ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1436/2010

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Tribunalul Constanța, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1721 din 19 iunie 2008

a respins excepția prescripției dreptului reclamantei SC S.C.I.M.G. SA prin

lichidator judiciar L. Ipurl Constanța la acțiune, invocată de pârâta SC S.C.I.M.G.

SA Constanța, ca nefondată.

A fost admisă cererea

formulată de reclamanta SC S.C.I.M.G. SA în insolvență în contradictoriu cu

pârâta SC S.C.I.M.G. SA, în sensul că pârâta a fost obligată să plătească

reclamantei suma de 580.847,13 lei reprezentând garanții.

În fundamentarea

acestei soluții s-a reținut că între SC S.C.I.M.G. SA în calitate de

subantreprenor și pârâta SC S.C.I.M.G. SA în calitate de antreprenor a fost

încheiat contractul de subantrepriză din 25 martie 2002, având ca obiect executarea

lucrărilor de construcții pentru investiția „modernizare și canalizare”, cu o

valoare de 1.357.521,48 euro plus T.V.A.

Lucrările contractate

urmau a fi executate până la data de 1 mai 2005, convenindu-se ca din valoarea producției

facturate să fie reținute garanțiile.

Pârâta a susținut că

garanția pentru avans și cea de bună execuție, în valoare de 371.493,62 lei a

devenit scadentă la 14 septembrie 2004 (data terminării lucrărilor), respectiv

30 iulie 2004, astfel că dreptul reclamantei la acțiune s-a prescris, nefiind exercitat

în termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr.

167/1958.

Susținerile pârâtei

nu au fost primite, întrucât s-a apreciat că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) și 17 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958,

deoarece în procesul verbal de conciliere directă încheiat la data de 22 iunie

2005 pârâta a recunoscut datoria sa față de reclamantă.

De asemenea, în

temeiul art. 969 C. civ., care consacră că toate convențiile legal făcut au

putere de lege între părțile contractante, conduce la obligarea pârâtei de a

restitui garanția de bună execuție.

Curtea de Apel

Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și

fiscal prin Decizia civilă nr. 220/Com din 23 decembrie  2008 a admis apelul

declarat de pârâta SC S.C.I.M.G. SA împotriva sentinței primei instanțe și a

schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis excepția lipsei

calității procesuale active a reclamantei SC S.C.I.M.G. SA prin lichidator

judiciar L. Ipurl și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără

calitate procesuală activă.

A mai fost obligată

intimata la plata sumei de 9.857 lei în favoarea apelantei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel, după ce a expus detaliat principalele atribuții ale

lichidatorului potrivit art. 25 din Legea nr. 85/2006, a concluzionat că legea insolvenței

a conferit lichidatorului legitimare procesuală activă în ceea ce privește formularea

acțiunilor în pretenții împotriva debitorilor societății falite, având dreptul

de a acționa în nume personal și nu în calitatea de reprezentant al acesteia.

Acest aspect este o

consecință directă a faptului că prin încheierea prin care judecătorul sindic

decide intrarea în faliment pronunță și dizolvarea societății debitoare

dispunând totodată ridicarea dreptului de administrare al ei.

Au fost înlăturate

susținerile intimatei potrivit cărora debitoarea falită are calitatea

procesuală activă întrucât societatea în lichidare judiciară își păstrează

personalitatea juridică pentru operațiunile lichidări, până la terminarea

acesteia.

Nu trebuie confundată

calitatea procesuală, care desemnează îndreptățirea unei persoane fizice sau

juridice de a participa la activitatea judiciară cu capacitatea procesuală de

folosință care consta în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de

a-și asuma obligații.

Împotriva Deciziei civile

nr. 220/Com din 23 decembrie  2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal a

promovat recurs reclamanta SC S.C.I.M.G. SA prin lichidator judiciar L. Ipurl Constanța,

care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre, solicitând în baza art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a evocat că reclamanta SC S.C.I.M.G. SA în faliment, prin

lichidator judiciar, are dreptul și calitatea procesual activă conferită tocmai

de interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 25 lit. g) din Legea nr.

85/2006 privind procedura insolvenței, să formuleze și să susțină acțiunile în

pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului. Mai mult decât atât,

lichidatorul judiciar, în nume propriu, nu are calitate procesual activă să

formuleze și să susțină acțiunile în pretenții.

Înalta Curte,

analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse

prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite

recursul reclamantei pentru următoarele considerente.

Din verificarea

întregii documentații existente la dosarul cauzei, apare cât se poate de

evident că cererea de chemare în judecată a pârâtei SC S.C.I.M.G. SA a fost

înaintată de reclamanta SC S.C.I.M.G. SA, în lichidare, prin lichidator

judiciar L. Ipurl, care a cerut obligarea pârâtei la restituirea sumei de

580.847,13 lei reprezentând garanții reținute pentru lucrările de construcții.

Relevanță în corecta

stabilire a situației de drept, din perspectiva admisibilității excepției

lipsei calității procesuale active a reclamantei, o are încheierea nr. 3695/Com

din 18 noiembrie 2005 a Tribunalului Constanța, secția comercială, dată în Dosarul

nr. 6861/Com/2004, prin care s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC

S.C.I.M.G. SA, dizolvarea ei și desemnarea în calitatea de lichidator a SC L.

SRL Constanța, cu îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 64/1995.

În accepțiunea art. 3

pct. 28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, lichidatorul este

persoana fizică sau juridică, practictician în insolvență, autorizat în

condițiile legii, desemnat să conducă activitatea debitorului și să exercite

atribuțiile prevăzute la art. 25 în cadrul procedurii falimentului, atât în

procedura generală cât și în cea simplificată.

O riguroasă

interpretare a dispozițiilor art. 25 lit. g) din aceeași lege, conferă lichidatorului

atribuția de a urmări încasarea creanțelor din averea debitorului, rezultate

din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea

deschiderii procedurii, încasarea creanțelor, formularea și susținerea

acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului, pentru aceasta

putând angaja avocați, aspecte care, fără putere de tăgadă se regăsesc și în

prezenta speță. Prerogativele expuse anterior se exercită în numele debitorului

falit, astfel încât instanța de apel greșit a respins acțiunea ca fiind

formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru aceste

considerente, urmează a admite recursul reclamantei SC S.C.I.M.G. SA prin

lichidator judiciar îndreptat împotriva Deciziei civile nr. 220/Com din 23

decembrie  2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, urmând ca în

temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ. să caseze

decizia recurată și să trimită cauza la aceiași instanță pentru soluționarea în

fond a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

reclamanta SC S.C.I.M.G. SA prin lichidator judiciar L. Ipurl Constanța împotriva

Deciziei civile nr. 220/Com din 23 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția

comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia

recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a

apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 aprilie 2010.