ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 251/2006

Deliberând asupra recursului de față: Prin sentința civilă nr. 4219 din 19 aprilie 2004 Judecătoria Constanța, a respins excepția prescripției dreptului la acțiunea formulată de reclamanta C.C.M.C. SA Constanța, împotriva pârâtului C.C.C.I. Constanța. A fost admisă cererea de chemare în judecată și cererea de chemare în garanție a C.L.C. și M.C. prin P. A fost obligat pârâtul C.C.C.I. Constanța la plata sumei de 843.654.492 lei contra-valoare lucrări de investiții efectuate de reclamantă și au fost obligate chematele în garanție la plata către pârâtă a sumei cuvenite reclamantei. S-a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 68 alin. (1) lit. b), e) și f) din Legea nr. 215/2001, primarul este ordonator principal de credite astfel că sumele pentru achitarea facturilor ar fi trebuit virate de la bugetul local, cu aprobarea P. și prin urmare lucrările realizate în baza contractului nu au fost achitate din culpa C.L.C.

și P. Excepția prescripției a fost respinsă considerându-se că dreptul la acțiune s-a născut la data îndeplinirii procedurii prealabile. Împotriva acestei sentințe au declarat apel chemații în garanție iar Curtea de Apel Constanța, prin decizia civilă nr. 334 din 18 noiembrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul. S-a apreciat că dreptul la acțiune se naște la data când a devenit exigibilă suma datorată de pârât dar prescripția nu este îndeplinită întrucât termenul a fost întrerupt prin recunoașterea de către pârât conform art. 16 lit. a) din decretul nr. 167/1958. Pe fond s-a reținut că lucrările se încadrează în cele de investiții, reclamanta a executat lucrările dar pârâtul nu a plătit ca urmare a nealocării de către chematele în garanție a sumelor necesare pentru finalizarea investiției așa încât corect a fost antrenată răspunderea acestora.

Decizia a fost atacată cu recurs de către chematele în garanție invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Se susține că, în mod greșit s-a soluționat excepția prescripției deoarece dreptul la acțiune curge de la data scadenței, iar data concilierii este irelevantă ca moment de început al prescripției. Și excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea cerințelor art. 720 1 C. proc. civ. este invocată de recurentă. Pe fond, se susține că sumele din litigiu exced bugetului angajat iar pârâta spera să fie rectificat bugetul. Se mai arată că au fost încălcate dispozițiile art. 9, 10 și 21 din contract angajându-se lucrări suplimentare. Recursul chemaților în garanție este nul pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 302 1 lit. d) C. proc.

civ. cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității semnătura celui care declară recurs. Recursul chemaților în garanție este semnat de avocatul care nu a depus și un mandat de reprezentare la dosar. La termenul de 18 mai 2005 s-a dispus complinirea cerinței prevăzute de art. 302 1 lit. d) C. proc. civ., chemații în garanție fiind citați cu această mențiune. S-a reiterat pe citațiile pentru termenele din 12 octombrie 2005 și 25 ianuarie 2006 obligația semnării recursului însă recurenții nu s-au conformat astfel încât urmează a se aplica sancțiunea declarării nul a recursului acestora, observând și dispozițiile art. 133 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Declară nul recursul declarat de C.L.C. și M.C., împotriva deciziei nr. 334/ Com din 18 noiembrie 2004 a Curții de Apel Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2006.