ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7840/2006

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr. 529 din 1

iulie 2005 a Tribunalului Sibiu pronunțată în dosarul nr. 2100/2004 a fost

admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta S.A.P. împotriva

pârâților K.D.H. și K.K., precum și cererea reconvențională, constatându-se că

reclamanta a adus îmbunătățiri la imobilul în litigiu în valoare de 39.176.555

lei. S-a dispus încetarea stării de indiviziune asupra imobilului scris în C.F.

Sibiu nr. top 1336/1 casă și teren de 514 mp, nr. top 1361/1/5 curte de 124 mp,

potrivit variantei I din expertiza tehnică efectuată în cauză de expertul

tehnic O.V., prin formarea a două loturi și atribuirea lor.

Totodată, s-au stabilit părțile din

construcții indivize, comune, în cotă de ½ pentru fiecare parte.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta și pârâții K. sunt

coproprietari ai imobilului în litigiu în cote egale (la data pronunțării

sentinței) și că reclamanta a adus îmbunătățiri la imobilul în litigiu, în

valoare de 39.176.555 lei.

La formarea loturilor s-a avut în

vedere raportul de expertiză efectuat în cauză, varianta I, omologată de

instanță, fiind conformă cu folosința actuală și cu dispozițiile art. 741 C.

civ.

Împotriva acestei sentințe civile a

declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul

că imobilul trebuia atribuit în întregime către aceasta, cu obligarea la sultă;

că imobilul este construit în sec. XV-XVI, iar valoarea stabilită de expert

este exagerată; că pentru ea are o valoare sentimentală, locuind în acest

imobil de când s-a născut.

În subsidiar, a solicitat sistarea

indiviziunii conform variantei II B din expertiză, care îi permite liberul

acces la garajul proprietatea sa și care i-a fost atribuit.

A mai solicitat în această variantă

și atribuirea pivniței în suprafață de 306 mp.

Prin decizia civilă nr. 3/A din 4

ianuarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. 7421/2005,

s-a respins apelul declarat de reclamanta S.A.P., pentru următoarele

considerente:

În mod corect instanța de fond a

constatat, pe baza probelor testimoniale și a raportului de expertiză, că

terenul în litigiu se află acoperit de construcții apartamente și că reclamanta

locuiește în unul din cele două apartamente.

Pârâții au devenit proprietari prin

vânzare-cumpărare asupra cotei de ½ parte, în timpul procesului și

intenția acestora a fost aceea de a folosi cota lor de proprietate și nu de a o

înstrăina.

Faptul că reclamanta a acceptat

varianta subsidiară a sistării indiviziunii, prin formarea de loturi și

atribuirea lor, duce la concluzia că sentința este legală și temeinică.

În consecință, s-a constatat că

prima instanță a aplicat dispozițiile art. 728 și urm. și 741 C. civ. și s-a

dispus, în temeiul art. 296 C. proc. civ., respingerea apelului, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii civile a

declarat recurs reclamanta S.A.P. criticând-o pentru nelegalitate potrivit

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea în

totalitate a deciziei atacate, admiterea apelului și schimbarea în totalitate a

sentinței civile nr. 529/2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în sensul

admiterii acțiunii civile, așa cum a fost concluzionat în scris de către

reprezentantul acesteia.

În ședința publică din 5 octombrie

2006, instanța, din oficiu, a invocat motivul de recurs, de ordine publică, întemeiat

pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., potrivit căruia soluționarea

apelului de către Curtea de Apel Alba Iulia s-a făcut cu încălcarea competenței

materiale a Tribunalului, în raport de dispozițiile art. II alin. (2) din Legea

nr. 219/2005.

Examinând decizia civilă pronunțată

în apel, în raport de motivul de ordine publică invocat, din oficiu, de către

instanță și întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în

condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ., instanța constată recursul

întemeiat, pentru următoarele considerente:

Valoarea obiectului litigiului este

de 2.308.363.200 lei, așa cum rezultă din sentința civilă nr. 792 din 6

februarie 2004 a Judecătoriei Sibiu.

La data intrării în vigoare a Legii

nr. 219/2005, la 17 iulie 2005, cauza se judecă în apel și se află pe rolul

Curții de Apel Alba Iulia.

În raport de valoarea obiectului

litigiului și de dispozițiile Codului de procedură civilă, așa cum au fost

modificate prin Legea nr. 219/2005, apelurile în cauzele al căror obiect are o

valoare de până la 5 miliarde lei se judecă de către tribunal, art. 2 alin. (2)

C. proc. civ.

În această situație sunt incidente

dispozițiile art. II alin. (2) din Legea nr. 219/2005, potrivit cărora

„apelurile aflate pe rolul curților de apel la data intrării în vigoare a

prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența

tribunalului, se trimit la tribunale”.

În raport de aceste dispoziții

legale, Curtea de Apel Alba Iulia, soluționând apelul, a încălcat normele de

competență materială a tribunalului, astfel că motivul de recurs întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., este întemeiat, urmând a dispune

admiterea recursului, casarea deciziei civile pronunțate în apel și trimiterea

cauzei pentru soluționarea apelului la instanța competentă, Tribunalul Sibiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanta S.A.P. împotriva deciziei nr. 3/A din 4 ianuarie 2006 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care o casează.

Trimite cauza pentru judecarea

apelului la Tribunalul Sibiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2006.