 1000 mp curți construcții, așa încât cererea sa de restituire este întemeiată în parte, numai pentru suprafața de 100 mp Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul D.Ș.

susținând că, moștenirea de la tatăl său include o suprafață de 975 mp teren, din care 500 mp acesta i-a avut de la părinții lui, iar 475 mp i-a cumpărat în anul 1933 prin contract de vânzare-cumpărare, iar în titlul de proprietate nr. 11277 din 30 aprilie 2004, emis și pe numele fraților săi, în suprafața totală de 1100 mp a fost inclus și terenul de 700 mp, care i se cuvine numai lui, fiind cumpărat împreună cu soția în anul 1957. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin decizia nr. 181/A din 11 aprilie 2006, a respins ca nefondat apelul, reținând că, terenul de 700 mp solicitat de contestator prin notificare, a fost inclus în titlul de proprietate emis de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Călărași, pe care petentul nu I-a atacat, așa încât se constată că dreptul de proprietate pentru imobilul în litigiu a fost deja reconstituit.

Pe de altă parte, reclamantul nu poate solicita prin contestație și terenul moștenit de la părinții săi, deoarece acesta nu a făcut obiectul notificării și, respectiv, al deciziei emise de primar. De altfel, din actele dosarului, nu rezultă că terenul de 500 mp înregistrat pe numele autorului său în Registrul agricol ce cuprinde evidențele perioadei 1956-1958, ar fi altul decât suprafața de 475 mp cumpărată în anul 1933, deoarece nu a fost depusă nici o probă din care să reiasă modalitatea de preluare în patrimoniul statului a acestei suprafețe, faptul că aceasta ar fi fost preluată anterior și că, autorul petentului D.Ș. ar fi avut în proprietate și alt imobil-teren, diferit de suprafața de 500 mp, ce se regăsește în registrul agricol.

Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului, contestatorul D.Ș. susținând că, instanța de apel nu a fost avut în vedere contractul de vânzare-cumpărare din anul 1933, prin care autorul său a dobândit suprafața de 475 mp teren și că, în mod greșit, titlul de proprietate nr. 11277 din 30 aprilie 2004 a fost emis și pe numele fraților săi, întrucât suprafața de 700 mp ce este inclusă în acesta, a fost dobândită de reclamant și de soție în anul 1957, prin contract de vânzare-cumpărare. Recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Prin notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001, la data de 27 aprilie 2001, petenții D.Ș. și D.E. au solicitat retrocedarea imobilului situat în comuna Căscioarele, județul Călărași, compus din 700 mp teren și plantațiile existente pe acesta, ce a fost preluat abuziv de către fostul regim politic și care, în prezent, este ocupat de construcția școlii generale din comună.

Cererea de restituire a fost respinsă prin dispoziția nr. 125 din 8 iulie 2005 emisă de Primarul comunei Căscioarele, întrucât suprafața cerută este deja deținută în proprietate de către D.Ș., în baza titlului nr. 11277 din 30 aprilie 2004 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Călărași. Din acest titlu de proprietate, aflat la fila 7 din dosarul tribunalului, rezultă că numiților D.Ș., D.C.I. și U.C.I. li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 1100 mp teren intravilan, din care 1000 mp reprezintă curți construcții, iar 100 mp este teren arabil. Terenul de 700 mp, ce a făcut obiectul notificării, este inclus în suprafața de 1100 mp reconstituită prin titlul de proprietate emis în baza legilor fondului funciar, astfel cum rezultă din adresa nr. S-495/2003 a Prefecturii județului Călărași și cum, de altfel, a susținut chiar contestatorul în motivele de apel și, ulterior, în motivele de recurs.

Ca urmare, petentul nu poate pretinde pentru același imobil restituirea și în baza Legii nr. 10/2001, deoarece reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut deja în temeiul legilor anterioare de reparație, iar pentru terenul în litigiu există titlu de proprietate pe numele reclamantului. Pe de altă parte, criticile ce vizează greșita includere a terenului de 700 mp în suprafața de 1100 mp reconstituită prin titlu de proprietate nr. 11277 din 30 aprilie 2004, sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, atâta timp cât petentul D.Ș. nu a atacat acest titlu și nici nu a solicitat ieșirea din indiviziune, pentru obținerea unui titlu de proprietate propriu, separat de frații săi. Față de cele ce preced, recursul se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.Ș. împotriva deciziei nr. 181/A din 11 aprilie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2007.