ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 251/2006

Deliberând asupra recursului de

față:

Prin sentința civilă nr. 4219 din 19

aprilie 2004 Judecătoria Constanța, a respins excepția prescripției dreptului

la acțiunea formulată de reclamanta C.C.M.C. SA Constanța, împotriva pârâtului

C.C.C.I. Constanța.

A fost admisă cererea de chemare în

judecată și cererea de chemare în garanție a C.L.C. și M.C. prin P.

A fost obligat pârâtul C.C.C.I.

Constanța la plata sumei de 843.654.492 lei contra-valoare lucrări de

investiții efectuate de reclamantă și au fost obligate chematele în garanție la

plata către pârâtă a sumei cuvenite reclamantei.

S-a apreciat că, potrivit dispozițiilor

art. 68 alin. (1) lit. b), e) și f) din Legea nr. 215/2001, primarul este

ordonator principal de credite astfel că sumele pentru achitarea facturilor ar

fi trebuit virate de la bugetul local, cu aprobarea P. și prin urmare lucrările

realizate în baza contractului nu au fost achitate din culpa C.L.C. și P.

Excepția prescripției a fost

respinsă considerându-se că dreptul la acțiune s-a născut la data îndeplinirii

procedurii prealabile.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel chemații în garanție iar Curtea de Apel Constanța, prin decizia

civilă nr. 334 din 18 noiembrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul.

S-a apreciat că dreptul la acțiune

se naște la data când a devenit exigibilă suma datorată de pârât dar

prescripția nu este îndeplinită întrucât termenul a fost întrerupt prin

recunoașterea de către pârât conform art. 16 lit. a) din decretul nr. 167/1958.

Pe fond s-a reținut că lucrările se

încadrează în cele de investiții, reclamanta a executat lucrările dar pârâtul

nu a plătit ca urmare a nealocării de către chematele în garanție a sumelor

necesare pentru finalizarea investiției așa încât corect a fost antrenată

răspunderea acestora.

Decizia a fost atacată cu recurs de

către chematele în garanție invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 9

și 10 C. proc. civ.

Se susține că, în mod greșit s-a

soluționat excepția prescripției deoarece dreptul la acțiune curge de la data

scadenței, iar data concilierii este irelevantă ca moment de început al

prescripției.

Și excepția inadmisibilității pentru

neîndeplinirea cerințelor art. 720

1

C. proc. civ. este invocată de

recurentă.

Pe fond, se susține că sumele din

litigiu exced bugetului angajat iar pârâta spera să fie rectificat bugetul.

Se mai arată că au fost încălcate

dispozițiile art. 9, 10 și 21 din contract angajându-se lucrări suplimentare.

Recursul chemaților în garanție este

nul pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 302

1

lit. d) C. proc. civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea

nulității semnătura celui care declară recurs.

Recursul chemaților în garanție este

semnat de avocatul care nu a depus și un mandat de reprezentare la dosar.

La termenul de 18 mai 2005 s-a

dispus complinirea cerinței prevăzute de art. 302

1

lit. d) C. proc.

civ., chemații în garanție fiind citați cu această mențiune.

S-a reiterat pe citațiile pentru

termenele din 12 octombrie 2005 și 25 ianuarie 2006 obligația semnării recursului

însă recurenții nu s-au conformat astfel încât urmează a se aplica sancțiunea

declarării nul a recursului acestora, observând și dispozițiile art. 133

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declară nul recursul declarat de C.L.C.

și M.C., împotriva deciziei nr. 334/ Com din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel

Constanța.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 ianuarie 2006.