ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1436/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Tribunalul Constanța, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1721 din 19 iunie 2008 a respins excepția prescripției dreptului reclamantei SC S.C.I.M.G. SA prin lichidator judiciar L. Ipurl Constanța la acțiune, invocată de pârâta SC S.C.I.M.G. SA Constanța, ca nefondată. A fost admisă cererea formulată de reclamanta SC S.C.I.M.G. SA în insolvență în contradictoriu cu pârâta SC S.C.I.M.G. SA, în sensul că pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 580.847,13 lei reprezentând garanții. În fundamentarea acestei soluții s-a reținut că între SC S.C.I.M.G. SA în calitate de subantreprenor și pârâta SC S.C.I.M.G.

SA în calitate de antreprenor a fost încheiat contractul de subantrepriză din 25 martie 2002, având ca obiect executarea lucrărilor de construcții pentru investiția „modernizare și canalizare”, cu o valoare de 1.357.521,48 euro plus T.V.A. Lucrările contractate urmau a fi executate până la data de 1 mai 2005, convenindu-se ca din valoarea producției facturate să fie reținute garanțiile. Pârâta a susținut că garanția pentru avans și cea de bună execuție, în valoare de 371.493,62 lei a devenit scadentă la 14 septembrie 2004 (data terminării lucrărilor), respectiv 30 iulie 2004, astfel că dreptul reclamantei la acțiune s-a prescris, nefiind exercitat în termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.

Susținerile pârâtei nu au fost primite, întrucât s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. a) și 17 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, deoarece în procesul verbal de conciliere directă încheiat la data de 22 iunie 2005 pârâta a recunoscut datoria sa față de reclamantă. De asemenea, în temeiul art. 969 C. civ., care consacră că toate convențiile legal făcut au putere de lege între părțile contractante, conduce la obligarea pârâtei de a restitui garanția de bună execuție. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal prin Decizia civilă nr. 220/Com din 23 decembrie 2008 a admis apelul declarat de pârâta SC S.C.I.M.G.

SA împotriva sentinței primei instanțe și a schimbat în tot hotărârea atacată în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei SC S.C.I.M.G. SA prin lichidator judiciar L. Ipurl și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. A mai fost obligată intimata la plata sumei de 9.857 lei în favoarea apelantei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, instanța de apel, după ce a expus detaliat principalele atribuții ale lichidatorului potrivit art. 25 din Legea nr. 85/2006, a concluzionat că legea insolvenței a conferit lichidatorului legitimare procesuală activă în ceea ce privește formularea acțiunilor în pretenții împotriva debitorilor societății falite, având dreptul de a acționa în nume personal și nu în calitatea de reprezentant al acesteia.

Acest aspect este o consecință directă a faptului că prin încheierea prin care judecătorul sindic decide intrarea în faliment pronunță și dizolvarea societății debitoare dispunând totodată ridicarea dreptului de administrare al ei. Au fost înlăturate susținerile intimatei potrivit cărora debitoarea falită are calitatea procesuală activă întrucât societatea în lichidare judiciară își păstrează personalitatea juridică pentru operațiunile lichidări, până la terminarea acesteia. Nu trebuie confundată calitatea procesuală, care desemnează îndreptățirea unei persoane fizice sau juridice de a participa la activitatea judiciară cu capacitatea procesuală de folosință care consta în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații.

Împotriva Deciziei civile nr. 220/Com din 23 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal a promovat recurs reclamanta SC S.C.I.M.G. SA prin lichidator judiciar L. Ipurl Constanța, care a criticat pentru nelegalitate această hotărâre, solicitând în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. admiterea recursului și casarea deciziei atacate. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că reclamanta SC S.C.I.M.G. SA în faliment, prin lichidator judiciar, are dreptul și calitatea procesual activă conferită tocmai de interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, să formuleze și să susțină acțiunile în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului.

Mai mult decât atât, lichidatorul judiciar, în nume propriu, nu are calitate procesual activă să formuleze și să susțină acțiunile în pretenții. Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite recursul reclamantei pentru următoarele considerente. Din verificarea întregii documentații existente la dosarul cauzei, apare cât se poate de evident că cererea de chemare în judecată a pârâtei SC S.C.I.M.G. SA a fost înaintată de reclamanta SC S.C.I.M.G. SA, în lichidare, prin lichidator judiciar L. Ipurl, care a cerut obligarea pârâtei la restituirea sumei de 580.847,13 lei reprezentând garanții reținute pentru lucrările de construcții.

Relevanță în corecta stabilire a situației de drept, din perspectiva admisibilității excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, o are încheierea nr. 3695/Com din 18 noiembrie 2005 a Tribunalului Constanța, secția comercială, dată în Dosarul nr. 6861/Com/2004, prin care s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC S.C.I.M.G. SA, dizolvarea ei și desemnarea în calitatea de lichidator a SC L. SRL Constanța, cu îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 64/1995. În accepțiunea art. 3 pct. 28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, lichidatorul este persoana fizică sau juridică, practictician în insolvență, autorizat în condițiile legii, desemnat să conducă activitatea debitorului și să exercite atribuțiile prevăzute la art. 25 în cadrul procedurii falimentului, atât în procedura generală cât și în cea simplificată.

O riguroasă interpretare a dispozițiilor art. 25 lit. g) din aceeași lege, conferă lichidatorului atribuția de a urmări încasarea creanțelor din averea debitorului, rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat de acesta înaintea deschiderii procedurii, încasarea creanțelor, formularea și susținerea acțiunilor în pretenții pentru încasarea creanțelor debitorului, pentru aceasta putând angaja avocați, aspecte care, fără putere de tăgadă se regăsesc și în prezenta speță. Prerogativele expuse anterior se exercită în numele debitorului falit, astfel încât instanța de apel greșit a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Pentru aceste considerente, urmează a admite recursul reclamantei SC S.C.I.M.G.

SA prin lichidator judiciar îndreptat împotriva Deciziei civile nr. 220/Com din 23 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, urmând ca în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ. să caseze decizia recurată și să trimită cauza la aceiași instanță pentru soluționarea în fond a apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC S.C.I.M.G. SA prin lichidator judiciar L. Ipurl Constanța împotriva Deciziei civile nr. 220/Com din 23 decembrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță pentru soluționarea pe fond a apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.